Biserica si Psihologia

[dobrin7m]

În prealabil postat de maximotgv

Nu ati inteles sau nu m-am exprimat eu corect. Pe primul duhovnic il acuz ca nu a facut nimic sa ma aduca la realitate desi e preot si ar trebui, troretic, sa aiba mai multa putere in lupta cu ispita si ar fi trebuit sa ma opreasca nu sa se adanceasca cu mine in pacat. Am avut incredere nemasurata in el si am crezut ca stie ce face iar cand m-am trezit era prea tarziu. In cel de al doilea caz explicatia a fost ca a merge la psiholog e lucru dracesc si mi-a dat canon sa nu mai merg indiferent ce ar zice sotul meu. Bun. Nu ma consider o sfanta ci o pacatoasa care a gresit grav si care-si cauta calea. Am spus tot ce trebuia si consider acest subiect care ma priveste inchis.

La anii dvs - 52 ani - v-ati lasat antrenata intr-o relatie extraconjugala motivand ca celalalt stie ce face ca doar e preot? Si dvs ca o adolescenta nu ati putut discerne?
Nu stiu de ce, dar am impresia ca nu e vorba de nici un preot ci doar dorinta de a discredita preotii si implicit taina spovedaniei.

Dar poate ma insel.

De altfel, situatia prezentata, induce subtil idei subliminale gen: primul duhovnic a fost un viciat -> in altul nu mai am incredere -> toti preotii sunt viciati -> duhovnicul nu e bun -> salvarea este psihologul.

Iar daca totusi lucrurile s-au intamplat chiar asa cum au fost prezentate, nu vad cum niste adulti in jurul varstei de 50 ani , sanatosi psihic, nu pot , impreuna cu duhovnicul lor, sa rezolve problema.