Suferinta baiatului neinsurat

[Corinusha]

Nici macar intr-o familie de crestini practicanti din toate punctele de vedere nu gaanteaza nimeni ca va fi o casnicie de durata. Pana si in familiile de genul pot aparea divorturi, iar in cel mai rau caz, unul din soti poate ajunge sa nu mai aiba strop de demnitate, sa fie agresat sau mai stiu eu ce, doar pentru ca "nu e crestineste sa divortezi, Biserica nu iti da voie". Dar la cate se acumuleaza si ce ajung sa gandeasca unul despre celalalt... ajung sa-si faca mai multe pacate decat daca divorteaza.

Exista cazuri, nu zic ca-s multe sau putine, ca habar nu am, dar ele exista.
Cea mai sanatoasa modalitate de a trai, eu zic ca e combinand viata lumeasca cu invataturile crestine. Nu e bin nici cand o faci DOAR intr-un fel, dar nu e bine nici daca o faci DOAR in celalalt fel. ECHILIBRUL in tot ceea ce faci est crucial pentru o ezvoltare armonioasa.

În prealabil postat de Corinusha

Nici macar intr-o familie de crestini practicanti din toate punctele de vedere nu gaanteaza nimeni ca va fi o casnicie de durata. Pana si in familiile de genul pot aparea divorturi, iar in cel mai rau caz, unul din soti poate ajunge sa nu mai aiba strop de demnitate, sa fie agresat sau mai stiu eu ce, doar pentru ca "nu e crestineste sa divortezi, Biserica nu iti da voie". Dar la cate se acumuleaza si ce ajung sa gandeasca unul despre celalalt... ajung sa-si faca mai multe pacate decat daca divorteaza.

Exista cazuri, nu zic ca-s multe sau putine, ca habar nu am, dar ele exista.
Cea mai sanatoasa modalitate de a trai, eu zic ca e combinand viata lumeasca cu invataturile crestine. Nu e bin nici cand o faci DOAR intr-un fel, dar nu e bine nici daca o faci DOAR in celalalt fel. ECHILIBRUL in tot ceea ce faci est crucial pentru o ezvoltare armonioasa.

Ai atins esenta. Ai perfecta dreptate. Nu as fi putut sa o spun mai bine.

[Florinvs]

Intradevar, bine spus! Traind in lume (nu la manastire) trebuie sa tinem cont si sa echilibram ambele fatete ale personalitatii umane: cea trupeasca, lumeasca si cea emotionala si religioasa.

[stefan florin]

În prealabil postat de Florinvs

Intradevar, bine spus! Traind in lume (nu la manastire) trebuie sa tinem cont si sa echilibram ambele fatete ale personalitatii umane: cea trupeasca, lumeasca si cea emotionala si religioasa.

trebuie sa dam Cezarului, cele ce sunt ale Cezarului si Lui Dumnezeu, cele ce sunt ale lui Dumnezeu

[stefan florin]

În prealabil postat de Corinusha

Nici macar intr-o familie de crestini practicanti din toate punctele de vedere nu gaanteaza nimeni ca va fi o casnicie de durata. Pana si in familiile de genul pot aparea divorturi, iar in cel mai rau caz, unul din soti poate ajunge sa nu mai aiba strop de demnitate, sa fie agresat sau mai stiu eu ce, doar pentru ca "nu e crestineste sa divortezi, Biserica nu iti da voie". Dar la cate se acumuleaza si ce ajung sa gandeasca unul despre celalalt... ajung sa-si faca mai multe pacate decat daca divorteaza.

Exista cazuri, nu zic ca-s multe sau putine, ca habar nu am, dar ele exista.
Cea mai sanatoasa modalitate de a trai, eu zic ca e combinand viata lumeasca cu invataturile crestine. Nu e bin nici cand o faci DOAR intr-un fel, dar nu e bine nici daca o faci DOAR in celalalt fel. ECHILIBRUL in tot ceea ce faci est crucial pentru o ezvoltare armonioasa.

