Sunt singura!

[Yasmina]

În prealabil postat de aubergine

Scopul final al prieteniei dintre un barbat si o femeie, pentru un om, crestin ortodox, este casatoria.

Mi se pare, sincer, ca nu stiti nici d-voastra ce vreti. Daca spuneti ca nu sunteti pregatita sa va casatoriti nici la 25 de ani, atunci cand o sa fiti?

Nu stiu ce prieteni aveti d-voastra, dar daca erau ortodocsi practicanti nu vad de ce v-ar fi facut cunostiinta cu un om putin credincios.

Ce rost are o prietenie intre un barbat si o femeie daca nu ajunge la casatorie, daca destinatia finala nu e casatoria?

Pai daca doriti amicitie, amici barbati gasiti pe toate gardurile, problema e, ca daca ramaneti mult timp amici fara casatorie, exista pericolul sa deveniti concubini si sa pacatuiti.
Nu consider ca baietii care vor casatorie sunt habotnici, ci cred ca sunt oameni seriosi care nu vor sa pacatuiasca, daca nu doriti casatorie nu sunteti serioasa, imi pare rau sa o spun si mi=am dat sfaturile pe degeaba.
In primul rand nu trebuie sa va considerati frumoasa doar daca un barbat va spune ca sunteti, toti oamenii sunt frumosi, deoarece Dumnezeu ne=a facut asa, valoarea nu e data de aprecierea unui barbat.

Bun e numai Dumnezeu, in rest nimeni nu e bun. Toti suntem pacatosi. Nu trebuie sa va intereseze ce este in casnicia altora, pe dinafara totul e frumos nu stiti d-voastra ce e inauntrul acelei casnicii. Nu conteaza ca se inteleg bine, daca nu fac voia Domnului.
Norocul nu exista, exista ceea ce ne da Dumnezeu si trebuie sa acceptam ca atare.

Nu se spune nicaieri ca aceasta fata/femeie nu isi doreste casatorie ci doar ca trebuie sa existe o perioada de amicitie in care cei 2 se vor cunoaste cat de cat.
Daca ambii au duhovnic si frica de Dumnezeu nu vor cadea in pacat inainte de casatorie,cu conditia sa nu impinga nici lucrurile de asa natura incat sa fie tentati.

Acum nici eu nu stiu despre ce anume vb dumneaei :) Nu am vazut sau intalnit pe nimeni nici macar in cercul de prieteni care sa te ia de nevasta la a doua"vedere".
Nu cred ca aceasta este o reala problema in randul barbatilor.

În prealabil postat de Yasmina

Nu se spune nicaieri ca aceasta fata/femeie nu isi doreste casatorie ci doar ca trebuie sa existe o perioada de amicitie in care cei 2 se vor cunoaste cat de cat.
Daca ambii au duhovnic si frica de Dumnezeu nu vor cadea in pacat inainte de casatorie,cu conditia sa nu impinga nici lucrurile de asa natura incat sa fie tentati.

Acum nici eu nu stiu despre ce anume vb dumneaei :) Nu am vazut sau intalnit pe nimeni nici macar in cercul de prieteni care sa te ia de nevasta la a doua"vedere".
Nu cred ca aceasta este o reala problema in randul barbatilor.

O data un baiat asa m-a abordat: "Vrei sa ne cunoastem in vederea casatoriei? Eu sunt in ultimul an la Teologie si vreau sa fiu preot si trebuie sa ma casatoresc." Adica sa ne luam repede numai ca sa fie el preot. Nu mi-a placut de el si de felul in care aborda lucrurile in primul rand. Asa a sunat ca si cum el vrea o sotie ca pe un obiect de care are nevoie sa poata fi preot si nu conta nimic altceva, nicidecum pentru iubire. El deja ma vedea ca merg in orasul in care locuia el sa stau acolo. Chiar daca nu aveam nimic incepea sa imi vorbeasca despre relatii intime atunci cand va fi preot, despre perioadele interzise, cele de post s.a.m.d cand eu nici nu am adus subiectul in discutie. Nu mi-a placut deloc! Ulterior s-a casatorit foarte repede cu o fata cunoscuta de foarte putin timp.

