Suntem vreodata indreptatiti sa discriminam, maltratam aproapele?

[AlinB]

În prealabil postat de adam000

Fallen, cand ai sa incepi sa tii cu adevarat la pacea ta (cand ai sa iti doresti cu adevarat sa ai pace si ai sa pretuiesti valoarea si bunastarea de a avea pace), mai mult decat cine are dreptate (mai mult decat sa intrii in jocurile psihologice ale lui "cine are dreptate si de ce", sau "cine a zis/facut una sau alta si de ce", sau "cum ar trebui sa fie si nu este") - cand ai sa inveti sa ignori astfel de jocuri psihologie in favoarea pacii tale, ai sa ignori (si nu o sa te mai afecteze) agresorii tai psihologici si ai sa te rupi de ei, atunci vei descoperii cat de bine este sa ai pace.
Abea de atunci incolo vei putea cauta bunastarea ta psihica alaturi de oameni care la randul lor valorizeaza pacea si ti-o pot oferi si tie. Intrucat oamenii care valorizeaza pacea nu vor dori sa si-o piarda alaturi de un om care nu cauta pacea, ci ii vor evita pe cei ce se zbuciuma si lamenteaza in permanenta cautand la cine are dreptate si de ce si pastrand interactiunea cu cei care nu cauta pacea.

Din pacate nu deseori se intalneste om care doreste pacea cu om care doreste pacea.

Nu e un lucru usor sa te poti lipsi de toate si sa accepti tot din partea celuilalt si nici nu cred ca e in regula sa ai aceasta atitudine, daca celalalt are un sistem de valori mult diferit s-ar putea sa ia asta ca un fel de mandat care ii permite orice, inclusiv la un moment dat sa te trimita pe alt drum in viata si el sa-si vade de ale lui.

In definitiv esti dator fata de celalt sa-l pui pe un drum bun, mai ales daca e depart ed el, desigur conteaza mult CUM o faci si daca o faci pentru el sau pentru tine, dar nu cred ca pasivitatea absoluta. chiar daca tie iti asigura o viata linistita, este indicata.

[adam000]

Aline, nu ai inteles nimic din mesajul meu. Pesemne ca nu ai citit cu atentie, pt ca era subliniat, dar nu ai observat - ziceam sa se rupa de ei (de agresorii ei psihologici).
Dar ca sa poata sa se rupa de ei, trebuie sa nu mai aiba nimic de impartit cu ei - nici o problema nerezolvata, nici un diferend care are nevoie de actiune, de rafuiala, nici o dilema despre ce atitudine sa ia, ce sa accepte si ce nu, ce ii permite si ce nu si cum sa procedeze daca nu ii permite, etc. Nimic de genul asta. Pt ca toate astea sint de fapt interactiuni cu agresorul, sint actiuni de-ale ei, prin care ea insasi se tine legata de agresor. In loc sa caute pacea ei proprie (si sa fie centrata spre pacea ei), ea isi focalizeaza atentia spre agresor, spre exterior, spre interactiunea cu el sau cu actiuni de-ale lui (astfel mentinand interactiunea cu el ...un absolut deliciu pt un agresor care cauta pe cineva cu care sa interactioneze...).

Vezi, chiar si tu pui problema despre ce sa accepte si ce nu, ce sa permita si ce nu, etc - tu pui problema tot din perspectiva interactiunii, nu din pespectiva pacii.

