Poezii preferate...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Mihailc

(...)
Privesc în prezent, privesc în trecut
Cum toate s-au dus, cum toate au fost
Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut
Mă doare orice clipă ce-n viaţă am pierdut
Trăind fără rost.

Minunat, Mihail... "Bataia in usa", framantarile, nu vin intamplator si nici nu raman fara rod! Versurile tale se potrivesc oricaruia dintre noi!... Multumim si te mai asteptam.

Nu stiu daca am mai postat-o pe forum... Daca da, imi cer iertare.

Vizita

Ea spuse:
- Te caută un domn.
- Pe mine?
Eu nu cunosc decât
Oameni sărmani,
Cu suflet chinuit…
- Salut, Moşnege. Am venit !
- Vă rog să mă iertaţi…
Pe cine căutaţi,
Că sunt oleacă încurcat ?!
- Nu mă cunoşti ?
Glumeşti!
- Nu, chiar nu ştiu!
Poftiţi, intraţi…
Şi să scuzaţi
Deranjul…
Am multe cărţi ce stau pe jos…
Cu… ce vă pot fi de folos ?
- Ei, hai, Moşnege… Serios…
Tu chiar nu te prefaci?
Trecutului n-ai ce să-i faci…
Iar eu
Sunt cel ce-am fost mereu :
ORGOLIUL tău.
De-o vreme
M-ai făcut uitat.
N-am mai băut
N-am mai mâncat…
Şi sor’mea
VANITATEA,
Se plângea…
Că te-ai cam dat la fund!...
Aşa
Nu se mai poate! Pe cuvânt!...
Hrăneşte-ne, bătrâne, zi ceva!
Un banc, o glumă, o „pastilă”
O bârfă, o înjurătură,
O teorie justă de şcolit
Cu aer dur şi plictisit!…
Tu n-ai egal în lumea ta!
Fii mândru că eşti CINEVA!...
Deştept, citit, documentat
In lumea asta de… doi lei…
Ai "stofă", "ştaif" şi ştii ce vrei!!!
Altul ca tine, greu găseşti!
Ia zi, acuma ce citeşti?
Ce-i asta ? "Sfinţi Părinţi",
"Psaltirea"?...
Bătrâne, ţi-ai ratat menirea !
Eşti jalnic. Ce-ai păţit?…
Nu-mi spune ca te-ai pocăit!...
Dacă ştiam, ţi-aduceam flori…
Si-ţi dedicam şi aforisme…
Ce altceva poţi să-mi oferi
Afară de icoane şi catisme?...
- Nimic!… Ce-a fost a fost…
Filozofie fără rost…
Aş vrea să cred că m-am schimbat!
Pe filozofi… i-am cam lăsat;
Nu mă mai cert, nu mai combat…
Iar de-njurat, e inutil, e şi păcat!...
Eu… nu mai sunt cel care-am fost…
Un biet moşneag umil şi prost,
Trăind din mila Domnului…
- Ce spui!?!
Bravo, bătrâne! Aşa mai zic şi eu:
Mândrie pân’ la Dumnezeu !!…
Eşti deja sfânt, nu cel ce-ai fost!…
Mă-ntreb de când? De la intrarea-n post?

Bătrâna intervine:
- Ce-i moşnege ?
Mi s-a părut
Că te aud vorbind.
- Vorbind? Aşa?
Am aţipit…
Şi tocmai ce-am primit
Pe cineva…
Un camarad apropiat;
Era flămând şi însetat,
Chiar trist mi s-a părut…
- Om bun, era?
- Nu prea!
Dar pretindea
Că fără el,
N-aş exista!...
- Şi ce-ai făcut?
Cum ai scăpat?
- Nimic. Tu m-ai salvat!...
Nu doar acum, ci-atunci, cândva
Când ai zâmbit şi ai spus „DA!”
În faţa Sfântului Altar…
Nu meritam…
Ştiam.
Dar Dumnezeu a vrut aşa…
Mi-ai dat copii şi viaţa ta
Şi te-ai băgat sub Crucea mea
Luând povara cea mai grea…

http://www.poezie.ro/index.php/personals/82801/Vizita