Drumul spre calugarie

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de lavinia40

Doamne-Ajuta!

Sa nu amestecam merele cu perele..
Am zis ca din punctul meu de vedere este un film prost realizat,nu ca nu mi’a placut ideea/tema lui…sa fim seriosi..Dar e lipsit de viatza, emotie in ciuda subiectului atat de generos.....
Ma gandesc la filme rusesti ca Ostrovul, Preotul, etc ..cat si la filme a caror tema nu vizeaza musai viatza omului consacrat , dar... cat de usor acestea ne ating si ne sensibilizeaza sufletul!!!
Off topic: Sa zicem ‘merci’ ca nu s’au inventat iarasi scenaristi/regizori care sa ‘ilustreze’ in linii de cosmar ‘adevaruri ortodoxe’ ca acea ‘capodopera’ ‘Dupa Dealuri’.
Si inca o precizare:nu impart inca premiile 'OSKAR' si nici 'Globuletele de Aur'.....

Lavinia, mie mi se pare ca noi chiar de mere si de pere vorbim, daca vedem in mesajul celuilalt o umbra de repros sau ironie. Inclusiv raspunsul meu, ar putea fi interpretat ca o replica rautacioasa, ceea ce nu e nici pe departe asa.
Nici nu stiu daca putem spune ca "filmul" (eu nu-l gasesc chiar "un film") este sau nu prost realizat. Nu exista scenarii, nu exista conflict, nu exista buni si rai, adevar si minciuna, nimic nu face subiectul unui asa-zis film, cu care suntem obisnuiti. In Ostrovul, Preotul si toate celelalte filme, erau niste actori, niste scenarii si niste regizori, care urmareau ca totul sa fie perfect. Aici ma tem ca a fost un fel de "Big-Brother", si poate tocmai din cauza gandului acela ca, pe langa Dumnezeu, ne mai urmaresc niste ochi, acel Har de care vorbeam, s-a ascuns pur si simplu, lasand loc superficialitatii.
Citind in ultimii ani din vietile sfintilor, si vazand sute si sute de subiecte coplesitoare de film, care, asa cum spui, ar putea sensibiliza omul in fiinta lui, eram hotarat intr-o vreme sa-l determin pe fiul cel mic (pe care l-ai cunoscut si tu; are 16 ani, acum) sa se faca regizor de film, exact in acest scop... Dar... vorbim de principii. Drumul spre iad e pavat cu intentii bune!... Cine stie ce vreau eu, si unde ar ajunge el, la capatul drumului?
"Pacatoasa Teodora" e mai mult un documentar pentru "Discovery" (am vazut ca e preluat de pe HBO) decat un film in adevaratul lui inteles. Si, intr-un fel, chiar are viata si emotie, dar este estompata de naivitate si entuziasmul tineretii. Astfel o vedem pe Teodora facand ascultare cam peste tot, dar nu descoperim inca trairea in Hristos. Imi amintesc acum la toaca si clopot: pe chipul celeilalte surori, nu se putea citi nimic decat ascultare si poate rugaciune interioara, in timp ce Teodora se abtinea cu greu sa nu se amuze de ceea ce facea. Pentru ea, "ascultarea", nu era o corvoada, ci un amuzament... Iar pentru inceput, nu-i rau deloc. Cred ca chiar Dumnezeu nu se putea abtine sa nu zambeasca. E ca un copil care, desi mic, il chemi sa te ajute sa faca lucruri mari, iar el e atat de bucuros ca se face util la aceste lucruri, ca uita sa ia aminte in sine, la gestul parintesc si la increderea pe care i-o oferi... Eu cred ca si asta face parte din "traire", chiar daca e in faza de inceput. Tocmai de aceea am observat ca, dupa ce Teodora a devenit rasofora, zambetul sugubat de pe fata, i-a disparut. Acum, noi putem vedea filmul in felul nostru, si sa-i dam ce interpretare dorim. Spunea mai demult pe forum o doamna despre un barbat... mucalit, ca el ar putea vedea intr-o femeie care face lucruri binecuvantate de Dumnezeu, tot un instrument de facut "dragoste", dar asta nu din cauza femeii, ci din cauza mintii lui bolnave. Asa si noi, uneori. Aparatul de filmat dadea detalii asupra buzelor ei feciorelnice, care citea psalmi, sugerand probabil ca acele buze ar fi putut ferici un tanar indragostit. Si totusi, ea era acolo, in manastire. Nu e sacrificiu? Nu e traire? Si-apoi, de ce sa vorbim de "traire", in faza de inceput? Altii se straduiesc zeci de ani, pana s-o apropie cat de cat!...
Dar... care este standardul nostru si la ce nivel ne raportam, privindu-ne pe noi insine? Privim un om, o femeie, un copil care face o nazbatie, si transam: "Mie nu-mi place!" De ce? Unde ma situiez eu in acel moment, in propria mea constiinta? De ce ma raportez numai dezamagirii personale, si nu valorii in sine care TREBUIE sa fie, ca altfel n-ar fi ingaduit-o Dumnezeu? De ce tindem sa ne confundam cu criticii de duzina, cu carcotasii, cu "CAN-CAN"-ul, in loc sa cautam Intelepciunea lui Dumnezeu: "daca tot am ajuns sa vad asta, hai sa culeg binele, si sa pun greselile si dezamagirile deoparte, fiindca nu-mi folosesc!"
Iarta-ma, Lavinia. Primeste mesajul meu ca si cum ar veni din partea altcuiva... A cuiva foarte drag. Si-atunci sunt convins ca n-ai sa te superi pe mine!
Doamne-ajuta!

