Despre regimul comunist din Romania

[anita]

În prealabil postat de AlinB

Nu cred ca e nevoie sa verifici fiecare cifra care a dat-o.
Trebuie sa fii terribil de prost sau ignorant sau nesimtit sau toata la un loc, ca sa negi faptul ca Romania avea totusi o industrie, spre deosebire de acum cand mai mult vindem produse importate si exportam mai mult materie prima si semifabricate decat produse finite.

Resursele naturale au ajuns sa fie exploatate spre beneficiul strainilor, Statul roman "democratic" dovedindu-se incapabil de a administra macar ceea ce a primit ca mostenire de la mult hulitul comunism.

De fapt asta a fost si scopul pentru care s-au exportat masiv produse agricole, si se gaseau mai putin in magazine, pentru a avea aceasta industrie si a iesi din randul tarilor din lumea a IIIa, insa neocomunistii pe care tu ii tii in brate, au avut grija sa arunce la gunoi in mai putin de doua decenii sacrificiul in acest sens a catorva generatii.

Deci ai ajuns la concluzia ca era mai bine atunci.
Industria folosea tehnologii depasite ,productivitatea era mica.
Nu capitalismul e rau ci sleahta care s-a instalat dupa '90 la conducere

[Florinvs]

În prealabil postat de anita

Deci ai ajuns la concluzia ca era mai bine atunci.
Industria folosea tehnologii depasite ,productivitatea era mica.
Nu capitalismul e rau ci sleahta care s-a instalat dupa '90 la conducere

O mica precizare: licentele pentru produsele industriale, achizitionate in anii 60'- 70' din tarile dezvoltate industrial, erau atunci numai tehnologii noi, de top, la nivelul tehnicii mondiale:

-licenta de la firma elvetiana Sulzer pentru locomotivele diesel-electrice de 2100 cp, achizitionata in 1956-1960;
-licenta de la firma suedeza ASEA pentru locomotivele electrice de 5100 Kw, achizitionata in 1966-1967;
-licenta pentru motoare diesel de la MAN si Saviem, din RFG, achizitionata in 1969;
-licente in petrochimie de la firma italiana Pireli;
-colaborara cu firme britanice pentru productia avionului Rombac-1-11;
-colaborararea cu firma franceza Renault- Dacia 1100 (IN 1968) si Dacia 1300
-licente pentru motoare diesel navale, cumparate din Japonia si aplicate de UCM Resita

Imediat după învestirea sa în funcţia de secretar general al partidului (martie 1965), Nicolae Ceauşescu s-a preocupat să dezvolte fabrica de locomotive din cadrul Uzinei Electroputere. De exemplu, în planul de dezvoltare a economiei naţionale pe perioada 1966-1970, discutat la 22 aprilie 1965, s-a prevăzut dotarea Căilor Ferate Române cu 630 de locomotive Diesel-electrice, 1.100 vagoane de călători şi 23.250 de vagoane de marfă cu patru osii, precum şi electrificarea a 430 km de linie de cale ferată. În documentul respectiv s-a precizat astfel: "În scopul creşterii capacităţii de transport şi a reducerii cheltuielilor de exploatare se prevăd dotarea cu 630 locomotive Diesel şi electrificarea a 430 km linii şi se va ajunge ca în 1970 circa 70% din totalul traficului să se efectueze cu tracţiune Diesel şi 9% cu tracţiune electrică, ponderea tracţiunii cu aburi scăzând de la 60% în 1965 la 21% în 1970. Prin această acţiune se va realiza pe întreaga perioadă 1966-1970 o economie de aproape 5 milioane tone de combustibil convenţional.
Pentru o bună utilizare a puterii de remorcare a locomotivelor Diesel şi electrice prin mărirea tonajului trenurilor, parcul de vagoane se va înzestra cu 23.250 de vagoane de marfă/4 osii de mare capacitate şi 1.100 vagoane de călători/4 osii cu un confort sporit. Ponderea vagoanelor de marfă de mare capacitate în parcul total va creşte de la 16% în 1965 la 43% în 1970". Investiţia totală se cifra la 7.406 milioane de lei, din care 5.943 milioane de lei pentru realizarea vagoanelor de marfă.
Totodată, s-a propus electrificarea liniei duble de cale ferată dintre Bucureşti şi Braşov pe o porţiune de 140 km până în anul 1968. Pentru acel proiect s-a preconizat cheltuirea a 605 milioane de lei, din care 230 milioane de lei în anii 1966-1970. De asemenea, s-a propus electrificarea liniei Craiova-Caransebeş-Câlnic pe o porţiune de 265 km până în anul 1970, investiţia fiind în valoare de 420 milioane de lei.
În acelaşi timp, Nicolae Ceauşescu a aprobat dezvoltarea Uzinei Electroputere în scopul construirii la Craiova, începând din anul 1967, a locomotivei electrice tip CoCo, seria 060-EA (o variantă îmbunătăţită a locomotivei suedeze Rb 1). De asemenea, au fost adoptate măsuri pentru producerea de aparataj de înaltă tensiune şi motoare electrice (circa 3.000 de bucăţi pe an) şi realizarea a 360 de locomotive Diesel-electrice tip 060 DA şi 89 de locomotive electrice tip CoCo. În consecinţă, la sfârşitul anului 1969, uzina de la Craiova a atins ritmul maxim de fabricaţie de 150 de locomotive Diesel-electrice şi electrice pe an.
Investiţia totală de la Electroputere s-a cifrat la 950 milioane de lei, din care 450 milioane de lei pentru anii 1966-1970, iar rezultatele pozitive au apărut curând. Până în anul 1989 au fost construite peste 1.400 de locomotive Diesel-electrice şi aproape 1.000 de locomotive electrice.
În acelaşi timp, Nicolae Ceauşescu a aprobat dezvoltarea Uzinei de Construcţii de Maşini de la Reşiţa, a Uzinei 23 August din Bucureşti, precum şi a fabricii de vagoane de la Arad. La Reşiţa au fost fabricate anual 170 de motoare pentru locomotivele Diesel-electrice realizate la Craiova. În cazul 23 August, ritmul maxim anual de producţie a fost stabilit la 80 de locomotive Diesel-hidraulice (tip BB, seria 040-DHC) şi 400 de motoare Diesel (de 350 şi 700 CP).

