|
|
|
|
|
|
|
#1
19.09.2013, 09:28:07
|
|||
|
|||
Multumesc, doamna Dorina!
"Creez" de multa vreme insa nu scriu decat de vreo 2 ani, si inca nu am aratat la nimeni, am avut o tentativa dar nu a fost nimeni interesat sa citeasca. Al meu (partener) nu prea e de acord sa fac asa ceva "neconstructiv". (Nu stiu nici duhovnicul daca ar fii). Nu scriu fictiune dinaia cu extraterestrii, fantome, zane si spiridusi, ci intamplari reale, inspirate din viata, dar cu personaje "create' de mine (asemanarile cu realitatea sunt de obicei intamplatoare). E drept ca unele "figuri" intr-adevar ma pot inspira, si le pot reproduce in oarecare masura in vreun personaj (am vazut ca asa fac si scritorii adevarati). Nu stiu daca e bine ceea ce fac, nici eu nici ceilalti care o fac, nici cei care consuma literatura si filme chiar si de acest gen, iarasi nu stiu cat e de bine sa ne "atasam' emotional de vreun personaj din astfel de productii, sa ajungem sa plangem in fata televizorului (desi cred ca cu totii am facut-o). Oricum, daca "telenovele" mea va fii vazuta si analizata de cineva pana la urma si va fii considerata prea "emotionanta" si prea putin obiectiva pentru gusturile noastre, ale romanilor, o sa-mi incerc sansa cu ea la Bollywood... (glumesc). 
|
|
#2
19.09.2013, 10:23:12
|
||||
|
||||
Citat:
Doamne ajuta.
__________________
http://dorinastoica.blogspot.ro/
|
|
#3
29.09.2013, 15:03:31
|
|||
|
|||
|
o "mostra" din propria "creatie' puteti gasi pe topicul acesta : http://www.crestinortodox.ro/forum/s...962#post534962
|
|
#4
29.09.2013, 16:23:45
|
|||
|
|||
|
Poetul si talharul (pilda)
,,Undeva, într-o cetate, trăia un poet, care își folosea talentul (darul de a scrie versuri), primit de la Dumnezeu, numai în rău, căci scria poezii de prost gust, în care Dumnezeu și sfinții erau defăimați. De aceea, în vremea lui, puțin îi citeau nesuferitele lui versuri. Nu departe de poet, într-o pădure, trăia un tâlhar, de care se temea multă lume și care săvârșise multe fapte rele. Totuși, pe lângă faptele lui cele rele, a construit și el, pe drumul care trecea pe lângă pădure, o fântână. După un timp, când s-a terminat firul vieții, au murit amândoi și au fost duși în iad pentru faptele lor cele rele. Tâlharul, pentru faptele lui cele rele, avea sub el o flacăra foarte mare, ce-l acoperea aproape tot; poetul avea numai un foc mic care-l ardea. Cu timpul flacăra de sub tâlhar se micșora pentru faptul că oamenii care treceau pe acel drum, unde se găsea fântâna construită de tâlhar, se bucurau când beau apă și îl pomeneau pe acela care a construit-o, căci fântâna avea o apă tare bună și își potoleau setea cu ea. Însă flacăra de sub poet se tot mărea, fiindcă oamenii care îi citeau poeziile, se sminteau, deveneau necredincioși și din cauza lui negau existența lui Dumnezeu, pierzându-și sufletele. În timp ce tâlharul mai avea doar un foc micuț sub el, flacăra de sub poet se mărea mereu…" Sursa: http://www.catehetica.ro/poetul-si-talharul-pilde
|
|
#5
09.11.2013, 14:23:38
|
|||
|
|||
|
Vizavi de acest subiect, inca mai am niste temeri, datorita prejudecatilor celorlalti legate de aceasta preocupare (ati vazut ce au zis despre autoarea lui H. Potter...).