Ori eu zic altceva - ca un om nu devine un agresor pt ca i se permite, ci pt ca asa are el tendiinta, este lipsit de infrinare, este o tendiinta proprie, fie pt ca asa a fost invatat din familia de origine sa se comporte (imita vreunul din parinti, nu a fost educat, etc), din alte situatii de viata (servici, etc) care l-au obisnuit sa se comporte asa, etc.
Asa cum tu nu devii hot pt ca gasesti usa vecinului deschisa, asa nu devine agresor un om infranat, obisnuit sa fie cu bun simt, sau un om care cauta pacea (din educatie, din crediinta, etc)
Cat de agresor este cineva, nu depinde de cat de mult ii permiti, ci de tendinta (obisnuinta, lipsa de infrinare?) a aceluia. Deja cand vorbesti de "cat de mult ii permiti" (sau "cum sa-l faci sa nu se mai comporte asa", etc), deja vorbesti de o actiune de vreun fel - de aparare, de persuasiune,"de demonstrare a dreptatii, de manipulare, de dresaj, de coercitie, etc - care are drept urmare pierderea pacii proprii si investirea energiei si atentiei in persoana si interactiunea cu agresorul. Asa intra intr-un cerc vicios de "care pe care" (intr-un fel) si isi pierde pacea.
Daca ar cauta pacea ei si ar pretui-o, ar zice un "Dumnezeu sa-l ierte" si l-ar ierta si ar pune punct, cu maxima indiferenta oricarei tentatii de a interactiona cu agresorul (si oricarei probleme nerezolvate cu agresorul) si ar cauta pacea ei departandu-se de agresor si cautand oameni care cauta si ei pacea, nu interactiuni de genul asta, negative.

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de adam000

Aline, nu ai inteles nimic din mesajul meu. Pesemne ca nu ai citit cu atentie, pt ca era subliniat, dar nu ai observat - ziceam sa se rupa de ei (de agresorii ei psihologici).
Dar ca sa poata sa se rupa de ei, trebuie sa nu mai aiba nimic de impartit cu ei - nici o problema nerezolvata, nici un diferend care are nevoie de actiune, de rafuiala, nici o dilema despre ce atitudine sa ia, ce sa accepte si ce nu, ce ii permite si ce nu si cum sa procedeze daca nu ii permite, etc. Nimic de genul asta. Pt ca toate astea sint de fapt interactiuni cu agresorul, sint actiuni de-ale ei, prin care ea insasi se tine legata de agresor. In loc sa caute pacea ei proprie (si sa fie centrata spre pacea ei), ea isi focalizeaza atentia spre agresor, spre exterior, spre interactiunea cu el sau cu actiuni de-ale lui (astfel mentinand interactiunea cu el ...un absolut deliciu pt un agresor care cauta pe cineva cu care sa interactioneze...).

Vezi, chiar si tu pui problema despre ce sa accepte si ce nu, ce sa permita si ce nu, etc - tu pui problema tot din perspectiva interactiunii, nu din pespectiva pacii.

Ori eu zic altceva - ca un om nu devine un agresor pt ca i se permite, ci pt ca asa are el tendiinta, este lipsit de infrinare, este o tendiinta proprie, fie pt ca asa a fost invatat din familia de origine sa se comporte (imita vreunul din parinti, nu a fost educat, etc), din alte situatii de viata (servici, etc) care l-au obisnuit sa se comporte asa, etc.
Asa cum tu nu devii hot pt ca gasesti usa vecinului deschisa, asa nu devine agresor un om infranat, obisnuit sa fie cu bun simt, sau un om care cauta pacea (din educatie, din crediinta, etc)
Cat de agresor este cineva, nu depinde de cat de mult ii permiti, ci de tendinta (obisnuinta, lipsa de infrinare?) a aceluia. Deja cand vorbesti de "cat de mult ii permiti" (sau "cum sa-l faci sa nu se mai comporte asa", etc), deja vorbesti de o actiune de vreun fel - de aparare, de persuasiune,"de demonstrare a dreptatii, de manipulare, de dresaj, de coercitie, etc - care are drept urmare pierderea pacii proprii si investirea energiei si atentiei in persoana si interactiunea cu agresorul. Asa intra intr-un cerc vicios de "care pe care" (intr-un fel) si isi pierde pacea.
Daca ar cauta pacea ei si ar pretui-o, ar zice un "Dumnezeu sa-l ierte" si l-ar ierta si ar pune punct, cu maxima indiferenta oricarei tentatii de a interactiona cu agresorul (si oricarei probleme nerezolvate cu agresorul) si ar cauta pacea ei departandu-se de agresor si cautand oameni care cauta si ei pacea, nu interactiuni de genul asta, negative.

Doamne ajută.

