Este mandria tot timpul un pacat?

[fallen]

Corect ar fi sa fim " recunoscatori"(lui Dumnezeu ca ne-a dat gand bun, ne-a ajutat, ne-a inlesnit, ne-a incurajat, etc), dar, totusi, atunci cand reusim ceva (noi personal, nu copiii), avem si noi o parte din merit(nu doar din vina): ca am crezut, am nadajduit, am luptat, nu am descurajat, etc.

[AlinB]

Mandria cea buna e satisfacita lucrului bine facut, acest sentiment este cel care ne motiveaza sa facem in continuare lucruri bune.

Mandria cea rea e vecina cu infatuarea.
Ca de ex. atunci cand incepi sa gandesti: "Ia uite, din toti crestinii doar eu am avut ambitia sa ajung aici, halal credinta au ceilalti, spre deosebire de mine..".
etc.

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Mandria cea buna e satisfacita lucrului bine facut, acest sentiment este cel care ne motiveaza sa facem in continuare lucruri bune.

Mandria cea rea e vecina cu infatuarea.
Ca de ex. atunci cand incepi sa gandesti: "Ia uite, din toti crestinii doar eu am avut ambitia sa ajung aici, halal credinta au ceilalti, spre deosebire de mine..".
etc.

Logica asta are cotrasensuri dubioase...

De exemplu, am putea spune că există o curvie bună şi alta rea, curvia fiind o patimă amplasată de autorii duhovniceşti pe o poziţie inferioară mândriei în clasamentul patimilor după criteriul malignităţii lor.

Şi pentru presupusa "curvie bună" putem găsi o grămadă de sofisme pe post argumente valide logic. La fel pentru lăcomie, iubirea de arginţi şi toate celelalte.

Nu zic că n-ar putea exista nuanţe în toate cazurile, fiindcă realul se manifestă într-o formă întotdeauna ipostaziată, cel mult asemănătoare cu alte forme ipostaziate dar niciodată identice. Cred doar că e periculos să extragem principii generale pe baza unor aplicaţii particulare ale iconomiei în cazuri indefinit multiplicabile în forme tot atât de diferite şi ireductibile unele la altele.

[fallen]

Spunea un sfant parinte ca lupta cu mandria e cea mai grea dintre toate, si ea vine intodeauna dupa ce ai invins celelalte patimi, si este si cea mai grava pt ca loveste in toata fiinta ta, spre deosebire de celelalte patimi care lovesc in special virtutea care li se opune (mânia- blânde?ea, lăcomia-înfrânarea, etc). "A opta luptă" era intitulat articolul.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihailc

Logica asta are cotrasensuri dubioase...

De exemplu, am putea spune că există o curvie bună şi alta rea, curvia fiind o patimă amplasată de autorii duhovniceşti pe o poziţie inferioară mândriei în clasamentul patimilor după criteriul malignităţii lor.

Şi pentru presupusa "curvie bună" putem găsi o grămadă de sofisme pe post argumente valide logic. La fel pentru lăcomie, iubirea de arginţi şi toate celelalte.

Nu zic că n-ar putea exista nuanţe în toate cazurile, fiindcă realul se manifestă într-o formă întotdeauna ipostaziată, cel mult asemănătoare cu alte forme ipostaziate dar niciodată identice. Cred doar că e periculos să extragem principii generale pe baza unor aplicaţii particulare ale iconomiei în cazuri indefinit multiplicabile în forme tot atât de diferite şi ireductibile unele la altele.

Imi pare rau ca a trebuit sa scrii atat de mult si inutil, dar n-am argument nimic pro-curvie.
Si nici n-am argumentat pentru o forma de "mandrie" nici din perspectiva iconomiei.

Ce am vrut sa sublinez este aceea ca sunt cuvinte care au mai multe sensuri si acelasi cuvant poate defini mai multe realitati cu valente morale diferite.