FOARTE CORECT spus doamna

[tabitha]

În prealabil postat de Corinusha

Nici macar intr-o familie de crestini practicanti din toate punctele de vedere nu garanteaza nimeni ca va fi o casnicie de durata. Pana si in familiile de genul pot aparea divorturi, iar in cel mai rau caz, unul din soti poate ajunge sa nu mai aiba strop de demnitate, sa fie agresat sau mai stiu eu ce, doar pentru ca "nu e crestineste sa divortezi, Biserica nu iti da voie". Dar la cate se acumuleaza si ce ajung sa gandeasca unul despre celalalt... ajung sa-si faca mai multe pacate decat daca divorteaza.

Eu cred că e foarte gresit ceea ce spui, Corinusha. Sau poate nu stii ce-s ăia 'crestini practicanti'.

[Corinusha]

hm..poate n-oi sti, dar si crestinii practicanti pot fi frustrati. Sau crezi ca ei sunt perfecti, ca ei duc o viata perfecta, ca ei sunt fericiti cum o di, ca nu aduna frustrari, ca nu se gandesc ce ar fi dost daca etc?

Nu tin sa spun adevarul, dar, nu vad garantarea fericirii intr-o casatorie intre crestini practicanti; probabilistic e imposibil.

Hay, dar felicitari celor care duc o viata fara frustrari acumulate, fara nimic negativ, celor in a caror viata totul e lapte si miere sau celor care accepta negresit si fara urma de regrete lucrurile urate din viata.

[AlinB]

Te afli intr-o confuzie vizavi de anumite notiuni asa ca e normal sa emiti rationamente gresite si sa tragi concluzii gresite.

Ex. ce inseamna:

"crestini practicanti"
"frustrati"
"a fi perfect"
"o viata perfecta"
"fericiti"
"garantarea fericirii"

Cred ca majoritatea sunt culese din telenovele, in special logica care le leaga, altfel nu se explica..

[Claudiu_FT]

Si eu sunt suflet solo cu 26 de primaveri in carca.

La mine in oras, de vreo 10 ani, e o frenezie cu plecatul: ori la Cluj, ori in occident. Cu alte cuvinte ori la destrabalare, ori la facut de euroi.

Deci, astept ca porumbitele care si-au luat zborul, astea la o varsta acceptabila (cu liceence nu ma mai bag in seama, oricat de atractive ar fi, i-am promis Domnului ca nu voi mai condus de porniri animalice)...deci...revenind, la care din porumbitele astea nu li se va lipi inima de Babilon, va fi o potentiala mireasa pentru mine. Mai am de asteptat cativa ani.

Intr-un cuvant: statornicie.

P.S: "Porumbita", cu gandul la acel psalm (mi-l amintesc vag), in care se face aluzie la porumbelul trimis de Noe, care negasind loc unde sa-si odihneasca picoarele, se intoarce la Arca.

Doamne ajuta!

[GMihai]

În prealabil postat de Claudiu_FT

La mine in oras, de vreo 10 ani, e o frenezie cu plecatul: ori la Cluj, ori in occident. Cu alte cuvinte ori la destrabalare, ori la facut de euroi.

Claudiu_FT, mi se pare că exagerezi puţin.

Mulţi dintre cei care pleacă "la Cluj" (sau la Timişoara, sau la Bucureşti, sau la Iaşi) pleacă pentru că li se oferă oportunităţi pe care nu le au în orăşelul natal. Cumnatul meu e plecat dintr-un orăşel de provincie, la Timişoara, pentru a-şi putea exercita profesia, căci locuri de muncă în orăşel nu prea există, şi cu atât mai puţin în domeniul lui (e inginer IT). Ce-ar fi trebuit să facă, om cu facultate, să rămână la vaci; să vândă la buticul din piaţă ?

Din acelaşi orăşel, multe persoane fără atâta carte au plecat în Occident, nu "la făcut de euroi", ci pur şi simplu la muncă, pentru a-şi putea întreţine familiile, pentru a-şi putea zidi o casă, pentru a munci şi trăi omeneşte.

Ce te faci dacă locuieşti într-un orăşel fost monoindustrial, în care aceea singură industrie a fost îngropată/vândută de guvernanţi, a cărui fost primar este condamnat pentru corupţie, iar actualul primar nu face nimic pentru oraş, unde agricultură nu se poate face, pentru că e oraş de munte ?