Iar aici, Adame frate, faci nişte observaţii, apoi nişte încadrări, după învăţătura greşită a psihologiei (pentru că, caracterele oamenilor nu sunt tipologii, fiecare om e unic şi irepetabil, complet schimbabil înspre diabolism sau sfinţenie)

Şi apoi închei tu acolo, Adame, prin a învăţa pe oameni nepăsarea, indiferenţa. Care sunt patimi. Poate nu ştiai. Şi împotriva cărora trebuie să luptăm. Poate nu ştiai nici asta. Şi nu sunt ironic. Aşa am simţit să vorbesc.

Toate îmbrăcate întro imagine creştinească. Falsă. Lup în piele de oaie. Of... deşi ştiu că ai mult mai multe calităţi.

Deşi simt că intenţiile tale sunt bune, datorită caracterului tău melancolic, -să mă exprim necreştinesc, anume psihologic-, şi datorită inundaţiei din mintea ta cu învăţăturile psihologiei, nu reuşeşti să fi în învăţătura Sfinţilor Părinţi, pentru că îi citeşti puţin.
Şi din Biblie, citeşti aproape deloc.

Îţi recomand să găseşti un duhovnic îmbunătăţit.
Şi psihologii au nevoie de duhovnic, cum au nevoie şi de mîntuire. Şi să ştii că şi atitudinile sunt păcate.

DIN NOU AMINTESC, DE SEMNALUL DE ALARMĂ TRAS MAI SUS, CA TOŢI CEI CARE CITIŢI CE SCRIE ADAM, SĂ FIŢI TOŢI CU TREZVIE, pentru că are multe înşelări, ispitiri şi sminteli.

Iertare.

Bucurii.

[AlinB]

adam,

Nu trebuie neaparat sa incui usa casei ca sa nu-ti intre hotii, ci si sa nu ispitesti pe aproapele sa devina hot :)

[adam000]

În prealabil postat de AlinB

adam,

Nu trebuie neaparat sa incui usa casei ca sa nu-ti intre hotii, ci si sa nu ispitesti pe aproapele sa devina hot :)

Corect. Insa cat de patimas (abuzator, agresor, hot, etc) devine un om depinde in primul rand de alegerile acelui om. Un sfant (cred eu) ca nu ar deveni hot, nici daca ar fi ispitit. Cu unul patimas (de oricare ar fi el, abuzator, hot, etc) caruia degeaba i se explica de nenumarate ori ca nu e bine ce face (cred ca in atatia ani Fallen i-o fi explicat persoanei de care se tot vaita pe forum / mustrat), dar tot alege sa se comporte la fel, nu are sens sa continue cu aceeasi raportare (in stilul asta in care procedeaza ea).
Ideea era ca lui Fallen i-ar prinde bine sa schimbe anturajul si sa caute oameni care sa o respecte, sa nu o mai abuzeze, pt ca sint ei infranati (care inteleg/aleg sa vada in orice om chipul lui Dumnezeu din om?). Dupa ce va gusta faptul ca merita si poate fi respectata ca om, asa cum este ea, poate ca dupa aceea va face fata si abuzatorilor, cu alta raportare.

[AlinB]

În prealabil postat de adam000

Un sfant (cred eu) ca nu ar deveni hot, nici daca ar fi ispitit.

Crezi gresit.
Nici un om nu e mai presus de ispita.

[Daniel_Ortodox]

În prealabil postat de AlinB

Crezi gresit.
Nici un om nu e mai presus de ispita.

Doamne ajută.

Hai măi frăţioare. Eşti ca lemnul. Iar ai scris prostii.

Tocmai de aia sunt ispitele îngăduite de Dumnezeu, ca să le înfrîngem. Şi reuşim. Sau nu.
Dreptul Iov, a reuşit ! Şi le-a înfrînt toate. De a turbat diavolul de individie.

Şi pustnicii, majoritatea au înfrînt toate ispitele. Şi majoritatea monahilor şi monahiilor.
Şi Sfinţii Apostoli, şi multă, multă lume, plăcută lui Dumnezeu.

Deci virtuţiile sunt întotdeauna mai presus de ispite.
Cu atît mai mult oamenii, care practică acele virtuţi.

Bucurii.