[AlinB]

În prealabil postat de anita

Deci ai ajuns la concluzia ca era mai bine atunci.

Poate imi arati unde am scris eu asta.

Industria folosea tehnologii depasite ,productivitatea era mica.

Aici te-a contrazis Florin.

As mai adauga ce stiu si eu: o ditamai fabrica de confectii, care oferea slujbe la cateva mii de oameni, lucrand cvasi-exclusiv pentru export, ruinata de managerii post-decembristi.
Cu masinile de cusut de acolo, vandute la pret de nimic, s-au deshis 2-3 alte afaceri, insa care au angajat abia cateva sute de oameni.
Fabrica a fost vanduta la pret de nimic, demolata integral si pe locul ei construit un centru comercial. Binenteles, al unei firme straine care vinde in majoritate produse straine.

Altfe fabrici care au vandut la pret de fier vechi, utilaje de precizie care si acum ar fi putut produce. O parte de fapt produc, dar pentru straini, in fabrici private, cu profitul expatriat cvasi-total si muncitori cu salarii de mizerie.

O fi fost productivitate mica, dar mii de oameni aveau de lucru si profitul ramanea in totalitate in tara.

Ce e de preferat, sa dai unui om un salariu mic, dar decent si sa lucreze pentru el, un loc de munca stabil, sau sa-i dai si mai putini bani, ca ajutor social si sa-l tii in somaj?

Nu capitalismul e rau ci sleahta care s-a instalat dupa '90 la conducere

Serios?
Dar cine incurajeaza consumul, promoveaza produse cu ciclu de viata redus tocmai din aceste motive, incurajand si distrugerea mediului, poluarea?
Cine dicteaza principiul productivitatii ridicate, adica muncitori cat mai putini, dar care sa lucreze cat mai mult si pe bani cat mai putini?

"Sleahta" sunt tot fostii comunisti, carora dl. CopyPaste nu prea are mare lucru sa le reproseze.
Aceeasi oameni, inainte de '89 erau satanisti, acum sunt doar furaciosi.

[antiecumenism]

Blestemul satanic al comunismului
http://www.filmedocumentare.com/bles...-comunismului/

Comunismul nu-i o invenție a lui Karl Marx, ci o componentă a noii ordini mondiale, gandite înaintea lui de către illuminatii finanțați de ruda sa prin alinanța Rothschild. Karl Marx a fost mason, s-a tras dintr-o familie de rabini , dar nici el și nici Engels n-au inventat comunismul, ci au fost influențați direct de evreul Moses (Moshe) Hess (1812 – 1875), care a fost și unul din fondatorii socialismului.
Jewish Chronicle, Londra, 4 aprilie 1919, notează: “Conceptiile bolșevice sunt în majoritatea punctelor în armonie cu ideea de iudaism.” La acea dată, 477 din cele 545 de oficialitati bolșevice erau evrei. Vladimir Lenin, în culmea gloriei sale fiind, spunea: “Statul nu funcționează așa cum ne-am dorit. Mașinăria nu se supune. Se vede un om la volan și pare că o conduce, dar mașina nu merge în direcția voită de el. Se mișcă însa după dorința altor forțe.” Normal, erau forțele celor ce au finanțat revoluția bolșevică.