[sophia]

Am revazut filmul.
Nu este facut foarte profesionist. Nu stiu care este scopul lui.
Era frumos sa arate intreaga traditie de tundere in monahism. Asa cum a fost facut nu s-a inteles mare lucru.
Totusi m-a impresionat pana la lacrimi.
S-a insistat pe anumite scene cam fara rost, de ex. pe gura fetei care canta (de doua ori), pe parul Teodorei.
Am vazut fete foarte tinere in manastire. Inca se jucau, inca nu stiau ce le asteapta. Mi s-au parut putine si foarte tinere.
O manastire din Moldova cu viata placuta parea.
Din traditia intrari in monahism eu n-am inteles mare lucru: au tot imbracat-o si dezbracat-o, impletit-o si despletit-o.

N-am inteles anumite lucruri:
1. Teodora era venita cu mama ei in manastire. Si aceasta era maica. Si am inteles ca mai avea multi copii, sau confund eu. Cum este posibil sa lasi familie si copii?

2. Intrarea in monahism dureaza mai multe zile? Sunt mai multe slujbe?
Ca au aratat intr-o zi skujba din biserica, atunci cand preotul i-a taiat suvite de par. A cam ciuntit-o.
In alta zi i-a taiat maica (era stareta ?) coada. Tot ciuntita. Ii mai aranja pe urma cineva frizura, sau asa sunt lasate?
Acum care este tunderea si care este semnificatia de i-au taiat par de doua ori?
Si la barbati le taie parul? Ca am vazut ca au coada calugarii.

3. Apoi m-a socat un lucru: stateau toti la masa, maici, cu preot etc. si biata fata statea intr-un colt si se uita. Nimeni n-o baga in seama. Nu avea voie sa manance? Si ei mancau si carne sau peste, nu stiu exact ce era pe platoul acela.
Teodora a mancat numai legume cu paine, de fiecare data. Si acolo si cand a mancat in curte cu familia.

4. Mi s-a parut deosebit spoveditul ei. Citea dintr-o carte totul.

Mi-ar place sa citesc o carte sa inteleg totul. Filmul m-a impresionat, dar era prea imbucatatit.
Traire? Nu prea vizibila. Dar iubire si blandete, altfel decat se spune despre manastire.

Si nu stiu daca nu confund eu: nu se face si la monahi cu intins cu fata la pamant? Sau numai la preoti?

[catehumen]

Filmul e ,cum a spus cineva aici, ceva pentru Discovery Chanel . Ideea e buna ,mi-a placut ,as dori sa se mai faca astfel de filme ,imi doresc sa apuc sa vad si eu filmul Iisus din Nazaret facut de un regizor ortodox .
Am citit ultimile mesaje si deja se simte putin "miros de fum" deja incepem sa ne inflamam. Reamintesc ca titlul acestui topic este "Drumul spre calugarie" e frumos si ar trebui sa discutam ceva ce poate foloseste .

[lavinia40]

Drumul calugariei?
Cine poate da definitia exacta?..Uneori nici noi nu stim , daca suntem pe ‘drumul cel bun’ daramite sa stim/aflam ‘indicatorul’ spre acest drum al sfinteniei?
Si se naste din nou o intrebare:ce inseamna sa fii pe ‘drumul cel bun’?
M’am straduit sa inteleg si eu..si cred ca este drumul care trezeste in noi o chemare, ne duce spre o tinta, un tarm, in care vom rodi, si ne vom simtzi sensul /rostul propriei existente, utilizand talantii incredintati de Dumnezeu ....
Dar unii dintre noi, se indreapta spre drumuri mult mai grele, ca acele ale calugariei, locuri greu accesibile ‘muritorilor de rand’, in care in ‘plina iarna’,ei, monahii, infloresc si dovesc din nou ca Omul nu este numai materie, ci si spirit....si nu doar atat....
Marturisesc ca nu am mai vrut sa scriu pe acest thread..
Dar, un gand, tot nu mi'a dat dat pace...…..si, as vrea sa va vorbesc odata, despre cele doua prietene ale mele, de care eu sunt mandra(suna a termen profan, iertare)..si care, de mai bine de 20 de ani,traiesc in manastire.

