Pomenirea ( parastasele )

[silviutza]

E vorba de taxa de inmormantare perceputa de preot.Bineinteles ca,in prima faza,pe dumnealui am vrut sa-l intreb,dar mi-a dat niste raspunsuri atat de evazive,incat am renuntat.Mi-a cerut 450 de lei taxa de inmormantare (am chitanta) si m-am trezit zilele trecute,cand am facut pomenirea de 40 de zile,cu palamarul strigand la mine,in biserica plina,ca nu i-am platit trasul clopotelor!Eu am crezut ca e inclus trasul clopotelor in aceasta taxa,de aceea as fi vrut sa stiu ce servicii sunt platite de acea taxa.

Dragi colegi de forum, acum 4 zile a trecut la Domnul mama sefei mele, care din pacate a murit nespovedita. Va rog din suflet cei ce puteti si vreti sa faceti o milostenie sufleteasca pomeniti pe VALERIA la 40 de parastase. Are mare nevoie de rugaciune acum.
Bogdaproste! Maica Domnului sa va rasplateasca in ceruri.

[tabitha]

Dumnezeu s-o ierte, Jenica. Probabil te referi la pomenirea în Biserică, la Sfânta Liturghie.

Poți să trimiți pomelnic . sărindar - la Mănăstirea Dervent, unde se face Sfânta Liturghie zilnic.
Pomelnicul se poate da online și banii se pot trimite prin Mandat Poștal.
http://www.dervent.ro/pomelnice.php?...ce&cType=INDEX

[tabitha]

În prealabil postat de silviutza

E vorba de taxa de inmormantare perceputa de preot.Bineinteles ca,in prima faza,pe dumnealui am vrut sa-l intreb,dar mi-a dat niste raspunsuri atat de evazive,incat am renuntat.Mi-a cerut 450 de lei taxa de inmormantare (am chitanta) si m-am trezit zilele trecute,cand am facut pomenirea de 40 de zile,cu palamarul strigand la mine,in biserica plina,ca nu i-am platit trasul clopotelor!Eu am crezut ca e inclus trasul clopotelor in aceasta taxa,de aceea as fi vrut sa stiu ce servicii sunt platite de acea taxa.

Păi numai ei acolo la parohie pot să vă lămurească.
Am mai spus, depinde ce și cum s-a hotărât în Consiliul parohial.
Întrebați cine este secretar și cereți să vă lămurească.
Sau întrebați epitropii - cei care de obicei stau la pangar. Ar trebui să aibă cunoștință.
Doamne ajută!

[cristiboss56]

POMENIREA MORTILOR - SAMBATA SFANTULUI TEODOR !



În prima sâmbătă a Postului Mare, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte anual această întâmplare minunată, mulţumind lui Dumnezeu şi cinstindu-l pe sfîntul Său rob, Teodor.

Prima sâmbătă din Postul Mare are o dublă semnificaţie: începutul pomenirilor celor adormiţi şi comemorarea Sfântului Teodor Tiron, de numele căruia se leagă introducerea binecuvântării colivei în tradiţia liturgică a Bisericii şi, mai târziu, în slujba Panihidei. Sinaxarul din Triod pentru această zi aminteşte de minunea colivelor, a cărei naraţiune e atribuită Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (sfârşitul secolului IV). În timpul împăratului Iulian Apostatul, acesta a poruncit să fie stropite cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în piaţa cetăţii imperiale, pentru a întina astfel prima săptămână din Postul Mare al creştinilor. Mucenicul Teodor s-a arătat în vis arhiepiscopului de atunci, Eudoxie (360-369), descoperindu-i planul lui Iulian şi sfătuindu-l să fiarbă boabe de grâu (în greacă „kolva“, de unde şi românescul „colivă“) şi să le împartă locuitorilor Constantinopolului pentru ca aceştia să nu fie nevoiţi să cumpere alimente de la piaţă. Arhiepiscopul a stabilit ca în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, să se serbeze un praznic în memoria acestei minuni şi a Sfântului Teodor.

