Poezii preferate...

[glykys]

Arghezi, Inganare

[SIZE=1][COLOR=navy][SIZE=3][COLOR=black]Ziua-nfloreste-albastra in noaptea din fereastra.
Zabranicul perdelei trasare-ncet si rece
Si, frageda, lumina in sanul noptii trece.
Intregul cer se-aseaza la geamuri ca o glastra
Mai treaz in cuibul lumii cu stelele-am durat
Si-am priveghiat cu ele pana-n apusul lor.
Ma simt mai tanar parca si parca mai curat,
Ca timpul curge in jgheabul veciei mai sonor.

...........................................

Cand mi-a murit nadejdea si cand a inviat? [/COLOR][/SIZE][/COLOR][/SIZE]

[Mihailc]

Aud o bătaie în uşa de lemn
Şi stau şi ascult iar cum bate
Din suflet, în taină, primesc un îndemn
Bătaia din uşă îţi este un semn
Există dreptate!

Ascult nemişcat cum bate mereu
Cu sunet uşor şi duios
Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu"
Nici mare creştin, nici mare ateu
Trăind de prisos

De ce bate iar, de ce nu am pace
Mă-ntreb zbuciumat şi nervos
Iar inima-mi spune: acum te întoarce
Să-ţi cureţi păcatul ce-n viaţa ta zace
Sărman păcătos.

Rânjeşte cu silă tot răul din mine
Aş vrea să deschid
Dar cum am las nişte patimi meschine
Şi idolii dragi cu figuri feminine
Mi-e greu să decid.

Privesc în prezent, privesc în trecut
Cum toate s-au dus, cum toate au fost
Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut
Mă doare orice clipă ce-n viaţă am pierdut
Trăind fără rost.

[arwein]

În prealabil postat de Mihailc

Aud o bătaie în uşa de lemn
Şi stau şi ascult iar cum bate
Din suflet, în taină, primesc un îndemn
Bătaia din uşă îţi este un semn
Există dreptate!

Ascult nemişcat cum bate mereu
Cu sunet uşor şi duios
Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu"
Nici mare creştin, nici mare ateu
Trăind de prisos

De ce bate iar, de ce nu am pace
Mă-ntreb zbuciumat şi nervos
Iar inima-mi spune: acum te întoarce
Să-ţi cureţi păcatul ce-n viaţa ta zace
Sărman păcătos.

Rânjeşte cu silă tot răul din mine
Aş vrea să deschid
Dar cum am las nişte patimi meschine
Şi idolii dragi cu figuri feminine
Mi-e greu să decid.

Privesc în prezent, privesc în trecut
Cum toate s-au dus, cum toate au fost
Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut
Mă doare orice clipă ce-n viaţă am pierdut
Trăind fără rost.

Frumos!
?

[stoicadorina]

În prealabil postat de Mihailc

Aud o bătaie în uşa de lemn
Şi stau şi ascult iar cum bate
Din suflet, în taină, primesc un îndemn
Bătaia din uşă îţi este un semn
Există dreptate!

Ascult nemişcat cum bate mereu
Cu sunet uşor şi duios
Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu"
Nici mare creştin, nici mare ateu
Trăind de prisos

De ce bate iar, de ce nu am pace
Mă-ntreb zbuciumat şi nervos
Iar inima-mi spune: acum te întoarce
Să-ţi cureţi păcatul ce-n viaţa ta zace
Sărman păcătos.

Rânjeşte cu silă tot răul din mine
Aş vrea să deschid
Dar cum am las nişte patimi meschine
Şi idolii dragi cu figuri feminine
Mi-e greu să decid.

Privesc în prezent, privesc în trecut
Cum toate s-au dus, cum toate au fost
Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut
Mă doare orice clipă ce-n viaţă am pierdut
Trăind fără rost.