În prealabil postat de lavinia40

Drumul calugariei?
Cine poate da definitia exacta?..Uneori nici noi nu stim , daca suntem pe ‘drumul cel bun’ daramite sa stim/aflam ‘indicatorul’ spre acest drum al sfinteniei?
Si se naste din nou o intrebare:ce inseamna sa fii pe ‘drumul cel bun’?
M’am straduit sa inteleg si eu..si cred ca este drumul care trezeste in noi o chemare, ne duce spre o tinta, un tarm, in care vom rodi, si ne vom simtzi sensul /rostul propriei existente, utilizand talantii incredintati de Dumnezeu ....
Dar unii dintre noi, se indreapta spre drumuri mult mai grele, ca acele ale calugariei, locuri greu accesibile ‘muritorilor de rand’, in care in ‘plina iarna’,ei, monahii, infloresc si dovesc din nou ca Omul nu este numai materie, ci si spirit....si nu doar atat....
Marturisesc ca nu am mai vrut sa scriu pe acest thread..
Dar, un gand, tot nu mi'a dat dat pace...…..si, as vrea sa va vorbesc odata, despre cele doua prietene ale mele, de care eu sunt mandra(suna a termen profan, iertare)..si care, de mai bine de 20 de ani,traiesc in manastire.

Asa cum am anuntat la inceput, adevaratul scop al acestui topic, ,,Drumul spre calugarie'', este ,,descoperirea si urmarea chemarii monahale, asa cum este vazuta de calugari de ieri si de azi.'' De calugari si nu numai.

Ar fi interesant de stiut cum si-au descoperit cele doua prietene chemarea spre viata monahala, experiente mai aparte, cum s-au adaptat la manastire si niste cuvinte de folos transmise prin viu grai de ele.

[lavinia40]

În prealabil postat de antoniap

Asa cum am anuntat la inceput, adevaratul scop al acestui topic, ,,Drumul spre calugarie'', este ,,descoperirea si urmarea chemarii monahale, asa cum este vazuta de calugari de ieri si de azi.'' De calugari si nu numai.

Ar fi interesant de stiut cum si-au descoperit cele doua prietene chemarea spre viata monahala, experiente mai aparte, cum s-au adaptat la manastire si niste cuvinte de folos transmise prin viu grai de ele.

Off Antoniap!!!
Cred ca am sa sufar de discriminare...
Ce sa inteleg? Ca tu imi ceri ,doar mie, o ‘transmisie live/online din manastirile in care ele, prietenele mele, vietuiesc’?(citez’Transmise prin viu grai’de ele')
Ele sunt statornice , traiesc in manastire de 20 ani, probabil aceasta’i marea durere a lumii stricate in care traim, si de aceea deranjeaza si li se cer probe...
Cu alti altzi uzeri, ca initiatoare a topicului, ai folosit alt tratament/comportament!Citate, comentarii, youtube..deplin acceptate!(si acesti useri, stiu ca nu sunt calugari/calugaritze)
Uite, ai rabdare, voi posta ‘istoria’ acestui drum/ adevar, care m’a inclus si pe mine...(eu sunt doar ‘reporterul’ nimerit in imprejurarile lasate de Dumnezeu)
Si, daca vrei, corespondam si pe P.M., ca sa te convingi de toata aceasta ‘intamplare’...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de lavinia40

Off Antoniap!!!
Cred ca am sa sufar de discriminare...
Ce sa inteleg? Ca tu imi ceri ,doar mie, o ‘transmisie live/online din manastirile in care ele, prietenele mele, vietuiesc’?(citez’Transmise prin viu grai’de ele')
Ele sunt statornice , traiesc in manastire de 20 ani, probabil aceasta’i marea durere a lumii stricate in care traim, si de aceea deranjeaza si li se cer probe...
Cu alti altzi uzeri, ca initiatoare a topicului, ai folosit alt tratament/comportament!Citate, comentarii, youtube..deplin acceptate!(si acesti useri, stiu ca nu sunt calugari/calugaritze)
Uite, ai rabdare, voi posta ‘istoria’ acestui drum/ adevar, care m’a inclus si pe mine...(eu sunt doar ‘reporterul’ nimerit in imprejurarile lasate de Dumnezeu)
Si, daca vrei, corespondam si pe P.M., ca sa te convingi de toata aceasta ‘intamplare’...

