Interpretare vise - cum vi se pare?

[dobrin7m]

În prealabil postat de fallen

Chiar ar trebui tinerii studenti psihologi si chiar teologi sa faca un workshop despre cum ar fi putut sa o ajute pe Ana (sa nu se sinucida) sau pe alte personaje din literatura.

Interesant.
Tara geme de oameni debusolati, someri, depresivi, iar noi ne dorim workshopuri despre cum am putea salva persoanejele din romane. Extraordinar.
Pai daca vreti workshopuri ce ar fi sa coborati in strada, printre oameni, sa incercati sa ii ajutati?
Apoi adunati-va saptamanal in workshopuri sa povestiti fiecare cat ati reusit practic sa ajutati OAMENII care au nevoie de ajutor.

http://www.ziare.com/stiri/sinucider...in-cap-1301065

[fallen]

Trebuie sa exerseze si ei..

[Corinusha]

Nu ajunsese visul meu pana acolo :))

Pur si simplu eram o femeie din sat si incercam sa-l conving pe Ion s-o lase mai moale cu averea si sa sa comporte cum trebuie cu Ana si sa n-o mai bata pentru ca poate pierde copilul.
In rest, ma bucuram de viata la tara :))


ce ar trebui sa facem concret, sa nu fim numai pentru noi, sa ne ajutam unii pe altii fara sa asteptam beneficii; sa invatam sa convietuim ca o comunitate si sa sarim unul in ajutorul altuia cum putem. Dar e o iluzie ce imi doresc... Vad in blocul in care stau; nici macar vecinii nu saluta inapoi; nu au timp de nimic, mereu pe fuga, mereu posomorati; singurii vecini pe care ii cunosc sunt familia sefului de scara, si asta deoarece m-am bagat la curatenia de dupa renovarea blocului (si acolo, nimeni nu eschidea usa nici macr sa ne dea 3 litr de apa sa spalam pe jos, apoi sa mai faca ceva. Cand venisem acasa de la luru in ziua aceea l-am vazut pe barbatul asta stergand pe jos, lustruind balustrada trist, posomorat. Crede-ti-ma ca m-am bucurat ca pot sa fiu si eu de folos comunitatii; asa ca m-am schimbat, am luat o galeata s-un mop si m-am dus sa-l ajut; a fost o dupa amiaza reusita, am mai povestit, ne-am mai amuzat de una, de alta si ne-am trezit ca am terminat) si mainteleg bine cu fiica acestuia, o fetita de vreo 10-12 ani ("impartim" pisica din fata blocului in sensul ca pisicul sta cand lamine, cand la ei).

Asta mi-e una din cele mai mari dorinte ale mele, sa convietuim ca o comunitate, macar vecinii din acelasi bloc.
Imi amintesc la ai mei in bloc, bloc cu 10 etaje de 44 apartamente, cunosteam bine vreo 6 familii plus copii altor vecini, dar mereu era forfota; ba la cafele, ba se ajutau la prajituri, tricotat, mancare, ba mergeau impreuna la gradina; acum nici acolo nu mai emare lucru; mama si cu inca o vecna ce se mi viziteaza, dar nu mai e cea fost. Iar tineretul din bloc nici nu te baga in seama. Ir noi copiii, eram vreo 20 - 25 pe-afara zilnic, faceam "chestii" de copii. Acum, cati copii mai vedeti prin spatele blocului sau parcuri?