"Ascult nemişcat cum bate mereu
Cu sunet uşor şi duios
Dar cum să deschid, nu sunt oare un "eu"
Nici mare creştin, nici mare ateu
Trăind de prisos"
Minunata poezie Mihai. Felicitari. N-am stiut ca ai si acest har!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de Mihailc

(...)
Privesc în prezent, privesc în trecut
Cum toate s-au dus, cum toate au fost
Îmi sunt pe zi ce trece tot mai necunoscut
Mă doare orice clipă ce-n viaţă am pierdut
Trăind fără rost.

Minunat, Mihail... "Bataia in usa", framantarile, nu vin intamplator si nici nu raman fara rod! Versurile tale se potrivesc oricaruia dintre noi!... Multumim si te mai asteptam.

Nu stiu daca am mai postat-o pe forum... Daca da, imi cer iertare.

Vizita

Ea spuse:
- Te caută un domn.
- Pe mine?
Eu nu cunosc decât
Oameni sărmani,
Cu suflet chinuit…
- Salut, Moşnege. Am venit !
- Vă rog să mă iertaţi…
Pe cine căutaţi,
Că sunt oleacă încurcat ?!
- Nu mă cunoşti ?
Glumeşti!
- Nu, chiar nu ştiu!
Poftiţi, intraţi…
Şi să scuzaţi
Deranjul…
Am multe cărţi ce stau pe jos…
Cu… ce vă pot fi de folos ?
- Ei, hai, Moşnege… Serios…
Tu chiar nu te prefaci?
Trecutului n-ai ce să-i faci…
Iar eu
Sunt cel ce-am fost mereu :
ORGOLIUL tău.
De-o vreme
M-ai făcut uitat.
N-am mai băut
N-am mai mâncat…
Şi sor’mea
VANITATEA,
Se plângea…
Că te-ai cam dat la fund!...
Aşa
Nu se mai poate! Pe cuvânt!...
Hrăneşte-ne, bătrâne, zi ceva!
Un banc, o glumă, o „pastilă”
O bârfă, o înjurătură,
O teorie justă de şcolit
Cu aer dur şi plictisit!…
Tu n-ai egal în lumea ta!
Fii mândru că eşti CINEVA!...
Deştept, citit, documentat
In lumea asta de… doi lei…
Ai "stofă", "ştaif" şi ştii ce vrei!!!
Altul ca tine, greu găseşti!
Ia zi, acuma ce citeşti?
Ce-i asta ? "Sfinţi Părinţi",
"Psaltirea"?...
Bătrâne, ţi-ai ratat menirea !
Eşti jalnic. Ce-ai păţit?…
Nu-mi spune ca te-ai pocăit!...
Dacă ştiam, ţi-aduceam flori…
Si-ţi dedicam şi aforisme…
Ce altceva poţi să-mi oferi
Afară de icoane şi catisme?...
- Nimic!… Ce-a fost a fost…
Filozofie fără rost…
Aş vrea să cred că m-am schimbat!
Pe filozofi… i-am cam lăsat;
Nu mă mai cert, nu mai combat…
Iar de-njurat, e inutil, e şi păcat!...
Eu… nu mai sunt cel care-am fost…
Un biet moşneag umil şi prost,
Trăind din mila Domnului…
- Ce spui!?!
Bravo, bătrâne! Aşa mai zic şi eu:
Mândrie pân’ la Dumnezeu !!…
Eşti deja sfânt, nu cel ce-ai fost!…
Mă-ntreb de când? De la intrarea-n post?