[Florinvs]

Casatoriile incheiata in graba, fara ca cei doi sa se cunoasca un timp rezonabil, de obicei se termina la fel de repede pe cat incep!
Nu stiu de ce trebuie atata graba la casatorie (cand acesta este un aspect foarte important din viata unui om si ar trebui mai bine chibzuit!)! Chiar doi oameni (indiferent ca e preot, doctor, tractorist sau strungar!) nu pot sa se cunoasca, sa discute intr-o cofetarie sau parc, sa vada intai niste principii , idealuri sau pasiuni comune, sa vada cum se completeaza reciproc in diverse situatii, ce fel de caractere au, etc ?! Chiar repede, imediat si peste noapte la "sfatul popular" ?!

[Andreea25]

Draga Ana,
daca se poate trimite mesaj privat cu adresa ta de email si doresti sa imi mai scrii, te rog, trimite-mi unul. Eu nu ma prea pricep cu internetul "aiesta" si, in plus, sunt incepatoare intr-ale forumurilor. De aceea pot sa te inteleg foarte bine in ceea ce spuneai, ca ti-a fost greu sa iti deschizi inima aici. Dar eu spun ca este si un act de curaj si o mana intinsa si sunt sigura ca multi te vor ajuta. Am citit sfaturi bune, mai ales marturia dlui Stefan Florin mi s-a parut foarte frumoasa.

Cat despre intrebarea ta, mi-am pus-o si eu, deseori. Insa, draga Ana, daca ne uitam mai bine la oamenii aceia necredinciosi sau la femeile nu tocmai foarte cinstite care par a avea casnicii trainice, nu se poate sa nu ajungem la concluzia ca, de cele mai multe ori, ceva nu merge... Ori intervine gelozia, ori plictiseala, ori altcineva, ori regretele, ori copii distrusi... Oricum, eu, una, sa stii ca o casnicie care sa dureze cu adevarat, nu am vazut decat la oameni credinciosi. Nu o spun cu habotnicie, departe de mine asa ceva, ci ca o observatie realista. Cred ca din cauza ca acesti oameni au principii pe care le chiar le tin si ca Dumnezeu ii binecuvinteaza. De exemplu, desi nu il cunosc pe dl Stefan Florin, cred ca are o casnicie frumoasa si matura. Se vede din felul in care scrie despre aceasta.

Si sa stii ca probleme vor fi si dupa casatorie. Ele nu dispar, doar imbraca alte forme. Insa, daca alegerea a fost cu pace si cu dragoste nefortata, sa stii ca ele dispar si, in ciuda crizelor, vei dori sa mergi mai departe, langa alesul inimii tale. Suna romantic, dar nu e nimic idealist aici. Inveti sa faci unele compromisuri, sa mai dai de la tine, sa mai iei de la celalalt, sa apreciezi cand celalalt da de la el pentru tine... Si Dumnezeu binecuvinteaza! Niciodata nu stim cum se va sfarsi dar cred ca, daca avem ingaduinta, ne smerim in fata duhovnicului, ii respectam sfaturile, cred ca Dumnezeu ne va ajuta sa mergem cu bine.

Cat despre 25 ani, e o varsta frumoasa - este varsta la care incepi sa doresti sa te asezi undeva, la un locusor al tau... De acum incepi sa aduni la cuib - azi un pai, maine altul... si tot asa, pana cand il vei face impreuna cu altcineva. Poate dura si ani... Dar sa stii ca poate Dumnezeu iti randuieste altceva sau un altcineva la care nici nu te gandeai. Nu cred ca scopul este sa gasesti un "baiat credincios". Eu cred ca tu, asa cum esti, cuminte si credincioasa, nici nu vei putea gasi un alt baiat decat "credincios", dar va fi de o credinta care pe tine te va odihni si nu te va tulbura... Daca te tulbura, sa stii ca nu e el alesul. Si e important ca voi sa va cunoasteti un pic, macar cateva luni, pentru ca una este sa vorbesti cu el pe mail sau la telefon si alta e sa traiesti alaturi de el lucruri in aparenta "banale" cum ar fi gatitul, plimbatul, sapatul in gradina (daca ai gradina :) ), rugaciunea... Dar nici nu e bine sa astepti prea mult, 2 sau 3 ani... Cel mai bine este sa gasesti un duhovnic care sa aiba si experienta cu tinerii si sa urmezi cu toata increderea sfaturile sale. Eu tot asta spun :)!

