Diavolul

[catalois]

În prealabil postat de lavinia40

Am impresia ca dumneavoastra ati luat note foarte slabe la fizica si matematica....
Cu drag,
Lavinia

De unde aveti aceasta impresie, stimata doamna? Sunt mirat, deoarece cunostintele mele de matemetica si fizica sunt destul de adanci. Iar notele la aceste materii au fost excelente. Fizica cuantica nu poate fi priceputa fara cunostinte bunicele de matematici, iar la fizica cuantica ma pricep binisor, as putea zice. Am folosit diminutivele deoarece nu sunt un geniu. Oricum, daca dumneavoastra aveti astfel de cunostinte, ar trebui sa va puteti argumenta cu usurinta afirmatiile.
Am crezut ca este evidenta framantarea mea, dusa pana la extremul dureros, ca sa nu fiu tratat cu afirmatii ce nu ma ajuta. Am pornit aceasta discutie deoarece sunt chiar foarte bulversat, deoarece am trecut de curand granita dintre necredinta si credinta. Imi este clar ca am devenit credincios si ca nu exista alternativa, decat sa cred. Dar imi este extrem de greu, trecutul cunostintelor mele ma impiedica rau de tot, iar prezentul cunostintelor nu reuseste sa se aseze: e un razboi, un tumult, o nebuloasa. Ma aflu in pozitia lui Chesterton (parca el zicea): "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

[Mihailc]

În prealabil postat de catalois

De unde aveti aceasta impresie, stimata doamna? Sunt mirat, deoarece cunostintele mele de matemetica si fizica sunt destul de adanci. Iar notele la aceste materii au fost excelente. Fizica cuantica nu poate fi priceputa fara cunostinte bunicele de matematici, iar la fizica cuantica ma pricep binisor, as putea zice. Am folosit diminutivele deoarece nu sunt un geniu. Oricum, daca dumneavoastra aveti astfel de cunostinte, ar trebui sa va puteti argumenta cu usurinta afirmatiile.
Am crezut ca este evidenta framantarea mea, dusa pana la extremul dureros, ca sa nu fiu tratat cu afirmatii ce nu ma ajuta. Am pornit aceasta discutie deoarece sunt chiar foarte bulversat, deoarece am trecut de curand granita dintre necredinta si credinta. Imi este clar ca am devenit credincios si ca nu exista alternativa, decat sa cred. Dar imi este extrem de greu, trecutul cunostintelor mele ma impiedica rau de tot, iar prezentul cunostintelor nu reuseste sa se aseze: e un razboi, un tumult, o nebuloasa. Ma aflu in pozitia lui Chesterton (parca el zicea): "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

Să nu o interpretezi ca pe o pedanterie, dar autorul original al acestei faimoase mărturisiri este un tată disperat al unui copil posedat de un duh mut, a cărui vindecare este relatată în Evanghelia după Marcu.

Iată şi textul evanghelic, pe care te rog să-l citeşti cu atenţie:

"Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post." (Marcu 9: 17-29)

[catalois]

În prealabil postat de Mihailc

Să nu o interpretezi ca pe o pedanterie, dar autorul original al acestei faimoase mărturisiri este un tată disperat al unui copil posedat de un duh mut, a cărui vindecare este relatată în Evanghelia după Marcu.

Iată şi textul evanghelic, pe care te rog să-l citeşti cu atenţie:

"Şi I-a răspuns Lui unul din mulţime: Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu, care are duh mut. Şi oriunde-l apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din dinţi şi înţepeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduceţi-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi văzându-L pe Iisus, duhul îndată a zguduit pe copil, şi, căzând la pământ, se zvârcolea spumegând. Şi l-a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă ca să-l piardă. Dar de poţi ceva, ajută-ne, fiindu-Ţi milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului, a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele! Iar Iisus, văzând că mulţimea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el! Şi răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ieşit; iar copilul a rămas ca mort, încât mulţi ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat, şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au întrebat, de o parte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim? El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post." (Marcu 9: 17-29)

Da, sunt confuz, scuze, Chesterton era cu " A iubi înseamnă să iubeşti ce e de neiubit. A ierta înseamnă să ierţi ce e de neiertat. A crede înseamnă să crezi ce e de necrezut. A spera înseamnă să speri când totul pare fără speranţă."

[lavinia40]

[ Dar imi este extrem de greu, trecutul cunostintelor mele ma impiedica rau de tot, iar prezentul cunostintelor nu reuseste sa se aseze: e un razboi, un tumult, o nebuloasa. Ma aflu in pozitia lui Chesterton (parca el zicea): "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".[/quote]

De ce va impiedica atat de greu trecutul cunostintelor?
Daca ma lasati sa plagiez, voi zice:'ochii sunt orbi, cu inima trebuie sa cauti!'
Cu drag,
Lavinia

[catalois]

De ce va impiedica atat de greu trecutul cunostintelor?
Daca ma lasati sa plagiez, voi zice:'ochii sunt orbi, cu inima trebuie sa cauti!'
Cu drag,
Lavinia[/quote]

Am crezut ca m-am exprimat bine, dar s-ar parea ca nu. Avand o formatie stiintifica si din necredincios devenind credincios, mintea mea cauta in continuare sa inteleaga in acelasi fel, deductiv, logic, rational, folosind informatii, desi aceeasi minte a vazut deja (si a gustat) din deliciul rugaciunii.
Dar nu mi-ati raspuns la intrebare: de unde ati tras concluzia ca am luat note slabe la matematica si fizica? Va rog, este important pentru mine!