Bătrâna intervine:
- Ce-i moşnege ?
Mi s-a părut
Că te aud vorbind.
- Vorbind? Aşa?
Am aţipit…
Şi tocmai ce-am primit
Pe cineva…
Un camarad apropiat;
Era flămând şi însetat,
Chiar trist mi s-a părut…
- Om bun, era?
- Nu prea!
Dar pretindea
Că fără el,
N-aş exista!...
- Şi ce-ai făcut?
Cum ai scăpat?
- Nimic. Tu m-ai salvat!...
Nu doar acum, ci-atunci, cândva
Când ai zâmbit şi ai spus „DA!”
În faţa Sfântului Altar…
Nu meritam…
Ştiam.
Dar Dumnezeu a vrut aşa…
Mi-ai dat copii şi viaţa ta
Şi te-ai băgat sub Crucea mea
Luând povara cea mai grea…

http://www.poezie.ro/index.php/personals/82801/Vizita

[Mihailc]

Mulţumesc pentru aprecieri, nu ştiu în ce măsură le mai merit. Am găsit poemul într-un dosar foarte vechi despre care uitasem cu desăvârşire şi face parte din "urmele" lirice ale altor vremuri, din secolul şi mileniul trecut. Textul este datat: 11 noiembrie 1991. Îmi vine să zâmbesc acum, la decenii distanţă, când citesc cât de patetic şi "terminat" mă imaginam pe-atunci! Nu cred că am deschis atunci uşa aceea fiindcă ştiu ce ani au urmat şi câte păcate am mai adunat.

[stoicadorina]

http://confluente.ro/Dorina_stoica_1395604521.html

[antiecumenism]

Doamne, apără poporul român.

Ai grijă de el şi

apără-l!

El este al tău

cu blândeţea lui de miel

şi cu răbdarea lui de taur

cu omenia lui

de floare de zăpadă

ce se vede pe geam, Doamne,

pe fereastră şi pe libertate!

Doamne!

poporul meu nu se spală de mine!

Eu nu mă spăl

de poporul meu!

Dacă-mi vine alt miros

decât mirosul lui,

mă spăl pe mâini

numai de propriile mele mâini

şi mă las legat

de boarea de zăpadă

a poporului meu.

Mărul se poate spăla

numai de măr,

de pomul mărului nu! De pom nu!

Apără, Doamne, poporul român

şi nu te spăla de el!

Pe maica mea

care m-a născut pe mine

am dăruit-o poporului român.

Dăruieşte-ţi, Doamne,

pe maica Ta, care te-a născut pe Tine,

poporului român!

(Nichita Stănescu, Eu nu mă spăl de poporul meu)

„Limba română este patria mea”

„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. … Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.”

„Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.” (Nichita Stănescu)

Cel mai frumos catren, de-as fi in stare sa-l scriu vreodata, ar avea patru versuri: Eminescu, Grigorescu, Enescu, Brâncuși” – Din dragoste pentru Nichita (inregistrare TV cu Nichita Stanescu)

“Poezia este inca singura avutie pe care omul o are inca nejefuita (…) Un conținut minunat, tainic si revelat atrage după sine o formă minunată si revelată. (…) Am fost un foarte mare iubitor de icoane romanesti pe sticla …”

Nichita Stanescu - interviu

https://www.youtube.com/watch?v=_otbOyH55gc

Nichita Stănescu

Ce bine că esti
E o întâmplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrisnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.
Să stam de vorba, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece în delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-mă, fericire, în sus, si izbeste-mi
timpla de stele, până când
lumea mea prelunga si în nesfirsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curând.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecindu-se,
doua culori ce nu s-au văzut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape rupta
în infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntimplarii ca sunt.

A, da, pe 31 martie era ziua de naștere a lui Nichita...

[Mihailc]

Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
La loc de păşune, acolo m'a sălăşluit,
la apa odihnei m'a hrănit,
sufletul mi l-a întors la sineşi.
El m'a călăuzit pe cărările dreptăţii
de dragul numelui Său.
Că chiar de voi umbla prin mijlocul umbrei morţii,
nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti;
toiagul Tău şi varga Ta, acestea m'au mângâiat.
Masă ai pregătit înainte-mi, de faţă cu cei ce mă necăjesc;
uns-ai cu untdelemn capul meu,
iar paharul Tău mă'mbată de parc'ar fi prea tare.
Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului întru lungime de zile. (Psalmul 22, versiunea Anania)

***

Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. (Psalm 23 versiunea Cornilescu)