Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Paradoxul Invierii

In ortodoxie, esentialmente, nu exista "moarte".

Pentru ca nici Dumnezeu nu poate trece in nefiinta si nici sufletul in inexistenta.

Omul, odata intrat in existenta, este "condamnat la existenta". Fie in rai, fie in iad.

Deci nici Creatorul si nici creatia "om" nu tranziteaza granita inexistentei, fiinta fiind, de fapt, un continuum neintrerupt.

Forma, trupul nu este altceva decat un portal catre alt mod de fiintare.

A spune ca "Dumnezeu a inviat", fundamental, este un oximoron. O contradictie de termeni.

Invierea "trupului" are valoare pur simbolica - trecerea de la amorful spiritual la extazul iubirii in adevar (Duh&Adevar). Este demonstratie de putere absoluta care fascineaza si potenteaza credinta.

Sensul sugerat reflex este acela de Putere care poate trece din nefiintare in fiintare, din inexistenta in existenta.

Insa, daca acea Putere nu mai exista la modul absolut, Cine ia decizia sa intre din nou in existenta, sa prinda din nou Viata?

Moartea si Invierea intelese ca interfete ale existentei se afla intr-o pendulare paradoxala. Intelese ca interfete ale trupului fac parte fireste din acelasi continuum.