Exerciţii de gândire: probleme filosofice

În afară de suferinţa pricinuită de foame, frig, dureri fizice... mai este suferinţa pentru recunoaşterea propriilor păcate. De obicei nu le recunoaştem cu uşurinţă, dar putem ajunge într-un punct în care viaţa, sau Dumnezeu, ne arată pe înţelesul nostru că buba e de fapt la noi. Aşa aş înţelege suferinţa provocată de adevăr.

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

În afară de suferinţa pricinuită de foame, frig, dureri fizice... mai este suferinţa pentru recunoaşterea propriilor păcate. De obicei nu le recunoaştem cu uşurinţă, dar putem ajunge într-un punct în care viaţa, sau Dumnezeu, ne arată pe înţelesul nostru că buba e de fapt la noi. Aşa aş înţelege suferinţa prvocată de adevăr.

Cred că ai o înţelegere corectă (cel puţin de data asta)!

Iar frumuseţea ortodoxiei asta este, că Dumnezeu ne-a lăsat pocăinţa. Deci recunoaşterea păcatului, chiar dacă produce suferinţă, este de fapt/ poate fi actul de naştere al omului nou, dacă e urmat de părerea de rău pentru păcate, spovedanie, îndeplinirea canonului, lăsarea păcatului, măcar lupta în acest sens... Aşa, şi din teorie, şi din practică, din ce mai ştiu şi eu...

[Mihailc]

În prealabil postat de Annyta

Iar frumuseţea ortodoxiei asta este, că Dumnezeu ne-a lăsat pocăinţa. Deci recunoaşterea păcatului, chiar dacă produce suferinţă, este de fapt/ poate fi actul de naştere al omului nou, dacă e urmat de părerea de rău pentru păcate, spovedanie, îndeplinirea canonului, lăsarea păcatului, măcar lupta în acest sens... Aşa, şi din teorie, şi din practică, din ce mai ştiu şi eu...

Ai dreptate, frumos şi corect spus! După asceza negativă (lăsarea păcatelor), urmează asceza pozitivă (zidirea efectivă a omului nou) şi întărirea zidurilor cetăţii sufletului pentru respingerea atacurilor vrăşmaşului.

În prealabil postat de Mihailc

Ai dreptate, dar dacă asceza negativă (lăsarea păcatelor) nu e urmată asceza pozitivă (cultivarea virtuţiilor) încă suntem departe de ţintă. După dărâmarea casei construită prost sau lovită de calamităţi, nu zidim alta nouă şi trainică, rămânem tot pe dinafară!

Posibil.
Nu era un răspuns exhaustiv.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de Annyta

Aşa aş înţelege suferinţa prvocată de adevăr.

Suferinta provocata de pacat, la aflarea adevarului.