Biserica lui Dumnezeu în perioada comunismului

[lena20]

Sunt intru totul de acord cu ceea ce ati scris despre traci si geto-daci. In schimb, cu mostenirea ortodoxa a romanilor sau a poparelor primordiale din spatiul romanesc, sa spun asa, pot sa afirm ca in perioadele in care se formau si se conturau formatiunile statale de organizare a locuitorilor regiunilor, dupa descalecate, triburi, cenzate si voievodate, acei conducatori jonglau, ca sa spun asa, nu pot sa gasesc un termen mai relevant, cu cele doua biseerici care incercau sa acapareze Europa, iar domnii si conducatorii din spatiul nostru treceau sau erau unsi, ba de Papa ba de Mitropolit, pentru a primi sprijin militar si nu numai atat.

[Ekaterina]

La mijlocul secolului trecut, Vrancea avea numeroşi slujitori dăruiţi altarului şi semenilor. Mulţi dintre aceştia au căzut în ghearele represiunii comuniste, fie pentru că se implicaseră în mişcarea anticomunistă din munţi, fie şi numai pentru faptul că înţelegeau să ducă mai departe arca credinţei. Unul dintre aceştia a fost părintele Constantin Alexandrescu din Focşani.

S-a născut la 26 iulie 1914, într-o familie de oameni harnici din Mihălceni, fostul judeţ Râmnicu Sărat. După şcoala primară, între 1926 şi 1934, tânărul Alexandrescu a urmat Seminarul Teologic din Galaţi, apoi cursurile Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, unde în anul 1938 a obţinut diploma de licenţă. Deoarece susţinuse examenul de capacitate pentru învăţământul secundar, între 1938 şi 1940, Constantin Alexandrescu a predat religia la Şcoala Normală şi istoria la Liceul „Vasile Alecsandri“, ambele din Galaţi.

La 2 februarie 1941, a primit Taina Hirotoniei întru diacon pe seama Bisericii „Săpunaru“ din Focşani. La 1 octombrie 1943 este transferat la Biserica „Sfântul Ioan“ din Focşani, pentru ca la 13 noiembrie 1949 să fie hirotonit preot pe seama Bisericii „Sfântul Dumitru“-Uzină, din acelaşi oraş. În perioada slujirii la catedrala din Focşani, diaconul Alexandrescu a întreprins o viguroasă activitate culturală, exprimată prin înfiinţarea şi coordonarea unui gimnaziu ortodox pentru fete orfane, iniţiativă susţinută îndeaproape de Societatea Femeilor Ortodoxe, filiala Focşani.

Părintele Alexandrescu avea în grijă procurarea de cărţi, hrană şi haine pentru elevele care învăţau în şcoala pe care o conducea cu acordul Ministerului Educaţiei. Pentru funcţionarea şcolii obţinea bani din donaţii, manifestări artistice organizate de eleve şi conferinţe religioase cu chete. De pildă, în Duminica Ortodoxiei a anului 1946 a conferenţiat părintele Ion Gh. Coman despre „Caracterele Ortodoxiei“, iar un an mai târziu Toma G. Bulat, cu referire la epoca lui Matei Basarab şi Vasile Lupu.

Un aspect important este legat de munca de catehizare întreprinsă de părintele Alexandrescu în rândul celor care alunecaseră în sectarism, rezultatele înregistrându-se prin aducerea la Ortodoxie a 21 de tinere. Aceleaşi eleve ale şcolii formau un cor care dădea răspunsurile la slujbele din catedrala focşăneană. Această frumoasă realizare duhovnicească şi educaţională avea să fie curmată de regimul comunist în anul 1948. Dar părintele Alexandrescu era dornic să construiască în continuare.

Cu toate interdicţiile venite dinspre factorul politic, părintele Alexandrescu a încercat să înflorească duhovniceşte parohia în care slujea. Astfel a intrat în conflict cu împuternicitul de culte, pentru care la 7 februarie 1959 a fost arestat de Securitate. A trecut prin anchetele grele la Securitatea din Galaţi, însă fără să recunoască nimic. A fost acuzat că la cununie ar fi avut ca naş un preot legionar, deci a făcut o nuntă legionară şi că în comitetul parohial sunt „foşti funcţionari burghezi“.

