Pomenirea mortilor

Pomenirea mortilor

Ziua de 1 noiembrie, este trecuta in calendarul ortodox ca zi de pomenire a mortilor. Ziua saptamanala pentru pomenirea generala a celor adormiti este sambata. Din toate sambetele unui an bisericesc, doua sunt consacrate in chip special pomenirii generale a mortilor: sambata dinaintea Duminicii Lasatului sec de carne si sambata dinaintea pogorarii Duhului Sfant. Ele se numesc in popor Mosii (de iarna si de vara) pentru ca in ele facem pomenire parintilor, mosilor si stramosilor adormiti.

Prin analogie cu cele doua sambete ale "Mosilor" - de iarna si de vara -, in Biserica noastra exista si o sambata a mortilor de toamna, pentru pomenirea generala a mortilor, care nu are o data fixa, osciland in unele parti din tara intre 26 octombrie - 8 noiembrie, iar in altele fiind fixata in sambata lasatului sec de Craciun, in altele in sambata dinaintea Sfantului Dimitrie sau in cele doua sambete de dupa Sfantul Dimitrie.

Parastasul - slujba in care sunt pomeniti cei adormiti

Slujba in care sunt pomeniti cei adormiti intru Domnul, este cunoscuta sub denumirea de "parastas". Parastasele sunt ierurgii speciale, la care trupul mortului, nefiind de fata, este simbolizat prin coliva. Verbul grecesc "paristemi" inseamna a se alinia alaturi de cineva, a sta in rand cu cineva, a fi camaradul de lupta, apropiatul cuiva. Parastasul este slujba prin care noi ne alaturam, prin rugaciune, celui mort, si ne infatisam lui Dumnezeu cu rugaciuni ca El sa ierte pacatele celui adormit. Acestea se pot face ori de cate ori dorim sa ne rugam pentru cel adormit impreuna cu Biserica.

Pomenirea celor adormiti la Sfanta Liturghie

La Proscomidie, credinciosii cer preotului sa scoata particele - miride - din prescura atat pentru cei vii cat si pentru cei adormiti. Ele sunt asezate pe Sfantul Disc, alaturi de partea care reprezinta pe Hristos cel rastignit - Agnet -, pentru ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatalui pentru neamul omenesc, sa se reverse si asupra noastra si a lor. Scotand aceste particele, preotul le rosteste numele. Pomenirea lor de catre preot indreptata spre Hristos, Il face si pe Hristos sa-i pomeneasca in fata Tatalui. La Proscomidie se pot pomeni toti cei care au murit nedespartiti de Biserica. Cei care au murit in dispret cunoscut fata de Dumnezeu, nu pot fi pomeniti.

Credinciosii insotesc pomelnicele cu cate o prescura si o lumanare aprinsa. Ei aduc darul lor de paine lui Hristos, iar Hristos primindu-l il intoarce prefacut in trupul Sau. Relatia omului cu Dumnezeu este un continuu schimb de daruri.

Prin moarte omul nu ajunge la nefiinta

In Slujba Inmormantarii moartea trupeasca e considerata o mutare, o schimbare de locuinta de la cele trecatoare la cele vesnicie. Viata vesnica este o certitudine, iar existenta pamanteasca este definita ca "viata cea trecatoare care este umbra fara fiinta, vis de inselaciune care se arata ca o naluca, chin al vietii pe Pamant".

In pericopa evanghelica de la aceasta slujba se spune: "si vor iesi cei ce au facut cele rele, spre invierea osandirii". Asa incat invierea nu este optionala. Acest lucru reiese si din Epistola catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel: "Fratilor, despre cei care au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa va intristati ca ceilalti care nu au nadejde. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va va aduce impreuna cu El."

Nu se fac parastase in urmatoare zile si perioade din cursul anului:

a) Duminicile de peste an, pentru ca duminica e zi de bucurie, iar nu de intristare, amintind de Ziua Invierii Domnului.

b) In cele douasprezece zile dintre Nasterea si Botezul Domnului.

c) De la lasatul secului de carne pana la prima sambata din Postul Mare, sambata Sf. Teodor.

d) Din sambata Floriilor pana in Duminica Tomei.

e) La praznicele imparatesti sau sarbatori mari.

In timpul Postului Mare nu se face parastas in zilele de rand (luni, marti, miercuri, joi, vineri), deoarece in aceste zile nu se face liturghie obisnuita. Este de dorit ca pomenirile sa se faca legate de savarsirea Sfintei Liturghii, aceasta fiind cea mai importanta slujba de mijlocire pentru cei adormiti.

De luat aminte !

Se intampla ca la intocmirea sau scrierea pomelnicului sa apara si precizarea "pomenirea de noua zile, 40 de zile, un an, sapte ani, etc.". Cartile de cult nu prevad acest lucru, fapt pentru care nu este nevoie si nici recomandat sa se adauge precizarea mentionata.

Se obisnuieste ca la 40 de zile si un an de la trecerea la cele vesnice, sa se dea diferite lucruri - imbracaminte, incaltaminte, obiecte de uz casnic; sa se imparta de fiecare data un anumit numar de farfurii cu mancare: sase, douasprezece, etc. Randuielile bisericesti nu prevad nimic in aceasta privinta si fiecare poate da cat crede de cuviinta, numarul acestora neavand nici o influenta asupra starii sufletesti a celui raposat.

Obiceiul, practicat in unele parti de tara, de a se deshuma mortii la sapte ani si a se reinhuma cu slujba speciala nu este prevazut in cartile de slujba. Oricum, slujba care se face atunci nu este cea a inmormantarii, ci a parastasului.

A.C.