GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

Diferenta dintre litera si Duh,sau un punct de vedere cu privire la studiului Patristicii.Cand cititi topicul nu uitati de titlul topicului,este vorba in primul rand de o anumita viziune vie,nu incremenita,transpusa-n viata,acesta este mesajul principal care,am sperat si sper,sa ajute pe toti cei care vor citi.Fara aceasta transpunere nu va exista nici viata,care emana cu puterea unui izvor pt insetati,pe care ei incerca sa o transmita.Dumnezeu sa va ajute.

[Mihailc]

Maxime ale Cuviosului Nil Ascetul

Calea bună şi scurtă spre virtute este fuga de lume.
Cine pofteşte cele nestricăcioase trebuie să socotească drept nimic cele stricăcioase.
Dacă doreşti viaţa cea adevărată, ucide în tine omul cel vechi.
Urăşte viaţa de faţă, căci vezi roata ei mişcându-se fără rânduială.
Nu pofti bunuri a căror folosire trece şi agoniseală piere.
Râzi de cei ce prosperă în afaceri şi compătimeşte cu cei ce pierd în ele; căci cel dintâi lucru aduce răsplată, iar celălalt iubire de înţelepciune.
Deprinde răbdarea, în care au ştiut să se exerseze martirii, fiindcă şi de la noi se cere martiriul conştiinţei.
Preferă tuturor lucrurilor sufletul şi alergarea virtuţii îţi va fi fără osteneală. Căci toate sunt stricăcioase, dar sufletul e nemuritor; se cuvin, aşadar, ca în locul celor stricăcioase să preferăm nemurirea.
Pregăteşte-te pentru cele triste şi vei fi scutit de întristări mai multe.
Nu cere de la Dumnezeu cele plăcute, numai cele folositoare; căci cerându-le pe acelea nu ţi le va da, iar dacă le primeşti, degrabă se vor strica.
Nu dispreţui sărăcia, căci ea îl face pe luptător să nu fie distras de la porunci.
Nu te bucura de bogăţie, căci grijile pentru ea separă de cele mai multe ori pe om de Dumnezeu, chiar şi împotriva socotinţei sufletului.

[tabitha]

În prealabil postat de Mihailc

Maxime ale Cuviosului Nil Ascetul

Calea bună şi scurtă spre virtute este fuga de lume.
Cine pofteşte cele nestricăcioase trebuie să socotească drept nimic cele stricăcioase.
Dacă doreşti viaţa cea adevărată, ucide în tine omul cel vechi.
Urăşte viaţa de faţă, căci vezi roata ei mişcându-se fără rânduială.
Nu pofti bunuri a căror folosire trece şi agoniseală piere.
Râzi de cei ce prosperă în afaceri şi compătimeşte cu cei ce pierd în ele; căci cel dintâi lucru aduce răsplată, iar celălalt iubire de înţelepciune.
Deprinde răbdarea, în care au ştiut să se exerseze martirii, fiindcă şi de la noi se cere martiriul conştiinţei.
Preferă tuturor lucrurilor sufletul şi alergarea virtuţii îţi va fi fără osteneală. Căci toate sunt stricăcioase, dar sufletul e nemuritor; se cuvin, aşadar, ca în locul celor stricăcioase să preferăm nemurirea.
Pregăteşte-te pentru cele triste şi vei fi scutit de întristări mai multe.
Nu cere de la Dumnezeu cele plăcute, numai cele folositoare; căci cerându-le pe acelea nu ţi le va da, iar dacă le primeşti, degrabă se vor strica.
Nu dispreţui sărăcia, căci ea îl face pe luptător să nu fie distras de la porunci.
Nu te bucura de bogăţie, căci grijile pentru ea separă de cele mai multe ori pe om de Dumnezeu, chiar şi împotriva socotinţei sufletului.

Bune de citit, ne mai aducem aminte de Dumnezeu. Mulțumim ! și mai așteptăm și altele ...