[antiecumenism]

22 decembrie 1989 - ziua în care comunismul a fost aruncat la groapa de gunoi a istoriei

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/pre...noi-a-istoriei

În Rusia, unde circa 60.000.000 de oameni au fost ucişi de către regimul comunist, dintre care 70.000 de clerici şi 30.000 de monahi, comunismul nu a fost condamnat de stat, dar Biserica a recunoscut ca sfinţi mai mult de 1.700 de martiri din această perioadă. În ziua de 16 august 2000, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat: „Noii mucenici şi mărturisitori ruşi, care prin suferinţe de necrezut şi-au pecetluit devotamentul lor faţă de Sfânta Ortodoxie, s-au asemănat grăuntelui evanghelic, care, murind, a dobândit înviere şi viaţă nouă. Acum din acest grăunte binecuvântat răsare ogorul îmbelşugat al înnoirii duhovniceşti a poporului lui Dumnezeu. Nevoinţa mucenicilor şi a mărturisitorilor a întărit Biserica, devenind temelia ei cea tare (2 Tim. 2, 19)”.

Alexandr Soljeniţîn, autorul „Arhipelagului Gulag” (actul de acuzare la nivel mondial a comunismului), declara că torturile din închisorile româneşti au fost mai grele decât cele din U.R.S.S. Pe 18 decembrie 2006, România, prin Preşedintele ţării, a condamnat oficial comunismul. Raportului care a fost întocmit cu această ocazie i s-au adus, pe bună dreptate, multe critici. Însă, pe lângă cele declarate oficial de către statul român, este firesc ca Biserica să aibă şi altceva de spus despre victimele comunismului.

Lupta duhovnicească a mărturisitorilor

Cu opţiuni politice diferite, cu vieţi diferite, mulţi dintre deţinuţii politici nu au cunoscut înainte de închisoare adâncurile vieţii duhovniceşti. Dar intrarea lor în temniţă a fost determinată de împotrivirea, într-o formă sau alta, faţă de comunism, perceput ca o batjocorire a adevărului, a binelui: „Nu am putut să ne pângărim sufletele. Intraţi în această bătălie, nu am avut simţul proporţiilor, dar am acceptat martiriul” (Ioan Ianolide). Unii dintre ei, mai ales preoţi ori călugări, au fost conştienţi încă de la început de lupta duhovnicească pe care o aveau de purtat şi şi-au asumat crucea mărturisirii. Astfel, Părintele Gherasim Iscu, fost stareţ la Mănăstirea Tismana, a fost în numeroase rânduri bătut, izolat, înfometat, terorizat mai mult decât ceilalţi deţinuţi, pentru faptul că spovedea şi împărtăşea. Trupul i-a cedat şi a murit în închisoare pe când exclama: „Văd lumină! Văd numai alb! Numai alb!”.

Tot la fel a murit întemniţat şi Părintele Ilarion Felea, autorul „Religiei iubirii”. Părintele Daniil Sandu Tudor, dându-i-se hârtie pentru a scrie o apologie a sistemului comunist, a scris pe zeci de pagini o critică a acestuia; când a sfârşit-o, a fost ucis. Unul dintre marii intelectuali creştini ai perioadei interbelice, Mircea Vulcănescu, ucis în torturi pentru apostolatul creştin pe care îl făcea în închisoare, a lăsat ca testament cuvântul: „Să nu ne răzbunaţi!”.

Ca mulţi alţii, toţi aceştia au înţeles că esenţa spirituală a prigoanei comuniste a fost despărţirea omului de Dumnezeu şi aruncarea lui în necredinţă şi în iad. Pentru cei care cred că sistemul comunist a fost doar o dictatură ca oricare alta şi nu înţeleg că scopul adânc al lui a fost de natură spirituală, mărturiile arată că cele mai cumplite torturi au fost aplicate celor care nu voiau să se lepede de credinţă, cu scopul de a-i determina să apostazieze. În special în Reeducarea de la Piteşti, apogeul terorii l-a reprezentat folosirea celor mai diabolice şi blasfemiatoare mijloace de tortură pentru a-i transforma pe credincioşi în necredincioşi.