[AlinB]

Este o infatuare specifica intelectualilor, mai accentuata la cei care au trecut o perioada prin filosofie orientala, yoga - acolo "spiritualitatea" e construita pe acest calapod al infatuarii.

De boala asta nu se scapa cu una cu doua, poate sa dureze ani buni, zeci.
Problema cea mare este ca nici nu reusesti mereu sa o constientizezi.

[catalois]

În prealabil postat de AlinB

Este o infatuare specifica intelectualilor, mai accentuata la cei care au trecut o perioada prin filosofie orientala, yoga - acolo "spiritualitatea" e construita pe acest calapod al infatuarii.

De boala asta nu se scapa cu una cu doua, poate sa dureze ani buni, zeci.
Problema cea mare este ca nici nu reusesti mereu sa o constientizezi.

AlinB, nu inteleg ce vrei sa spui. Am trecut prin filosofiile orientale la vremea tineretii, dar le-am tratat ca pe filosofii, nu ca pe credinte. Nu am practicat nimic din ele. La ce infatuare te referi? Nu ma consider ingamfat. Daca sunt, nu constientizez asta. Cum ai ajuns la concluzia ca sunt? Lavinia zice ca nu stiu matematica si fizica, tu zici ca ma consider ingamfat, nici unul dintre voi nu argumenteaza si eu ma simt picat intr-o apa in care nu stiu sa inot. Si nu ma descuraja cu zecii de ani, ca nu sunt sigur ca ii am la dispozitie.

[AlinB]

Ma refer la boala convingerii ca poti descoperi pe Dumnezeu cu mintea, ca daca ai un sistem mental de concepte vizavi de Dumnezeu, de preferinta cat mai originale. astea pot tine loc de batut genunchiul si fruntea de pamant, ca sa zic asa.

Cat timp ia, asta depinde cat de repede esti dispus sa intelegi, cat de esti de dispus sa pui in practica sistematic ce ai inteles..

[catalois]

În prealabil postat de AlinB

Ma refer la boala convingerii ca poti descoperi pe Dumnezeu cu mintea, ca daca ai un sistem mental de concepte vizavi de Dumnezeu, de preferinta cat mai originale. astea pot tine loc de batut genunchiul si fruntea de pamant, ca sa zic asa.

Cat timp ia, asta depinde cat de repede esti dispus sa intelegi, cat de esti de dispus sa pui in practica sistematic ce ai inteles..

AlinB, ai ridicat mingea la fileul ce ma desparte de Cale: pana acum lumea si ale ei m-a crescut si format, iar eu descopar brusc, ca tot ce m-a invatat aceasta lume trebuie negat si suportat. Asta ma duce cu gandul ca acesta lume NU este o lume placuta lui Dumnezeu si ca este o lume care NU este facuta de EL, ci de altcineva, contra LUI. Din acest motiv,EL a trimis pe Fiul Lui, in aceasta lume OSTILA Lui, ca sa arate ca se poate sa fii FIDEL lui Dumnezeu chiar si in aceste conditii ostile: o lume care NU dovedeste bunatatea lui Dumnezeu decat celor care suporta rautatea cu rabdare infinita (infinit insemnand capatul singurei vieti cunoscute si percepute, nu intuite sau afirmate).
Cateva momente din viata in care am cunoscut dulceta rugaciunii si am perceput invaluirea ocrotirii Dumnezeiesti, nu par sa imi fie suficiente: continui sa judec, sa ma indepartez de acele momente, desi le vreau inapoi si permanentizate.
Pe scurt: intr-o lume in care functioneaza o suma de legi pregnant evidente, oamenii trebuie sa se ghideze dupa alta suma de legi pregnant neevidente, ca sa se pregateasca pentru o lume pregnant neevidenta, chiar contrara lumii lor.

[MariS_]

În prealabil postat de catalois

Avand o formatie stiintifica si din necredincios devenind credincios, mintea mea cauta in continuare sa inteleaga in acelasi fel, deductiv, logic, rational, folosind informatii, desi aceeasi minte a vazut deja (si a gustat) din deliciul rugaciunii.

Deobicei, acolo unde minţile sunt pline de teorie, sar scântei şi .. nu numai!
Însă, unde inimile sunt pline de iubire, acolo se naşte .. pacea şi bucuria!

Pace în suflet şi iubire în inimă îţi doresc, căutătorule de adevăr!