Extras din articol: ,,Sfântul Simeon spune că lumina transformă şi preface în lumină tot ceea ce atinge. În Imnul 16, Sfântul Simeon mărturiseşte despre faţa sa şi despre toate mădularele sale devenite purtătoare de lumină: „El însuşi Se găseşte întru mine, fulgerând înăuntrul inimii mele ticăloase, învăluindu-mă de jur-împrejur cu strălucirea Lui nemuritoare, făcând să scânteieze toate mădularele mele cu razele Sale, împletindu-Se întreg cu mine, mă sărută întreg, Se dă întreg mie, nevrednicului, şi mă satur de iubirea şi frumuseţea Lui, mă umplu de plăcerea şi îndulcirea dumnezeiască, mă împărtăşesc de lumină, mă împărtăşesc şi de slavă, iar faţa mea străluceşte ca şi a Celui dorit de mine şi toate mădularele mele devin purtătoare de lumină“.

Articolul complet,scris de preot Liviu Petcu,il puteti citi aici

[cristiboss56]

O rugăciune a Sfântului Simeon Noul-Teolog:
„…cu focul mă împărtăşesc, iarbă uscată fiind eu, si – străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia”.
Acest foc necreat este un foc spiritual şi iubitor, fiindcă Dumnezeu este Iubire, iar focul divin al prezenţei Sale este Iubire. Sfântul Simeon Noul-Teolog a spus următoarele:
„Dumnezeu este foc şi foc a venit să arunce pe pământ; de aceea aleargă căutând lemne, adică o intenţie şi o hotărâre liberă bună, ca să cadă pe ele şi să le aprindă. Iar în cei care sunt aprinşi, se înalţă ca o flacără mare şi ajunge până la ceruri… Dar după ce ne-am făcut cu desăvârşire curaţi de întinăciunea patimilor, [focul] se face neîncetat înăuntrul nostru hrană şi băutură, luminare şi bucurie şi ne face pe noi înşine lumină prin împărtăşire”

[cristiboss56]

Multe sunt lucrurile care îi caracterizează pe creştini, dar mai presus de toate sunt pacea şi iubirea. De aceea a spus Hristos: Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii (Ioan 13, 35) şi Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă (Ioan 14, 27).

După cum rădăcinile pomului înşile sunt amare şi cu toate acestea din ele ies roade care ne plac, tot aşa întristarea după voia lui Dumnezeu ne va aduce o mare bucurie.

Ştiu cei ce adesea s-au rugat şi-au vărsat lacrimi în suferinţă, câtă bucurie au cules, cum şi-au simţit conştiinţa curăţită şi de jos s-au ridicat cu o şi mai mare de nădejde.

Cum totdeauna am zis, nu din firea lucrurilor, ci din înclinările noastre se ivesc, necontenit, întristarea sau bucuria. Aşadar, de vom face ca ele să fie ceea ce se cade să fie, avem bun temei de bucurie neamestecată. Cât priveşte trupul, felul văzduhului şi înrâuririle dinafară îi pricinuiesc mai puţin rău sau mai puţin bine decât propria lui alcătuire. Tot asemenea este şi pentru suflet, ba încă mai limpede, căci asupra trupului vine de se năruie trebuinţa cea trupească, pe când, pentru suflet, totul este atârnător de voinţă.

Dacă râvniţi după mulţumire, nu urmăriţi bogăţia, nici sănătatea trupească, nici slavă, nici puterea, nici luxul, nici ospeţele desfătătoare, nici veşmintele de mătase, nici ogoarele mănoase, nici casele arătoase, nimic asemenea acestora.

Ci căutaţi înţelepciunea cea după Dumnezeu, şi alegeţi calea virtuţii. Şi nimic din ce este, nimic din ce poate fi, nu va avea tăria să vă mâhnească. Ce zic eu să vă mâhnească? Ceea ce mâhneşte pe alţii, vouă vă va spori bucuria…