Cine a stat în spatele atrocităţilor? Este insuficient să spunem că au fost demnitarii comunişti, români sau neromâni. La Piteşti nu era ura omului faţă de semnul său, ci ura diavolului faţă de om: torţionari şi torturaţi erau deopotrivă ţintele distrugerii sufleteşti ale celui care „umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5, 8). Astfel, cei care şi-au pierdut viaţa, dar şi-au păstrat credinţa, au câştigat o bătălie împotriva diavolului. Şi nu puteau fi biruitori împotriva diavolului fără ajutorul harului lui Dumnezeu. Cel care pe toate le poate i-a întărit să rabde ceea ce carnea nu poate răbda, asemenea mucenicilor cunoscuţi în istoria Bisericii. De aceea, dacă prin căderea comunismului nu sesizăm în primul rând o victorie împotriva răului spiritual, ne situăm la nivelul unui succes omenesc.

(Ierom. Dosoftei Dijmărescu - Revista Cuvinte către tineri, Mănăstirea Putna, 2010)

[antiecumenism]

Versuri "Cristian Paturca - Imnul golanilor"


A fost odata ca-n povesti, a fost in Romania
O gasca mare de golani ce-au alungat sclavia
Noi nu ne-am confundat nicicand cu oamenii de bine
Veniti si neocomunisti si fara de rusine.

Refren:
Mai bine haimana, decat tradator
Mai bine huligan, decat dictator
Mai bine golan, decat activist
Mai bine mort, decat comunist.

Vrem libertate, nu comunism si nici schimbari de forma
Si de aceea securisti, sa nu ne puneti norma.
Noi nu vrem neocomunism nici neolibertate
Democratii originale si nici minciuni sfruntate.

Ne-ati intrebat ce vrem aici, dar stie toata tara
Noi sustinem punctul 8 de la Timisoara.
A cazut 473, ce tinea TVR
Legata in lanturile ei, dar tot degeaba e.

Alegeri fara comunisti, fara nomenclatura
Si nu va temeti de golani fara coloratura.
Din cei care-au murit aici, ne-am reintors naluci
Sa nu mai fie cum a fost, macelul de atuncï.

MAI BINE MORT DECIT COMUNIST
http://www.youtube.com/watch?v=ozCDRS93Myo

[AlinB]

În prealabil postat de antiecumenism

Versuri "Cristian Paturca - Imnul golanilor"

Asta cel mai bine l-a inteles Marian Munteanu, idolul "golanilor", care s-a gandit si a zis ca nu e bine comunist, dar nici mort nu e prea sanatos, mai bine afacerist capitalist si politician, chiar daca unul de mana a 3a.

[DragosP]

Mâna a 3-a ca politician, că în biznis nu stă rău deloc.

[anita]

În prealabil postat de AlinB

Poate imi arati unde am scris eu asta.

Aici te-a contrazis Florin.

As mai adauga ce stiu si eu: o ditamai fabrica de confectii, care oferea slujbe la cateva mii de oameni, lucrand cvasi-exclusiv pentru export, ruinata de managerii post-decembristi.
Cu masinile de cusut de acolo, vandute la pret de nimic, s-au deshis 2-3 alte afaceri, insa care au angajat abia cateva sute de oameni.
Fabrica a fost vanduta la pret de nimic, demolata integral si pe locul ei construit un centru comercial. Binenteles, al unei firme straine care vinde in majoritate produse straine.

Altfe fabrici care au vandut la pret de fier vechi, utilaje de precizie care si acum ar fi putut produce. O parte de fapt produc, dar pentru straini, in fabrici private, cu profitul expatriat cvasi-total si muncitori cu salarii de mizerie.

O fi fost productivitate mica, dar mii de oameni aveau de lucru si profitul ramanea in totalitate in tara.

Ce e de preferat, sa dai unui om un salariu mic, dar decent si sa lucreze pentru el, un loc de munca stabil, sau sa-i dai si mai putini bani, ca ajutor social si sa-l tii in somaj?



Serios?
Dar cine incurajeaza consumul, promoveaza produse cu ciclu de viata redus tocmai din aceste motive, incurajand si distrugerea mediului, poluarea?
Cine dicteaza principiul productivitatii ridicate, adica muncitori cat mai putini, dar care sa lucreze cat mai mult si pe bani cat mai putini?

"Sleahta" sunt tot fostii comunisti, carora dl. CopyPaste nu prea are mare lucru sa le reproseze.
Aceeasi oameni, inainte de '89 erau satanisti, acum sunt doar furaciosi.

Asta am si spus ,furaciosii de dupa '90.
Uite la Polonia sau Cehia si vezi ca si acolo a fost comunism dar nu sufera cat suferim noi.
Prin cresterea productivitatii intr-adevar s-a redus nr de munictori dar s-au dezvoltat alte sectoare ,vanzari ,servicii ,in agricultura erau foarte putini datorita industrializarii fortate.
Pe vremea comunistilor nu exista aceasta promovare a prostituiei la TV .