[Andreea25]

ps. Si ia uite ce am gasit chiar aici pe forum, deasupra, unde era o reclama la o carte despre casatorie: "Casatoria are mangaieri multe, dar este insotita si de multe tulburari si necazuri, uneori foarte adanci." Asa ca sa ne punem increderea in Dumnezeu si sa credem Lui ca ce ne-a gatit e ceea ce e mai bine pentru noi!! Sa ne ajute Dumnezeu sa ne intarim in aceasta credinta.

În prealabil postat de Andreea25

Draga Ana,
daca se poate trimite mesaj privat cu adresa ta de email si doresti sa imi mai scrii, te rog, trimite-mi unul. Eu nu ma prea pricep cu internetul "aiesta" si, in plus, sunt incepatoare intr-ale forumurilor. De aceea pot sa te inteleg foarte bine in ceea ce spuneai, ca ti-a fost greu sa iti deschizi inima aici. Dar eu spun ca este si un act de curaj si o mana intinsa si sunt sigura ca multi te vor ajuta. Am citit sfaturi bune, mai ales marturia dlui Stefan Florin mi s-a parut foarte frumoasa.

Cat despre intrebarea ta, mi-am pus-o si eu, deseori. Insa, draga Ana, daca ne uitam mai bine la oamenii aceia necredinciosi sau la femeile nu tocmai foarte cinstite care par a avea casnicii trainice, nu se poate sa nu ajungem la concluzia ca, de cele mai multe ori, ceva nu merge... Ori intervine gelozia, ori plictiseala, ori altcineva, ori regretele, ori copii distrusi... Oricum, eu, una, sa stii ca o casnicie care sa dureze cu adevarat, nu am vazut decat la oameni credinciosi. Nu o spun cu habotnicie, departe de mine asa ceva, ci ca o observatie realista. Cred ca din cauza ca acesti oameni au principii pe care le chiar le tin si ca Dumnezeu ii binecuvinteaza. De exemplu, desi nu il cunosc pe dl Stefan Florin, cred ca are o casnicie frumoasa si matura. Se vede din felul in care scrie despre aceasta.

Si sa stii ca probleme vor fi si dupa casatorie. Ele nu dispar, doar imbraca alte forme. Insa, daca alegerea a fost cu pace si cu dragoste nefortata, sa stii ca ele dispar si, in ciuda crizelor, vei dori sa mergi mai departe, langa alesul inimii tale. Suna romantic, dar nu e nimic idealist aici. Inveti sa faci unele compromisuri, sa mai dai de la tine, sa mai iei de la celalalt, sa apreciezi cand celalalt da de la el pentru tine... Si Dumnezeu binecuvinteaza! Niciodata nu stim cum se va sfarsi dar cred ca, daca avem ingaduinta, ne smerim in fata duhovnicului, ii respectam sfaturile, cred ca Dumnezeu ne va ajuta sa mergem cu bine.