La 15 mai 1959, prin sentinţa nr. 259 a Tribunalului Militar Constanţa, a fost condamnat la 10 ani închisoare corecţională, pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale“. A cunoscut universul concentraţionar de la Galaţi (1959), Salcia (septembrie 1959), Giurgeni (iunie 1960 şi mai 1963), Jilava (martie 1962), Gherla (aprilie 1962) şi Ostrov (iulie 1964). A fost eliberat la 1 august 1964 din lagărul de muncă de la Ostrov. La Gherla a fost pedepsit cu 5 zile izolare, deoarece „a ţinut o şedinţă cu caracter religios cu alţi deţinuţi în cameră“. (sursa: ziarullumina)

[lena20]

Si pe langa atatia preoti de diferite religii si oameni simpli si femei, simple ori femei care s-au dedicat vietii monahale. Recent am citit despre una dintre muletele femei batjocorite si ucise in inchisori comuniste. Nu ii mai tin minte prenumele, numele de familie este Gata. A fost mereu urmarita de comunisti din cauza vocatiei ei si din cauza faptului ca tinea cu leginarii. A fost de multe ori arestata dar ultima data a ajuns in fata Anei Pauker pe care a scuipat-o in urma unor discutii. Gata a fost ucise cu cruzime, biciuita, i-au fost smulsi sanii cu clestele si apoi violata. Si ca sa fie totul complet, i-a fost introdus un fir incins in vagin...asa ca ultim punct in drumul spre moarte. Aceste detalii nu se vorbesc, sunt ingrozitoare...Insa ar trebui sa se stie aceste lucruri pentru ca generatiile de tineri sa nu mai repete grozaviile sub nici un fel de motivatie sau pornire malefica....E ceva infiorator.

[laurastifter]

Merită vizionat:
http://adevarul.ro/cultura/spiritual...0ea/index.html

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de lena20

Si pe langa atatia preoti de diferite religii si oameni simpli si femei, simple ori femei care s-au dedicat vietii monahale. Recent am citit despre una dintre muletele femei batjocorite si ucise in inchisori comuniste. Nu ii mai tin minte prenumele, numele de familie este Gata. A fost mereu urmarita de comunisti din cauza vocatiei ei si din cauza faptului ca tinea cu leginarii. A fost de multe ori arestata dar ultima data a ajuns in fata Anei Pauker pe care a scuipat-o in urma unor discutii. Gata a fost ucise cu cruzime, biciuita, i-au fost smulsi sanii cu clestele si apoi violata. Si ca sa fie totul complet, i-a fost introdus un fir incins in vagin...asa ca ultim punct in drumul spre moarte. Aceste detalii nu se vorbesc, sunt ingrozitoare...Insa ar trebui sa se stie aceste lucruri pentru ca generatiile de tineri sa nu mai repete grozaviile sub nici un fel de motivatie sau pornire malefica....E ceva infiorator.

Ce voieşti? Educatorii copilăriei noastre ne iubeau, aveau grijă să avem locuri de muncă şi cravate de pionier, construiau un viitor luminos, iar pentru aceasta trebuia ca mai întâi să ne izbăvească de superstiţiile creştine, de opiul pentru popor, de misticism, de orice ar fi putut umbri viitorul luminos făurit de partid sub înalta călăuzire a tovarăşului şi tovarăşei, tată şi mama noastră a tuturor. Erau pretini, erau tovarăşi, fireşte că puneau la cazne pe lipitorile fostului regim, pe retardaţii de popi, de filosofi, de poeţi, de călugări, de medici, e scriitori, de oameni cu credinţă în Dumnezeu.
Un lucru nu înţeleg: de ce nu i-au lichidat repede şi fără chinuri? De ce i-au mutilat şi batjocorit?
Poate din motive similare cu acelea prezentate aproape zilnic în "Vieţile Sfinţilor".
Şi mai e un lucru încă mai neclar: de ce sufereau că nu-i iubim? Întrucât sufereau mult, se văitau chiar că noi, perimaţii copii ai perimaţilor credincioşi în Hristos - nu le arătam suficientă iubire. De aceea ne forţau să o declarăm public - în adunări tovărăşeşti, pe stadioane, la televizor, la radio, pretutindeni. Cultul era plin de vigoare şi îşi mai face simţită prezenţa chiar şi azi, ba chiar pe forumul acesta uneori. Deh, oameni buni erau, dar au fost lipsiţi de iubirea celor mutilaţi şi ucişi în chip bestial.
Despre noi e vorba, despre noi poporul român. Care ne pregătim iarăşi de alegeri.