Cea mai mare temere a mea este ca daca te apuci sa scrii, si nu scrii din realitate, ce ti se intampla tie, ci fantezie, si ti se intampla ceva ( te imbolnavesti, ai un accident) si ti se gasesc notitele, se pot intampla doua treburi nasoale : 1. ori lumea crede ca e jurnalul tau real si ca ce scrie acolo ti s-a intamplat cu adevarat ( si te trezesti banuit de infidelitate su cine stie ce crime, tu sau altcineva); 2. ori isi dau seama ca nu poate fii real ce scrie acolo si iau fantezia ta creativa drept nebunie (boala psihica) si te trezesti cine stie cum pus pe o medicatie cand tu de fapt scriai un roman...
|
|
#7
11.11.2013, 11:16:28
|
||||
|
||||
|
N-am timp pe cât aș vrea să am,
Suflet sărman! M-am risipit tot căutând În van Potcoave de cai morți !… Sute de cărți… Pierdute printre rafturi și coperți De autori celebri și… experți !… Ce-a mai rămas din ele-acum ? Povara unei Cruci în drum, Sub soarele dogoritor, Urcând Golgota faptelor!… Câtă risipă ? Câte nopți Pierdeam mereu Închis în mine, fără Dumnezeu?... Mă frământam, din zori în miezul nopții, Ca să descopăr, astfel, taina vieții. Și rămâneam supus în umbra morții, Printre filozofii întortocheate, Cu fraze-alese, sau alambicate… Mă complăceam în fals și slăbiciune, Fără esență, fără adâncime, Că nu găseam nicicum « Cuvinte vii » !... Doar vorbe goale !... Simple fantezii !... Te-am chinuit mereu, suflet sărman Și te-am ținut închis între zăbrele, Înghesuit de gânduri efemere, În loc să te apropii de liman ! Ai fi putut avea « Comoară-n cer » De ți-aș fi dat la vreme, cele bune, Dar ai rămas dator în căi străine Iar ca să te salvez, e greu să sper !... Talantul care ni s-a dat Și-a risipit în van, menirea. Naiv, mi-am compromis zidirea, Că la vrăjmaș a fost amanetat!... O viață a trecut pe lângă noi ! Orgoliu, slăbiciune și noroi… Ținut pustiu și dezolant… Aveam talent, dar… nu aveam Talant !... "A scrie", nu e deloc greu, mai ales pentru cei care s-au nascut cu acest talent. Evident, e mai greu sa razbati daca gramatica lasa de dorit, (nu e cazul la tine, probabil) dar sa nu uitam ca Lev Tolstoi care a scris Anna Karenina, sau Razboi si pace, era un "dezastru" din punct de vedere gramatical. Oricum, traim alte vremuri, iar ceea ce atunci era valabil, acum cu siguranta nu mai este. Si-apoi astazi, intr-o tara ca Romania, e greu de crezut ca poti sa-ti intretii o familie scriind carti, mai ales daca nu ai deja un nume. Oricum ar fi, asa cum au punctat si ceilalti, este foarte important ca nimic din ceea ce iese de pe urma ta, sa nu aduca sminteala nimanui, nici macar din greseala. Adica tu sa vrei sa spui ceva, dar sa se subanteleaga si altceva, sau sa lase loc de interpretari parsive. Cu multi ani in urma, (prin "87), fiind in convalescenta pentru o buna bucata de vreme, am scris si eu, iar manuscrisul a umblat prin multe maini inainte de a fi publicat. Si totusi am spus NU, desi, pentru acea perioada mi se oferise o suma frumusica, macar sa vand drepturile de autor, daca nu vreau eu sa public. Acum ma bucur ca mi-a dat Dumnezeu acel gand, si ca "Inger razvratit" n-a fost publicat niciodata. Si acum scriu, e drept, pe alta lungime de unda. Si totusi desi sunt sfatuit de catre preoti cu mult har, sa nu abandonez, eu stiu ca nu am nici un merit. Sunt oameni rugatori si induhovniciti care sa aiba cu adevarat ceva de spus in acest sens, iar ca sa indraznesc eu sa cred ca ma pot ridica la gandul ca pot vorbi si altora despre credinta si dragoste, mi se pare o mare nevrednicie. Nu cred ca sunt indeajuns de "copt" pentru asta, si ma tem sa nu alunec si sa pierd si ceea ce cu greu simt ca am obtinut pana acum. Sfatul meu: cerceteaza-ti cugetul. Tu stii cel mai bine cum "lucreaza" fantezia ta. Pune-ti talentul (talantul) in slujba lui Dumnezeu, si te vei bucura de mangaierea Lui!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++ Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
|
|
|
Mod hibrid