Din acest motiv, în Tradiţia Bisericii, această sâmbătă a mai fost numită Sâmbăta Sfântului Teodor sau Sâmbăta colivelor. Rânduiala binecuvântării colivelor în această zi are o semnificaţie diferită, aceea a comemorării minunii Sfântului Teodor, motiv pentru care apar şi mici modificări în slujba Panihidei. Aceasta nu mai cuprinde Psalmul 90 şi „Aliluia“ ca la Panihida pentru cei adormiţi, ci Psalmul 142 şi „Dumnezeu este Domnul“ festiv, un canon al Sfântului Ioan Damaschin la această minune, după care se face binecuvântarea colivelor.
Această primă sâmbătă este, așadar, ocazia unei duble bucurii: încheierea primei perioade a postului și prăznuirea mucenicului.
“Să ne odihnim în sâmbăta de astăzi, oamenilor, încetând ostenelile cele de ieri, pentru Cel ce a binecuvântat această zi cu odihnă și cu prăznuirea cea de acum a mucenicului“.
“Postul cel curat și fără prihană la noi acum ajungând, a adus cu sine săvârșire de minuni mucenicești. Căci prin post ne curățim de întinăciunile și de necurățiile cele sufletești, iar prin dovezi și lupte vitejești asupra patimilor ne îmbărbătăm. Pentru aceasta și cu darul sfintei postiri, luminându-ne și cu minunile mucenicului Teodor, întărindu-ne în credința întru Hristos, cerem de la El să dea mântuire sufletelor noastre“.


Ceea ce va da bucurie celor adormiţi este străduinţa noastră de a bineplăcea lui Dumnezeu, astfel încât să-i întâlnim în Rai şi astfel să trăim cu toţii împreună în viaţa cea veşnică. Amin.

[tabitha]

[Yasmina]

În prealabil postat de mirela.t

Asta este infatisarea Sf.Dumitru :)
ce tehnica or avea sa faca icoane pe coliva? :)

[fallen]

Stiu si eu, poate ceva asemanator cu a pozelor pe tort? Cand am studiat noi artele nu facea asa ceva:-)

[cristiboss56]

Toate rugăciunile pentru cel adormit confirmă înaintea lui Dumnezeu că el nu a trăit în zadar.


Se înlănţuie apoi rugăciuni pline de credinţă şi de sentimente adevărate, rugăciuni care vorbesc despre fragilitatea omului - rugăciunile de credinţă însoţesc sufletul celui adormit şi sunt oferite lui Dumnezeu ca o mărturie de iubire. Căci toate rugăciunile pentru cel adormit confirmă înaintea lui Dumnezeu că el nu a trăit în zadar. Oricare ar fi fost păcatele sau slăbiciunile lui, el lasă în urma lui o amintire plină de afecţiune: tot restul se preface în ţărână, doar dragostea supravieţuieşte tuturor. Credinţa va trece, nădejdea va trece - credinţa va deveni vedere şi nădejdea împlinire. Doar dragostea nu va trece niciodată!
Iată de ce, atunci când stăm şi ne rugăm la căpătâiul unui mort, în realitate, noi spunem: „Doamne, această persoană nu a trăit degeaba. Ea a lăsat în urma ei pe pământ un exemplu şi multă iubire; exemplul îl vom urma, iubirea nu va muri niciodată”. Mărturisind înaintea lui Dumnezeu iubirea noastră nepieritoare pentru cel adormit, îi afirmăm fiinţa nu numai în timp, ci şi în eternitate. Prin însăşi viaţa noastră vom putea să contribuim la răscumpărarea şi la proslăvirea sa. Putem trăi integrând în noi înşine tot ceea ce a fost remarcabil, nobil sau banal în existenţa sa, aşa încât, atunci când va veni şi pentru noi ceasul să ne prezentăm laolaltă cu întreaga omenire înaintea lui Dumnezeu, să putem oferi Domnului toată recolta adunată mulţumită exemplului şi vieţii acestei persoane. Iubirea noastră nepieritoare a determinat încolţirea şi rodirea acestei recolte şi atunci vom putea spune Domnului: €žPrimeşte toate acestea de la mine, ele îi aparţin lui (sau ei); eu sunt doar ogorul, el (sau ea) - semănătorul! Exemplul său, cuvântul său, personalitatea lui, acestea au fost sămânţa aruncată pe pământ, deci rodul îi aparţine.
Mitropolit Antonie de Suroj