GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[Mihailc]

Runda a treia, tot definiţii ale Sfântul Grigorie Teologul.

Lentoarea e mişcarea cu anevoie spre ceva.
Zelul e, pe de o parte, imitare, iar, pe de altă parte, un chin.
Când afecţiunea este furată spre un străin dorit, cei vechi o numesc gelozie.
Mândria ştiu că e o umflare a inimii, iar orgoliul este o aprindere pe care o trezeşte uşurătatea.
Trufaş este pentru mine cel ce vrea să pară, iar aroganţa spun că e complăcere de sine.
Smerita-cugetare înseamnă a nu te socoti vrednic, iar aparenţa acesteia e ironia.
Generozitatea e dăruirea simplă a lucrurilor proprii, iar risipirea lor ştiu că e destrăbălarea.
Zgârcenia spun că e lipsă de generozitate.
Măreţia e strălucirea faptelor, iar meschinăria înseamnă a gândi mic despre cele mari.
Propriu unui suflet mare este să poarte toate uşor, iar faptul de a nu suporta nici măcar cele mici e propriu unui suflet mic.

[CristianR]

În prealabil postat de Mihailc

Smerita-cugetare înseamnă a nu te socoti vrednic, iar aparenţa acesteia e ironia.

E rândul meu, acum, să te rog a-mi tâlcui aceasta. Aparența smeritei-cugetări este ironia?

[Mihailc]

În prealabil postat de CristianR

E rândul meu, acum, să te rog a-mi tâlcui aceasta. Aparența smeritei-cugetări este ironia?

Ironia socratică, adică a folosi cuvintele în aşa fel încât să se înţeleagă exact opusul lor. Când Socrate se plângea că nu înţelege ceva, de fapt vroia să spună că el înţelege cel mai bine.

[CristianR]

Acum înțeleg. Mulțumesc.

[Mihailc]

Alte definiţii ale Sfântului Grigorie Teologul

Înomenirea lui Hristos e o altă plămădire a mea, întrucât Dumnezeu a pătimit trupeşte pentru patima mea, iar în schimbul celor ale mele a dat tuturor toate.
A venit dintr-o femeie pentru Eva, dar dintr-o Fecioară, El, care mai înainte vine numai din Tatăl, nenuntit din nenuntiţi.
Încrierea Lui prefigura înscrierea noastră dumnezeiască.
Înfăşarea lui în scutece a fost în locul dezbrăcării lui Adam.
Omorârea pruncilor era desfiinţarea prefigurărilor copilăreşti.
Steaua care a alergat era închinarea creaţiei.
Magii care au alergat şi ei erau intrarea păgânilor în Biserică.
Baia botezului Său a fost curăţirea apelor mele.
Duhul arătat a fost înrudirea Lui mărturisită.
Postirea lui a fost ungerea pentru lupta cu vrăşmaşul.
Ispitirea din Gheţimani a fost o punere la încercare a unirii Sale cu Dumnezeu.
Cununa de spini şi haina de purpură au fost prădarea prin lupte a puterii vrăşmaşului.
Crucea a fost un lemn înalţat în semn de triumf asupra lemnului pomului din rai.
Piroanele au fost fixarea păcatului meu; înăuntrul mâinilor Sale întinse sunt toate.
Gustarea fierii s-a opus gustării din pomul raiului.
Tâlharul care crezând s-a mântuit a fost Adam; celălalt însă a perseverat în rău, măcar că era şi el răstignit.
Întunericul de la ceasul al şaselea a fost doliul lumii pentru Cel ce pătimea, despicarea pietrelor a fost pentru pietrele inimilor, iar scularea morţilor şi intrarea lor în cetate e mutarea adormiţilor la cele de sus.
Coasta din care curge sânge şi apă a fost dublul botez: al înnoirii şi a pătimirii, atunci când vremea prigoanei aduce cu ea primejdie.
Moartea Lui e desfiinţarea morţii mele.
Învierea Lui din morţi e dezlegarea mea din iad, iar suirea Sa la cele de sus mă poartă sus şi pe mine.