Si pentru dragoste e un singur cuvant, dar exista dragoste de Dumnezeu, dragoste de semeni, dragoste de sine (forma sanatoasa si forma narcisista), dragoste de bani, etc.

Daca inlocuim cuvantul mandrie din ecuatia in care i-am aratat valentele pozitive cu "satisfactia lucrului bine facut", "bucuria realizarii", se schimba cu ceva realitatea pe care am definit-o?

[fallen]

Uite alt exemplu: acum is mandra ca am ambitia si rabdarea sa postez de pe aceasta gioarsa de aparat care in mod normal ar umple pe oricine de spume. (paradoxal e ca lumea care ma stie personal, ma stie ca pers calma si rabdatoare, de acum se mira ce postez pe fb cand ma enervez, iar eu privind in urma ma intreb cum am ajuns sa dau cu telefoanele de pamant....). Desigur as putea face alte lucruri mai bune, de ex, cum spune colegul Mihail sa incerc sa ameliorez prostia si ignoranta...( insa pe-a altora m-am lamurit deja ca e "desertaciunea desertaciunilor" sa incerci, iar pe a mea proprie...sincer, cred ca mi-ar fi mai bine sa am mai multa :))

[AlinB]

Cand incepi sa pierzi controlul poti sa te intrebi si daca nu conduci intr-o directie gresita.

[fallen]

În prealabil postat de AlinB

Cand incepi sa pierzi controlul poti sa te intrebi si daca nu conduci intr-o directie gresita.

La ce te referi? De la o vreme incerc doar sa-mi castig existenta, am renuntat demult la ambitii desarte. Insa ma doare cand vad atata prostie si ignoranta in jur; eu am reusit sa-mi accept propriile neputinte si limite (parca cu cat cunosti mai multe cu atat realizezi cat esti de neputincios, la mila Domnului), insa altii se pare ca nu le pot accepta nici pe ale mele nici pe ale lor.

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Imi pare rau ca a trebuit sa scrii atat de mult si inutil, dar n-am argument nimic pro-curvie.
Si nici n-am argumentat pentru o forma de "mandrie" nici din perspectiva iconomiei.

Ce am vrut sa sublinez este aceea ca sunt cuvinte care au mai multe sensuri si acelasi cuvant poate defini mai multe realitati cu valente morale diferite.

Si pentru dragoste e un singur cuvant, dar exista dragoste de Dumnezeu, dragoste de semeni, dragoste de sine (forma sanatoasa si forma narcisista), dragoste de bani, etc.

Daca inlocuim cuvantul mandrie din ecuatia in care i-am aratat valentele pozitive cu "satisfactia lucrului bine facut", "bucuria realizarii", se schimba cu ceva realitatea pe care am definit-o?

Păi am scris undeva că ai argumentat ceva pro-curvie?

Dacă reciteşti cu atenţie, poate observi că am aplicat doar schema ta logică altor cuvinte care denumesc patimi în aceeaşi categorie cu mândria. N-ai de ce să te simţi atacat, dezvoltarea îmi aparţine.

Nu-i un capăt de ţară să te simţi mândru, oricare ar fi stimulentul mândriei. Cei mulţi dintre noi nu trăim în pustie şi nici n-am atins performanţe duhovniceşti pe fundalul cărora să apară mândria în formele descrise de literatura ascetică. Nouă ne rămâne soluţia onestităţii: să recunoaştem că suntem mândri şi să nu căutăm tot felul de scuze care să ne amortizeze conştiinţa vulnerabilităţii noastre. O fi având mândria valenţe morale pozitive, dar nu şi în creştinism. Iar excesul polisemantic, spun lingviştii nu eu, apare în momentul când majoritatea vorbitorilor unei limbi nu mai au proprietatea cuvintelor. Doar atunci poate să apară confuzia dintre mândrie şi bucurie, lăcomie şi dragoste, curvie şi tandreţe etc.