Isihasm

[accesibilitate]

Acuma am constatat incompatibilitatea topicului meu cu categoria forumului (Postul in ...), rog un moderator sa il mute la categoria potrivita!

În prealabil postat de antoniap

Desigur.

Multumesc pentru raspunsuri!

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/religie...oxe-69334.html
"In isihasm s-au format mai multe metode cu ajutorul carora se poate ajunge la rugaciunea curata sau mintala.
Amintim mai intai metoda Sf. Simion Noul Teolog cunoscuta sub numele : "Metoda sfintei rugaciuni si atentii" ...

In aceasta metoda Sf. Simion deosebeste trei feluri de rugaciuni...

Primele doua metode sunt calificate ca necorespunzatoare intrucat duc la ratacire si amagire. Numai al treilea fel de rugaciune este singurul care duce la vederea luminii dumnezeiesti si aceasta este metoda propriu zisa....

Al treilea fel de rugaciunea incepe numai dupa ce inima a fost curatita de patimi...

...realizarii rugaciunii curate, adica a coborarii mintii in inima. Aceste mijloace nu mai sunt necesare in gradul al patrulea de rugaciune, adica atunci cand s-a ajuns la starea de concentrare in inima dintr-odata. ..."

In ortodoxism exista o mare bariera catre accesul la isihasm, anume: nepatimirea.
Dupa cum se vede, dintre cele 3 metode ale Sf. Simion Noul Teolog, doar cea de a treia e considerata valida, DAR si acesta e conditionat de starea de napatimire necesara individului.
Parintele Cleopa, de asemenea conditioneaza accesul la contemplatia naturala in duh, adica de fapt la cea mai banala dintre contemplatii, asezant inaintea treptei contemplatiei naturale in duh, treapta nepatimirii.

Eu nu am intalnit inca un om care sa corespunda "nepatimirii", in situatii potrivite toti se manifesta ca niste patimitori si atunci, unde e accesul?

Sau poate nu inteleg eu la ce anume se refera nepatimirea.
Consider nepatimirea a avea grade de comparatie, o consider spectrala; cat de nepatimitor trebuie sa fie cineva pentru a avea acces la isihasm, la contemplatie naturala in duh, dar cat de nepatimitor trebuie sa fie pentru a avea acces la marele dar al preotiei si puterilor harice pe care le presupune aceasta?

În prealabil postat de accesibilitate

Eu nu am intalnit inca un om care sa corespunda "nepatimirii", in situatii potrivite toti se manifesta ca niste patimitori si atunci, unde e accesul?

Sau poate nu inteleg eu la ce anume se refera nepatimirea.
Consider nepatimirea a avea grade de comparatie, o consider spectrala; cat de nepatimitor trebuie sa fie cineva pentru a avea acces la isihasm, la contemplatie naturala in duh, dar cat de nepatimitor trebuie sa fie pentru a avea acces la marele dar al preotiei si puterilor harice pe care le presupune aceasta?

Am intalnit oameni care se lupta cu patimile si care mai obtin si succese. Cad, se ridica si o iau de la capat, dar stiu ca nepatimirea reprezinta o tinta.
Dar mai bine sa apelam la surse:

http://www.ortodoxiatinerilor.ro/ghidul-patimilor

Pe masura ce ne rostim Rugaciunea lui Iisus, incepem sa descoperim patimile noastre sufletesti si sa vedem cat de multe sunt si sa ne consideram cei mai mari pacatosi. Pacatele noastre ni se par mari, luam aminte si la ganduri, le spovedim. Incepem sa vedem cum un singur gand de mandrie, de trufie ori de slava desarta ne alunga pacea din suflet. Cautam pacea verificand unde am gresit. Nu e corect sa ne punem in minte ganduri prea indraznete, gen competitie. Isihasmul presupune smerenie. Smerenia inseamna sa continuam sa ne plangem pacatele indiferent de darurile primite. Si sa nu ne mandrim. Asa cum proceda parintele Anatolie din filmul Ostrov.
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...ral-subtitrat/

Ostenitorii in rugaciunea inimii sunt incercati in razboiul nevazut purtat cu fortele raului. Necuratii pot trimite ispite prin oameni sau pot sa apara ei insisi in fata nevoitorului. Cine doreste daruri duhovnicesti le poate obtine daca iese biruitor din aceste incercari. Dobandirea smereniei se face prin atitudine crestineasca in fata ispitelor.

Numai Dumnezeu stie cat capital duhovnicesc a adunat fiecare. Poate ca ni se pare ca am adunat ceva, dar uitam ca, din cauza mandriei, am pierdut. Unii nici macar nu se gandesc la asa ceva. ,,Fara Dumnezeu nimic nu stiu, nimic nu pot si nimic nu sunt." - spun ei. Si Dumnezeu le trimite daruri dupa a Sa voie.

Asa cum spune parintele Proclu, cei mai luptati de duhurile necurate sunt ortodocsii. Asta si pentru ca darurile pe care le obtinem daca iesim biruitori din aceasta lupta nu au corespondent in celelalte religii.
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/...onahilor-2005/

[accesibilitate]

În prealabil postat de antoniap

Am intalnit oameni care se lupta cu patimile si care mai obtin si succese. Cad, se ridica si o iau de la capat, dar stiu ca nepatimirea reprezinta o tinta.

