Odată, un tânăr vizitator s-a smintit când l-a văzut pe binecunoscutul  părinte Grigorie mângâindu-și pisica și l-a clevetit. Însă s-a întâmplat  în așa fel că tânărul acela care l-a judecat pe bătrân a devenit mai târziu  nevoiaș, în Turcia, și a mers la ambasador ca să-i ceară o slujbă. – Nu  am nimic ce să-ți ofer cu excepția faptului că am nevoie de cineva ca  să-mi îngrijească câinele; dacă iei slujba, poți să te hrănești cu tot  ceea ce rămâne după ce a mâncat câinele. Tânărul a acceptat slujba,  deoarece atunci el nu avea nici măcar o bucățică de pâine ca să mănânce.  Însă când și-a venit în fire și și-a dat seama de starea groaznică în  care se afla, el s-a gândit că aceea era o pedeapsă pentru că l-a  judecat pe părintele Grigorie. Când a avut prilejul, el a plecat cu  vasul la Sfântul Munte, la Schitul Sfânta Ana Mică, unde s-a închinat în  fața părintelui și i-a cerut iertare.Părintele Grigorie i-a spus: –  Fiul meu, am știut că m-ai judecat și că dușmanul sufletelor noastre  te-a trimis departe, dar m-am rugat Sfintei Ana ca să te aducă înapoi și  ea te-a adus. Totuși, ai grijă! Nu-i judeca pe călugări, pentru că ei  de multe ori își ascund virtuțile și se prefac că sunt proști, ca să nu  fie lăudați. 
