Biserica si Psihologia

[Corinusha]

Tocmai asta e ideea, ca nu toti trec prin viata la fel; nu toti se maturizeaza la fel (unii raman si la 50 ca la 16);

Iar legat de ascultarea de duhovnic, una e ascultarea cand ti se si dau niste argumente ca sa te ajute, alta e ascultarea oarba; la chestia cu psihologul se aplica, la fel s-ar aplica si la chestia cu carduri (cipuri).

Iar normalitatea unuia poate fi anormalitatea altuia; de aici am concluzionat candva ca nornalitatea e relativa. Singura normalitate care se poate creea e aia in limitele legilor; unde nu exista legi, de exemplu in moralitate, unora li se poate parea normal ca altii sa traiasca in saracie si ei sa-si vada de bogatia lor de exemplu.

Dobrin, daca iese ditamai dezbaterea, care e problema? Doar suntem oameni cu pareri, iar atata timp cat avem pareri si avem si unde sa nu le explune, de ce sa nu o facem?
Cei care au trecut prin viata degeaba pot fi mai multi decat ne imaginam, depinde pentru fiecare ce inseamna "degeaba".