Mereu m-am intrebat ce ar fi putut simti Lazar daca l-a vazut pe Fiul Omului ucis si ingropat,el,cel inviat,sa-l vada cuprins de moarte pe Cel care-l inviase.,,Iubitorul de oameni ucis de oameni" dupa cum spunea Sfantul Nicolae Velimirovici.Este un abis infricosator si sinistru in fata caruia mintea umana se retrage timida in tacere,moarte ne sperie,nu este deloc naturala,este un dusman hidos,pe care poetii il inobileaza adeseori,dandu-i o haina pe care nu o merita.Cu atat mai putin iti poti imagina acest monstru infigandu-si coltii si puterea in insasi Viata.Si totusi s-a intimplat,undeva intr-un colt de lume,intr-o zi care,pentru multi,a fost o zi ca oricare alta.Si totusi lumea nu a mai fost niciodata la fel din acel moment despre care Teodor Studitul,percepandu-i profunda cauza spunea:,,Cu cat mai mare este dragostea cu atat mai mare este suferinta.".Noi,in general,nu dorim sa murim pentru nimeni,am dori sa fim vesnici,fara moarte si suferinta si un scriitor spunea odata,imaginandu-si un dialog cu EL: ,,Te-ai simtit vreodata singur?".Inclin sa cred ca si daca astazi s-ar fi suit pe cruce tot la fel de singur ar fi fost in incercarea ce-i ranjea intunecat.Dar acum,ca si atunci,nu ar fi ezitat nici o clipa.Quo vadis Domine?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Cateva ganduri in Vinerea Mare

În non-timpul divin, cînd Tatăl a propus ”să facem om”, Fiul era deja sus pe Cruce. Cel Care este Amin S-a supus smerit dorinței creatoare. În veșnicia Lui Dumnezeu, Crucea și suferințele devin și ele fără de sfîrșit. Nu de patimile fizice îl doare pe Domnul, ci din cauză că omul alege să se îndepărteze de El. Nu chinurile L-au îngrozit pe Hristos, ci faptul că în 6 ore a fost martor direct nevăzut la toate relele comise de toți oamenii. De mine, de tine, de oricine, orice grozăvenii abominabile am făcut. Dar cred că Duhul Sfînt suferă cel mai mult, pentru că El este Cel Care menține în existența EEEEEEEEE-TEEEEEEEEEERRRRR-NĂĂĂĂĂĂĂ atît oamenii păcătoși cît și pe demonii răzvrătiți.

Toate astea fac parte dintr-o taină pe care nici Îngerii nu cred c-o înțeleg pe deplin. Ce să mai zic de diavoli, căzuți din toate ierarhiile cerești, care nu au fost în stare să realizeze ce se întîmplă cu Iadul lor dacă Hristos e omorît pe Cruce.

[iustin10]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Mereu m-am intrebat ce ar fi putut simti Lazar daca l-a vazut pe Fiul Omului ucis si ingropat,el,cel inviat,sa-l vada cuprins de moarte pe Cel care-l inviase.,,Iubitorul de oameni ucis de oameni" dupa cum spunea Sfantul Nicolae Velimirovici.

Cred ca Lazar s-a 'distrat' cel mai tare. Caci el e singurul care stia cel mai bine zadarnicia uneltirilor satanei. Stia ca moartea e fara putere in fata lui Dumnezeu, si ca daca Cel care il inviase moare , o face cu un scop .Cel care invie nu poate fi inviat de cineva ,caci chiar El da viata.
Deosebirea dintre Lazar si Iisus a fost ca Lazar a fost inviat ,iar Hristos a inviat !
Nu se zice usual despre Hristos ca a fost inviat ,ci ca a inviat. A inviat odata cu viata cea noua .
Lazar a murit de boala. Iar Hristos a murit special ca sa omoare moartea.