Cat despre 25 ani, e o varsta frumoasa - este varsta la care incepi sa doresti sa te asezi undeva, la un locusor al tau... De acum incepi sa aduni la cuib - azi un pai, maine altul... si tot asa, pana cand il vei face impreuna cu altcineva. Poate dura si ani... Dar sa stii ca poate Dumnezeu iti randuieste altceva sau un altcineva la care nici nu te gandeai. Nu cred ca scopul este sa gasesti un "baiat credincios". Eu cred ca tu, asa cum esti, cuminte si credincioasa, nici nu vei putea gasi un alt baiat decat "credincios", dar va fi de o credinta care pe tine te va odihni si nu te va tulbura... Daca te tulbura, sa stii ca nu e el alesul. Si e important ca voi sa va cunoasteti un pic, macar cateva luni, pentru ca una este sa vorbesti cu el pe mail sau la telefon si alta e sa traiesti alaturi de el lucruri in aparenta "banale" cum ar fi gatitul, plimbatul, sapatul in gradina (daca ai gradina :) ), rugaciunea... Dar nici nu e bine sa astepti prea mult, 2 sau 3 ani... Cel mai bine este sa gasesti un duhovnic care sa aiba si experienta cu tinerii si sa urmezi cu toata increderea sfaturile sale. Eu tot asta spun :)!

Sper ca intr-o zi sa scriu aici ca l-am intalnit pe omul care imi lipseste atat de mult. Chiar daca sunt mai mult pesimista decat optimista mai am momente in care ma gandesc ca toate se intampla cu un scop si ca la capatul suferintelor mele ma asteapta ceva poate incredibil de frumos. Pe de alta parte ma incurajez la gandul ca odata cu trecerea zilelor, lunilor, anilor sunt tot mai aproape de a-l cunoaste :) Asta chiar ma bucura! Si cateodata simt ca voi avea un om minunat care va avea grija de mine asa cum imi doresc si ca trebuie si eu sa fiu mai buna si sa il apreciez. Eu sunt cea mai mica din 5 frati si asa cum incerc sa aflu care este menirea mea pe acest pamant din moment dat ce m-am nascut ultima, la o diferenta de 18 ani de ultimul frate, ca nu este intamplator cum spuneam mai sus, ca m-am nascut, asa cu siguranta si relatia mea de iubire v-a avea o insemnatate aparte.

În prealabil postat de Andreea25

Si e important ca voi sa va cunoasteti un pic, macar cateva luni, pentru ca una este sa vorbesti cu el pe mail sau la telefon si alta e sa traiesti alaturi de el lucruri in aparenta "banale" cum ar fi gatitul, plimbatul, sapatul in gradina (daca ai gradina :) ), rugaciunea... Dar nici nu e bine sa astepti prea mult, 2 sau 3 ani... Cel mai bine este sa gasesti un duhovnic care sa aiba si experienta cu tinerii si sa urmezi cu toata increderea sfaturile sale. Eu tot asta spun :)!

Referitor la asta m-am intalnit cu cineva acum ceva timp si ne-am plimbat amandoi intr-un alt oras si dupa intalnire l-am intrebat ce crede despre mine, printr-un mesaj, obisnuiesc sa intrb oamenii ce cred despre mine pt ca in liceu din cauza timiditatii eram considerata prostuta si eram izolata si am fost si necajita (sunt extrem de timida si cred ca asta ma face sa par urata ) si el a fost diplomat (nu cred ca m-a placut) si doar cand a simtit ca sunt foarte suparata mi-a spus ca sunt frumoasa. Asa mi-ar placea ca cineva sa ma vada tot timpul, si seara si dimineata...naturala, sa pot sa fiu eu... si sa ma placa. As vrea sa simta cel de langa mine ca sunt mai retinuta in aparenta si ca daca el ar face primul pas si eu as indrazni mai mult. Imi fac multe imagini in minte, cum as fi draguta cu cineva, cum am face tot felul de activitati impreuna (si gradinaritul, doar ca baietii din ziua de astazi sunt prea moderni si nu vor sa auda de asa ceva si daca aud ca tie iti place te consiera o taranca sau ceva similar), sa mergem la bunicii lui pt ca ai mei nu mai traiesc, daca ar avea si sa ii ajutam cu ce putem cu treburi casnice, sa botezam un copil (poate chiar orfan sau mai saracut) impreuna si sa ne uneasca chestia asta foarte mult, sa facem lucruri frumoase pentru altii, sa ma sarute pe frunte cand dorm, si eu pe el, sa avem un animalut de care sa avem amandoi grija, daca ne-am permite sa infiintam un centru de voluntariat, sa conteze pentru noi iubirea, gesturile mici dar intense de afectiune si nu banii, vreau ca de ziua mea sa imi ofere o floare, orice floare (mie imi plac foarte mult florile de camp, in special cele de nu-ma-uita doar ca m-am nascut iarna.... ) sa ma stranga in brate si sa imi spuna: "La multi ani! Te iubesc!" si ATAT, nu mai am nevoie de nimic altceva. Trebuie sa marturisesc acum ce nu am spus nimanui niciodata si anume cum visez eu logodna noastra si daca mi se va intampla asa promit si sper sa nu uit sa o povestesc aici: As vrea sa fim doar noi doi undeva intr-un loc frumos (eu visez sa fie primavara-vara la o cabanuta undeva la munte) sa fie o surpriza plina de emotie, eu sa spun DA, sa fiu pregatita si sa... plang, de fericire. Si atat. Sa fim fericiti. Visez mult cu ochii deschisi, cand nu sunt suparata inainte de culcare, imi imaginez cum el ma tine in brate, sau cand nu ma simt bine ca are grija de mine. Cateodata vorbesc si cu Ingerul meu pazitor si imi imaginez ca ma incurajeaza....

