Neuro-Spiritualitate

[AlinB]

În prealabil postat de leonte

E un pic si viceversa. Adica orice schimbare din trup se rasfrange si peste suflet. .

Si invers este valabil.
Sunt aspecte recunoscute medical, cum ar fi aceea ca depresia slabeste sistemul imunitar, stresul afecteaza anumite organe, etc.

[Mihailc]

Mă tot ispiteşte gândul să deschid un topic cu tema "Spiritualitatea ca divertisment şi hobby" . Ce ziceţi, am avea despre ce să pălăvrăgim? Eu cred că da.

[leonte]

În prealabil postat de AlinB

Si invers este valabil.
Sunt aspecte recunoscute medical, cum ar fi aceea ca depresia slabeste sistemul imunitar, stresul afecteaza anumite organe, etc.

ti se pare ca eu am afirmat altceva in textul pe care singur l-ai citat?
Ai tendinta de a vedea raul acolo unde nu este. Situatia de fata marturiseste aceasta despre tine.

Din pacate, sau poate ca din fericire, eu nu voi mai intra pe net o perioada de timp. Am ceva treaba.

p.s. prietene zaharia! daca nu-mi expun viata personala pe internet (in public), nu inseamna ca sunt "atat de speriat". Sau, sa zicem ca sunt la fel de speriat ca orice om care intelege ca trebuie sa existe o granita intre spatiul intim si spatiul public. Ce ai vrea? Sa-mi fac CV-ul cu toate diplomele? Nu vad rostul... decat mandria, poate.

p.s.2 Teologia eu nu o consider stiinta. Desi la facultatea de tologie se predau stiinte precum Comunicarea, care, culmea, are trimiteri la studii masonice, iar masoneria este anatema. Acest paradox mizerabil al preotilor din epoca noastra, este vizibil in general la tehnologie. Cand a aparut telefonul mobil, imi aduc aminte cu cat patos se predica impotriva folosirii acestor aparate. Imi poate cineva spune numele unui episcop de astazi care nu are telefon mobil?

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Ce conteaza ce reactii hormonale au loc in trup cand un suflet este fericit?

Te poate ajuta sa intelegi mecanismul unor patimi si gasi o combatere mai eficienta a lor.
Intr-un fel, e ca la psiholog: intelegand mecanismul unor fenomene mentale, poti merge la origini si indrepta cauza, nu trata doar efectele ei.

Dar si duhovniceste trebuie o abordare similara, doar ca nu oricine o poate face.
Ti se spune "e gresit, nu mai fa asta" ca si cand ar fi un fenomen aparut din sensin si controlabil ca printr-o intoarcere de buton, cand de fapt la baza lui se pot afla drame, insatisfactii, etc. care atat timp cat nu sunt rezolvate pot erupe si sub forma altor patimi, presupunand ca una din ele este eliminata.

Sa iti spun un lucru. Cand practicam rugaciunea inimii nu meditam, nici macar nu ne inchipuim cum arata ingerii, sau Domnul nostru. Mintea trebuie golita de orice fel de inchipuire. Ori meditatia, fara Iisus in inima noastra este inchipuire. De aceea nu trebuie cautata meditatia. Noi trebuie sa cautam pe IIsus. Cum?

Asta am incercat si eu sa-i spun, ca el face trimitere la o rugaciune (ii zice "meditatie") fara Iisus, in care "golirea mintii" e un scop in sine si nu apropierea de Dumnezeu.

[Mosh-Neagu]

Si cum vad ca nimeni nu isi face timp sa-ti lamureasca in putine cuvinte nedumerirea prin care treci, incerc tot eu pe scurt, cu riscul de a te supara si mai tare.

În prealabil postat de leonte

Dupa aproape 10 ani am ajuns sa pot sa practic meditatia crestina, iar la aceasta realizare nu as fi putut sa ajung fara sa ma documenteze cu privire la fenomenele biologice care se petrec in trupul omenesc in timpul pacatului, al pocaintei, al rugaciunii, ....

Oare?!? Ia sa vedem mai departe!

In schimb, eu m-am nascut si am trait intr-un mediu in care valorile familiale erau contrare valorilor sogietatiii de masa, dar in acelasi timp fara sa ma duca la fagaduintele promise. Sf. Inger pazitor, la care m-am rugat pana la 14-15 ani - ca un copil naiv, nu-mi venea in ajutor cand eram asuprit, nedreptatit sau hartuit, Harul dobandit la botez nu ma apara de ispitele lumii, bogatie materiala nu dobandeam prin mentalitatea pe care o aveam, iar cu prietenii eram obligat sa am o relatie oarecum cenzurata. In acest noian de fenomene paradoxale, credinta mea era mereu pusa la incercare, iar duhovnicii ori ma indemnau la crezuri delirante - pe care le-am si adoptat o vreme- ori ma repezeau numindu-ma ratacit si inselat, pentru ca refuzam o credinta orbeasca care nu ma ducea nicaieri. Dupa liceu, m-am vazut pus in fata unei realitati crude: nici cu poftele implinite, nici cu sufletul in Rai. Pacatele ma copleseau, desi ma luptam cu toata impotrivirea, de la ceea ce ma puteam opri ma opream cu fapta, desi cu gandul pofteam neincetat.

