Biserica si Psihologia

[Corinusha]

Nu, dar nasii au datoria sa is ajute finii, inclusiv cu sfaturi, in masura in care pot.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Corinusha

Nu, dar nasii au datoria sa is ajute finii, inclusiv cu sfaturi, in masura in care pot.

Pai sigur, nimeni nu zice altceva insa sa avem grija sa nu ajungem sa ne calauzim orb pe orb.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Pai sigur, nimeni nu zice altceva insa sa avem grija sa nu ajungem sa ne calauzim orb pe orb.

Tu de fapt nu pari sa nu ai grija asta, dupa generozitatea cu care dai sfaturi.
Am inteles, ii sfatuiesti sa o aiba altii..

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Tu de fapt nu pari sa nu ai grija asta, dupa generozitatea cu care dai sfaturi.
Am inteles, ii sfatuiesti sa o aiba altii..

Nu crezi ca ai o problema transformand totul in cazuri particulare? este si aceasta o forma de extremism.

Tu de fapt pari sa te fi inrait dupa generozitatea cu care sesizi greseli la toata lumea. spun asta parafrazandu-ti atitudinea.

ps. gica contra la toti si toate. nu conteaza ce spune gica contra, totul este sa fie contra tuturor.

[fallen]

Problema este, intr-adevar, cand primim sfaturi si recomandari din mai multe parti, de care sa tinem cont si in ce masura sa le lasam sa ne influenteze? Un argument al sotului ( partenerului) uzual este acela ca nu ar trebui niciodata sa lasam pe altii dinafara cuplului sa ne influenteze, ci increderea maxima sa o avem fata de propriul partener/a. Dar ce ne facem atunci cand ace(a)sta ne dezamageste sau chiar ne insala? Cand isi schimba parerile de la o zi la alta? De exemplu mie duhovnicul mi-a zi ca are impresia ca ma duce cu vorba; impresie pe care o am si eu din pacate, chiar daca ma simt vinovata ca nu il mai cred. Si cand am vrut sa merg la psiholog nu a inteles cum pot avea incredere mai multa intr-un strain decat in el, care ma iubeste si-mi vrea binele mai mult decat oricine. Din pacate insa probabil nu stie, nu-si da nici el seama ce e maibine pt mine si ce ma face fericita, si poate nici eu nu-mi dau seama cu exactitate:-). Acum toti zicem ca vrem un sot, o familie. Insa tmpul ne demonstreaza ca nu orice sot am avea ne poate face si fericiti/e :-) . Adica nu e o axioma, daca avem sot/ie, copii, casa si salariu, inseamna ca-i musai, nu avem voie sa fim nefericiti sau nemultumiti, ca trebuie sa ne impunem sa fim asa, doar pt ca noi avem si altii n-au. Iar chestia asta ca daca tu nu stii si eu stiu ( ce-ti trebuie tie) sa-mi fie cu iertare, imi pare putin abuziva. Insa cand ai o sotie care nu e fericita cu tine, tu ii sugerezi ca ar trebui sa fie din cutare n motive, si ea tot nu e, apoi se duce la preot si/sau la psiholog si vine cu niste idei care sustine ca daca le-ar pune n practica, a fi mai fericita, iti poate crea ndoieli cum ca ideile i-ar apartine si nu ca i-a fi fost inoculat de terte persoane ( stiind-o ca e o persoana influentabila).

[fallen]

http://www.formula-as.ro/2014/1119/l...dreptate-17769

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Nu crezi ca ai o problema transformand totul in cazuri particulare? este si aceasta o forma de extremism.

Pentru ca, daca nu te-ai prins, este un caz particular cazul de fatza.

ps. gica contra la toti si toate. nu conteaza ce spune gica contra, totul este sa fie contra tuturor.

Am o opinie si pot sa o sustin, spre deosebire de tine, fara sa fac apel la caracterizari.

[fallen]

http://www.doxologia.ro/cuvinte-duho...n-alt-duhovnic

[the_girl_from_lourdes]

Ce parere aveti despre psihologii, chiar crestini practicanti, care ofera terapie de imbunatatire a relatiilor homosexuale unui cuplu de homosexuali/lesbiene? Crestineste vorbind, practicarea homosexualitatii este un pacat foarte grav si greu osandit de Parintii Bisericii. Si deci un psiholog care-si foloseste cunostintele de psihologie pentru a invata pe pacientul sau sa traiasca in pacat/relatii homosexuale cu cineva nu prea e un lucru bineplacut lui D-zeu, nu? Si totusi daca psihologul crestin-ortodox nu face asta se face vinovat de discriminare impotriva cuiva pe motiv de orientare sexuala, conform legilor statului secular. In acest caz ce credeti ca ar trebui sa faca psihologul respectiv, sa renunte la profesie sau nu? Sau ce spuneti de un chirurg care face operatii de schimbare de sex, pentru a nu fi dat in judecata pentru discriminare la adresa cuiva pe baza identitatii sexuale, chiar daca nu e de acord moral vorbind cu aceste proceduri imorale medicale? Desigur schilodirea astfel a propriului trup pentru a parea ceva ce nu esti este un mare pacat din punct de vedere crestin, nu?