[AlinB]

sa botezam un copil (poate chiar orfan sau mai saracut) impreuna si sa ne uneasca chestia asta foarte mult, sa facem lucruri frumoase pentru altii, sa ma sarute pe frunte cand dorm, si eu pe el, sa avem un animalut de care sa avem amandoi grija, daca ne-am permite sa infiintam un centru de voluntariat,...

Sa botezam copilul altuia, sa avem un animalutz, dar sa avem copii, nimic pe lista de prioritati romanticoase...interesant.

În prealabil postat de AlinB

Sa botezam copilul altuia, sa avem un animalutz, dar sa avem copii, nimic pe lista de prioritati romanticoase...interesant.

Mda... Ma deranjeaza oarecum faptul ca eu imi expun "problema" sufleteasca intr-un loc public plina de incredere ca doar este un forum Crestinesc si primesc atatea raspunsuri ca niste ghionturi. Si sincer nu cred ca ar trebui sa iti bati joc de visele mele oricat de "romanticoase" ti s-ar parea. Ai stiut sa observi unele lucruri dar esentialul nu!

[Lucian008]

În prealabil postat de Ana Tr.

dupa intalnire l-am intrebat ce crede despre mine, printr-un mesaj, obisnuiesc sa intrb oamenii ce cred despre mine

Daca ar proceda asa o fata cu mine ar fi evident ca este complexata de ceva, ca s-au acumulat frustrari si ca este foarte nesigura. Nu cred ca m-ar tenta sa mai incerc ceva.
Nu e vorba ca “barbatii vor femei sigure pe ele”, ci mai degraba “barbatii nu vor persoane nesigure si complexate”.

În prealabil postat de Ana Tr.

sunt extrem de timida si cred ca asta ma face sa par urata

Nu exista asa ceva. Cu siguranta increderea in sine ii da unei persoane o alta “aura”, are charisma, dar timiditatea nu schimba aspectul fizic si nu face pe cineva urat. Asta este idee autoindusa.

În prealabil postat de Ana Tr.

Visez mult cu ochii deschisi, cand nu sunt suparata inainte de culcare, imi imaginez cum el ma tine in brate, sau cand nu ma simt bine ca are grija de mine. Cateodata vorbesc si cu Ingerul meu pazitor si imi imaginez ca ma incurajeaza....

Optimismul este un lucru bun. A trai cu capul in nori, neancorat in realitate este un lucru catastrofal.
Si ce se va intampla daca totusi nu or sa iasa lucrurile ca in vis? Ce se va intampla in cazul nefericit (iti doresc sa nu fie cazul, dar este posibil) in care la 40 de ani ai sa fii singura?