Cativa ani mai tarziu, am inceput sa citesc patericul egiptean, mai apoi filocaliile, iar intre timp cochetam cu stiinta - fiind obligat de nivelul de scolarizare; mai rasfoiam si din alte religii, mai practicam si arte martiale... De fapt, eu cautam respunsuri la conflictele mele interioare. Raspunsuri pe care cei ce-mi dadeau mana la pupat erau incapabili sa ma ajute sa le gasesc; ba mai mult ma defaimau (intre patru ochi) trudind parca sa-mi darame moralul subred, ca niste unele ale celui ce cauta sa-l aduca pe om la deznadejde.

Mi se pare mie, sau... Sigur... probabil ma insel!

Dar undeva, in aceast noian de predanii contradictorii (contrazise de realitate si unele, contrazicandu-se intre ele), in acea bulversare continua, am gasit puterea si curajul de a ma lepada de cei ce trebuiau sa ma duca la Adevar, nu sa ma opreasca din a-L cauta. Astazi, stiu cu certitudine ca nici ei, sarmanii, nu cunosc Adevarul - iar pe Hristos il cinstesc numai din buze. Cum altfel poti sa cinstesti pe cineva pe care nu L-ai cunoscut in intimitatea sufletului tau?

Desigur, prin spusele tale, dovedesti o inalta stare duhovniceasca, un adevarat initiat, vrednic sa-i calauzesti si pe altii! Sunt sigur ca in Sfintii Parinti, filocalii si Patericul egiptean, ascultarea si smerenia erau optiuni la indemana... celorlalti!

In patristica si in filocalii (de la care multi duhovnici cautau sa ma opreasca din a le citi,

Pai cum sa te opreasca? Nu erai tu indeajuns de "copt"? Pai ei habar nu aveau cu cine se pun. Ca atare... nici nu i-ai ascultat, si astfel... ai ajuns unde-ai vrut tu!!

... indemnandu-ma mai mult spre vietile mucenicilor si ale sfintilor marturisitori de dogme) am inceput sa descopar o alta viziune aspura vietii, o alta intelegere a lui Dumnezeu.

"Ezact"!...

Momentul shoc a fost pentru mine citirea Intelepciunii lui Isus Sirah si a Eclesiatului (intelepciunea lui solomon). Coerenta mesajului de acolo m-a cucerit atat de mult, incat am pastrat legatura cu sfintele scripturi, depasind tentatia de a lepada ortodoxia - care era de fapt orto-prostia babelor superstitioase.

Mare minune cu babele astea! Proase rau, frate!... Totusi, din Sfanta Scriptura parca invatasem altceva. Interpretarile noastre... nu sunt ale noastre, ci vin din... alta parte!

Pe partea de stiinta am descoperit ca sentimentul de continua vinovatie aduce o intunecare a sufletului care se manifesta ca frustrari, furie, anxietate&timiditate, ... Acesta era efectul acelei false spovedanii pe care eram constrans de sfanta traditie, sa o implinesc regulat, precum fostii puscariasi eliberati conditionat din SUA, care trebuie sa se prezinte la sectia de politie de care apartin. ...

O aberatie mai mare, nici ca se poate. Nu cainta (vinovatia) sta la baza smereniei? Constrans sa faci falsa spovedanie, de sfanta traditie... Mai sa fie!...

În prealabil postat de leonte

In viata citadina, conectata la "dogmele marketingului" prin tehnologia moderna, este imposibil sa-ti pastrezi/sa dobandesti simplitatea din vremurile cele vechi.

Mda! Foarte adanc!... La fel de imposibil ca si cu dobandirea "rugaciunii inimii"! Uneori, pana si sfintii, pe cand erau in viata, au fost trimisi "in lume", ca sa invete smerenia. Daca "ai citit", nu se poate sa nu-ti amintesti asta!

În prealabil postat de leonte

Sper ca esti constient de faptul ca in acest mesaj nu ai adus nici un argument si nu ai denumit nimic concret. Ai facut cateva afirmatii vagi si doar atat. Nu stiu de unde ai acesta prejudecata la adresa mea, cum ca nu as accepta critica.

"Argumentul" meu, n-as vrea sa fie considerat ca replica, si nici ca as indrazni sa ma ridic deasupra cuiva anume. Stie Dumnezeu efortul si lupta fiecaruia, cu propriile pacate. Daca cele spuse de mine, nu te vor tulbura (prea mult), va fi, desigur un semn bun. Eu nu vreau sa te tulbur, ci sa iti reconsideri pozitia in care te afli in momentul de fata. Nu spre binele meu, ca mie nici nu-mi dai, nici nu-mi iei.
Despre restul... nu mai comentez. Ii mai las si pe ceilalti, daca nu cumva e mai intelept... sa nu mai spuna nici ei nimic...