Una e sa obtii oarece neprihanire datorata adoptarii celor crestinesti ca norma de viata (inclusiv jena de a marturisi la sovedanie noi pacate) si cu totul altceva nepatimirea.
Eu iti spun ca in crestinism (ortodoxism), nu se permite mirenilor accesul la isihasm si nepatimirea nu poate fi dobandita fara har, iar harul nu ajunge la om in veci fara mijlocirea unui preot, iar preotii nu dau acces mirenilor la un asemenea har incat acela sa atinga nepatimirea, trebuie sa te calugaresti sau sa faci teologia pentru a avea acces si deabia apoi se pune problema meritului personal.

[DragosP]

O R T O D O X I E.
Acum repetă: O R T O D O X I E.

Acum caută te rog la adevăratele motive ale postarilor tale.
Pace!

[accesibilitate]

Iinterventia ta e fara noima! nu stiu ce insinuezi.

[DragosP]

Nu-i nimic.
Mă iartă, te rog!

În prealabil postat de accesibilitate

Una e sa obtii oarece neprihanire datorata adoptarii celor crestinesti ca norma de viata (inclusiv jena de a marturisi la sovedanie noi pacate) si cu totul altceva nepatimirea.
Eu iti spun ca in crestinism (ortodoxism), nu se permite mirenilor accesul la isihasm si nepatimirea nu poate fi dobandita fara har, iar harul nu ajunge la om in veci fara mijlocirea unui preot, iar preotii nu dau acces mirenilor la un asemenea har incat acela sa atinga nepatimirea, trebuie sa te calugaresti sau sa faci teologia pentru a avea acces si deabia apoi se pune problema meritului personal.

Vorbesti despre lucruri inalte. Numai Hristos a fost fara pacat. Noi toti si calugarii si mirenii ne luptam cu patimile. Mai inainte de toate trebuie sa ne vedem pacatele. Daca suntem in iad si nu ne dam seama ca suntem in iad si cautam cele inalte, rade necuratul de noi. Calugarii, de asemenea, in Ortodoxie, cauta smerenia, nu harul. Harul il da Dumnezeu si tot El il ia imediat ce ne mandrim cu el. Ale noastre sunt doar pacatele. Harul ramane al lui Dumnezeu chiar daca il poate imprumuta si celor pe care-i iubeste.

Citeste http://sfantulioancelnou.trei.ro/car...smereniei1.htm

Sfantul Siluan Athonitul era calugar. Ce a cautat el? Smerenia. Ce descoperire a avut? ,,Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui!

Iisus a fost pilda de smerenie chiar prin nasterea Sa.

In Ortodoxie, totul se bazeaza pe smerenie. Preotii ne ajuta sa ne vedem pacatele si sa ne apropiem de Hristos. Daca esti cuprins de patima betiei si renunti la aceasta se cheama ca ai biruit o patima. Daca esti biruit de patima maniei si devii rabdator, ai biruit si patima maniei. Daca din lenes devii harnic, ai biruit si patima leneviei. Daca simti dragoste frateasca pentru orice persoana de sex opus (in afara de sot/ sotie) si nu te aprinzi spre desfranare, oricat de frumos/ frumoasa ar fi, ai biruit si patima desfranarii.

Preotii nu pot lupta cu patimile in locul nostru. E adevarat ca, daca esti mai ravnitor, poti sa cauti si un preot mai ravnitor care sa te spovedeasca mai des, de exemplu, si care sa te ajute sa lupti eficient cu patimile si sa te apropii mai mult de Dumnezeu. Pot exista ispite si in colaborarea cu duhovnicii, caci necuratul cauta sa-si vare coada peste tot pentru a ne pune piedici. Insa trebuie sa ne rugam si noi insine cu staruinta si atunci piedicile dispar.

Aceasta ascultare smerita fata de un duhovnic este foarte pretioasa in fata lui Dumnezeu. Nici Iisus nu a luat chip de om si nici nu S-a rastignit din proprie initiativa, ci in semn de ascultare. Sfanta Maria Egipteanca s-a nevoit in pustiu singura dupa ce s-a spovedit la duhovnic. Inainte de moarte s-a rugat sa-i trimita Dumnezeu duhovnic pentru Spovedanie si Impartasanie. Deja se ridica de la pamant in timpul rugaciunii. Sigur ca noi, mirenii, nu putem ajunge la asemenea masuri, dar nu ne obliga nimeni sa fim mireni. E alegerea noastra si ne-o asumam. Daca dorim sa ne dedicam viata in totalitate lui Dumnezeu, adica dorim nu doar mantuirea , ci si desavarsirea, atunci nu alegem sa fim mireni, ci calugari sau pustnici.

,,Si, iata, venind un tanar la El, I-a zis: Bunule Invatator, ce bine sa fac, ca sa am viata vesnica? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decat numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei sa intri in viata, pazeste poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Sa nu ucizi, sa nu savarsesti adulter, sa nu furi, sa nu marturiseste stramb; Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta si sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti. Zis-a Lui tanarul: Toate acestea le-am pazit din copilaria mea. Ce-mi mai lipseste? Iisus i-a zis: Daca voiesti sa fii desavarsit, du-te, vinde averea ta, da-o saracilor si vei avea comoara in cer; dupa aceea, vino si urmeaza-Mi. Ci, auzind cuvantul acesta, tanarul a plecat intristat, caci avea multe avutii. Iar Iisus a zis ucenicilor Sai: Adevarat zic voua ca un bogat cu greu va intra in imparatia cerurilor. Si iarasi zic voua ca mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului decat sa intre un bogat in imparatia lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii s-au uimit foarte, zicand: Dar cine poate sa se mantuiasca? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinta, la Dumnezeu insa toate sunt cu putinta. (Matei 19, 16-26)"

Explicatii ale aceste pilde le gasim mai jos:

http://www.crestinortodox.ro/predici...gat-96654.html