Dragostea dintre un Ortodox si un ateu

[windorin]

În prealabil postat de Maria9

El este ateu, asa se declara, dar imi respecta convingerile si nu a incercat niciodata sa mi le schimbe sau sa emita vreo judecata in ceea ce ma priveste. Isi doreste ca eu sa fiu impacata si fericita de aceea a acceptat ceremonia religioasa, cu toate ca pentru aceasta va trebui sa fie botezat ortodox, o va face de dragul meu.

El a facut jumatate din drumul lui dar exista un obstacol, si anume sarutatul icoanelor si al crucii.

Acum va respecta "convingerile", dar aveti vreo garantie ca vi le va respecta si mai tarziu, peste vreo 3 ani ? Va luati pe umeri un jug greu. Este drept, il veti purta impreuna cu Hristos, caci jugul se duce numai in doi, dar trebuie sa fiti constienta de faptul ca unde nu este credinta in Dumnezeu se manifesta cu mai multa putere lucrarea vicleana a diavolului.

Cele mai multe femei care se afla astazi rastignite zilnic de sotul lor, candva, au fost convinse ca au ales bine.

Mi se pare absurda rezerva fata de sarutarea icoanelor. Adica, accepta sa fie botezat in cristelnita, in vazul tuturor, dar nu accepta sa sarute o icoana. Pai, ce sa zic, accepta greul si refuza usorul. Ciudat, nu? Sarind peste acest aspect, eu gandesc astfel: daca as fi ateu, as privi spre icoana ca spre un lemn colorat; de ce sa nu sarut un lemn gol, de dragul viitoarei mele sotii ? Ciudata abordare.

Repet, va luati asupra un jug pe care nu veti avea puterea sa'l duceti decat impreuna cu Hristos.
Ancorati'va puternic in credinta si in rugaciune. Veti avea nevoie. Nu atat acum, cat peste 2-3 ani.