[Marcel_Ionut]

“ Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune la indemana miraculosul mijloc de a o indura. ” par Nicolae Steinhardt

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

“ Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune la indemana miraculosul mijloc de a o indura. ” par Nicolae Steinhardt

Ce cuvint minunat !

Pacat ca nu am stiut acest raspuns pina acum deoarece el este cintesenta de raspuns pt toti care cred ca daca suntem ortodocsi, si cu atit mai mult, ferventi, daca mergem la biserica si ne mai si spovedim sau tinem un regim alimentar, uneori numit chiar post, atunci suntem scapati de cancer, de batrinetea grea, de boli grele, de accidente, de saracie, de necazuri de ...


Minunat raspuns !

[leonte]

În prealabil postat de Marcel_Ionut

“ Crestinismul nu ne ofera un mijloc miraculos de a scapa de suferinta, ci ne pune la indemana miraculosul mijloc de a o indura. ” par Nicolae Steinhardt

Corect. Acum stiu si eu asta. Mi-ar fi parut bine sa-mi fi spus acest lucru cineva dintre duhovnici in vremea catehezei. Dar din pacate in bisericile parohiale de astazi nu se mai face cateheza. Mai toti preotii de mir pornesc de la ideea ca toti enoriasii sunt bine lamuriti iar predicile din amvon se rezuma la pericopa zilei, si la faptul ca mai trebuiesc adusi niste bani la biserica.

MosN. Imi pare sincer rau ca nu poti sa spui nimic concret. Manifesti o aversiune dispretuitoare fata de un zubucium pe care l-am trait cu multi ani in urma, intr-o perioada a vietii in care era firesc sa caut raspunsuri, intrucat nimeni nu se naste invatat (din cate stiu eu). Aceasta aversiune nu este nici crestineasca, nici intelectuala. Incepe cu o singura bucatica si adu un argumen sau o explicatie concreta. abia atunci vom putea purta un dialog.

[zaharia_2009]

Stiinta, prezenta sau absenta ei din dotarea unui ortodox nu a fost niciodata o justificare sau vreun argument pt. ceva, orice, duhovnicesc.
Desigur, stiinta nu este rea in sine si nici atunci cind posezi stiinta multa nu este rau. Ar putea fi chiar f. bine !
Rau este ca fii duhovnicesti nu fac ascultare. Si despre ascultare au fost discutii interminabile pe acest forum. Mergind de la indemnul absolut canonic de a face ascultare neconditionata si in orice aspect al vietii particulare duhovnicesti fata de duhovnicul ales si de a avea binecuvintarea lui in tot ceea ce faci si gindesti pina la extrema cealalta a userului Fany, care spunea ca nu se poate exgera cu ascultarea si in subordonarea completa fata de el in toate aspectele vietii noastre ca doar nu este un normativ al vietii noastre. Ba tocmai !
Orice problema pe care o ai de rezolvat tu ca fiu duhovnicesc si nu ii gasesti un raspuns clar, corect si acceptat si de duhovnic, ori ca nu gasesti un raspuns deloc atunci trebuie sa fi fost invatat de duhovnic si sa si faci negresit urmatorul lucru: paraseste imediat acele ginduri, mai ales cind vezi ca revin si nu iti mai dau pace si tind sa puna stapinire pe tine, si incepe imediat rugaciunea staruitoare in gind, fie pe cea a inimii, fie zicind: pt. rugaciunile duhovnicului meu, Doamne lamureste-mi mie acesta daca este spre folosul meu si spre mintuirea mea iar daca nu fa-o sa o uit !
Dar daca nu faci asa si incepi sa gusti din momeala diavolului idei cum ca ce este gresit sa te informezi, sa cauti , sa afli, sa sti, sa cunosti, ca stiinta nu este interzisa, ca ea nu face rau si asa mai departe, apai vine ispititorul si te face ca ani de zile sa urmezi facultatea lui pina ce vei ajunge la convingeri si hotariri toatal antiortodoxe. Si asta in timp ce te crezi indreptatit, multumit, bucurois si avansat duhovniceste, stiutor de filocalie si de pateric si de statut de colhoz, etc .

Vai, sa fugim de asta la sinul duhovnicului, ca numai el stie(daca stie si daca mai si vrea, adica nu are sila !) sa ne scape !

[AlinB]

Leonte, avand in vedere cum ti-ai facut introducerea pe topicul asta, si eu as fi sustinut in mare pozitia lui MosNeagu.

Insa ceea ce ai postat ulterior, mi se pare foarte interesant, sunt niste informatii care adancesc niste aspecte care le-am studiat si eu.

N-as vrea ca topicul asta sa devina despre altceva decat a fost initial intentia sau macar, sa apuci sa-ti expui toate argumentele care, cum spuneam, mi se par foarte interesnate si utile.

Deci te rog treci peste restul comentariilor si continua (daca mai ai).