Poate ar fi frumos sa stim cu totii!... Astfel de povestiri, n-ar trebui sa sminteasca pe nimeni.
Vara trecuta, Dumnezeu a oranduit intr-un fel cu totul special. Cand credeam ca am terminat cu vizitatul manastirilor, fiindca bifasem cam tot ce era pe lista si... ceva in plus, mi s-a rupt o curea la motor si de acolo alte necazuri, astfel a trebuit sa lasam masina in Tg. Neamt si sa sunam un bun prieten din Piatra, care a venit si ne-a luat pe toti patru la el acasa, care iarasi nu era pe lista... Si ei la randul lor, (familia la care am mers) sunt extrem de atasati de biserica si manastiri in special. Astfel ca in ziua urmatoare, am lasat tinerii sa se distreze si am plecat noi, la alte cateva manastiri, printre care si Agapia, unde exista pentru ei, o prietenie veche si frumoasa cu cateva maicute de-acolo. O bucurie simpla si curata am simtit in ochii lor, iar una mai in varsta a iesit cu noi din biserica si ne-a invitat cateva zeci de metri mai incolo unde avea "casuta" lor. Am servit dulceata si am stat vreo ora la vorba, afara, in jurul mesei umbrite de pomi. Gradina si toate in jur erau intr-o ordine totala. Putin mai sus, o casa cu etaj, cam cocheta pentru o asemenea zona, mi-a atras atentia, si am intrebat intr-o doara, daca acea casa este cumva pentru protocol. Raspunsul m-a surprins extrem de placut: acolo locuia cea care in viata civila se numise Anca Toader si pentru care eu, facusem in Londra mari eforturi s-o gasesc, stiind ca lucreaza la BBC. Nu stiu de ce, dar fara nici un motiv anume, am indragit acea doamna de cand eram un copil si o vedeam la televiziunea Romana. Acum era deja rasofora, dar nu mai retin numele primit acolo. Daca as fi fost singur (doar cu ai mei), n-as fi plecat inainte de a reusi sa schimbam trei vorbe. Sper totusi sa reusesc alta data sa-mi duc la bun sfarsit acest gand.
Spre rusinea mea, la manastirea Agapia nu mai fusesem, sau daca am facut-o, asta se intamplase demult, iar amintirile sunt mult prea vagi fiindca eram cu un grup mare de pelerini, care "m-au sechestrat" pe drum, iar eu nu aveam nici cel mai mic habar care era traselul lor dinainte stabilit. In acele doua zile am mers mult pe jos de la un schit la altul, de la o manastire la alta, prin paduri, (rapa lui Coroi), pe poteci ascunse unde de multe ori simteam mireasma mirului extrem de patrunzatoare, iar preotii care ne insoteau ne spuneau ca acolo unde era acel miros, vietuieste cate un pusnic, care cu siguranta ne vede trecand, dar el pentru lume ramane ascuns...
De multe ori imi amintesc de acele doua zile de demult, primele intr-un astfel de scop, cand am plecat fara nici o pregatire, doar fiindca seara dupa ora 22.00, un prieten a venit si m-a intrebat daca nu m-ar tenta o astfel de "iesire", cat cu trenul, cat pe jos, ca pe drum vom mai da si de altii ca noi! Iar eu am zis da, iar a doua zi la 4.00 eram la gara! Nu mai stiu mare lucru, daca ar fi sa povestesc. Imi amintesc doar ca ne-am desprins vreo 4-5 de grupul compact (care cuprindea si femei mai in varsta), si am facut un ocol pe niste carari destul de greu de escaladat, catre o coliba pe care o stia unul dinte barbati. Acolo am gasit un pustnic batran, slab si inalt, care ne-a primit inauntru, ne-a vorbit cu multa blandete, ne-a binecuvantat si a facut rugaciune pentru noi, inainte sa plecam. Poate toate cate s-au intamplat dupa aceea, au avut si amprenta acelor rugaciuni. Oricum, nu stiu nici unde era, nici cum il chema... Eram pur si simplu dus de val!...

În prealabil postat de lavinia40

Off Antoniap!!!
Cred ca am sa sufar de discriminare...
Ce sa inteleg? Ca tu imi ceri ,doar mie, o ‘transmisie live/online din manastirile in care ele, prietenele mele, vietuiesc’?(citez’Transmise prin viu grai’de ele')
Ele sunt statornice , traiesc in manastire de 20 ani, probabil aceasta’i marea durere a lumii stricate in care traim, si de aceea deranjeaza si li se cer probe...
Cu alti altzi uzeri, ca initiatoare a topicului, ai folosit alt tratament/comportament!Citate, comentarii, youtube..deplin acceptate!(si acesti useri, stiu ca nu sunt calugari/calugaritze)
Uite, ai rabdare, voi posta ‘istoria’ acestui drum/ adevar, care m’a inclus si pe mine...(eu sunt doar ‘reporterul’ nimerit in imprejurarile lasate de Dumnezeu)
Si, daca vrei, corespondam si pe P.M., ca sa te convingi de toata aceasta ‘intamplare’...

Promit sa astept cu rabdare.