Biserica si Psihologia

[AlinB]

În prealabil postat de CristianR

În cazul de care vorbim, cel puțin, nu harul îl caută la psiholog, ci un ajutor omenesc. Care, și el, poate fi util. E ca și cum te-ai duce la un prieten exersat în a vedea dincolo de suprafețele întâmplărilor/manifestărilor și i-ai spune: Am probleme cu nevasta. Ajută-mă, dacă poți.
Nu poți să-l trimiți la duhovnic, dacă el nu are încredere.

Sau poftim, nasii.
Care in general nu ofera nici macar atat suport intr-o familie.
Din neglijenta, nepricepere..

Pai de ce sa te duci la nasi cand ai duhovnic, nu? Ca sa urmam logica "inteleapta" de mai sus..

[Parascheva16]

În prealabil postat de AlinB

Sau poftim, nasii.
Care in general nu ofera nici macar atat suport intr-o familie.
Din neglijenta, nepricepere..

Pai de ce sa te duci la nasi cand ai duhovnic, nu? Ca sa urmam logica "inteleapta" de mai sus..

Mirenii au datoria sa isi aleaga nasi buni, credinciosi. Nu alegi orice om, pe motive de bani sau de rudenie.

[Corinusha]

Si cand nu cunosti pe nimeni asa, sau cand intervine ceva, ce faci? Ramai necununat? Noi am ramas fara nasi inainte cu 2 saptamani de nunta, pentru ca femeia trebuia sa nasca exact in zilele alea. Ce era sa facem? Sa anulam nunta? Am cautat rapid nasi, a acceptat o verisoara cu sotul ei si gata.n N-aveam incotro, decat sa anulam nunta sau sa facem cum am facut.

[AlinB]

Nu poti face din exceptie o regula, macar atat ar trebui sa stii.

Destui nu pun pret pe aspectul asta sau se gandesc doar la cel material.

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Sau poftim, nasii.
Care in general nu ofera nici macar atat suport intr-o familie.
Din neglijenta, nepricepere..

Pai de ce sa te duci la nasi cand ai duhovnic, nu? Ca sa urmam logica "inteleapta" de mai sus..

Nasii nu vor putea niciodata sa inlocuiasca duhovnicul si nici nu este acesta rolul lor. Toti avem nasi si cam toti suntem nasi la randul nostru.

[Corinusha]

Nu, dar nasii au datoria sa is ajute finii, inclusiv cu sfaturi, in masura in care pot.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Corinusha

Nu, dar nasii au datoria sa is ajute finii, inclusiv cu sfaturi, in masura in care pot.

Pai sigur, nimeni nu zice altceva insa sa avem grija sa nu ajungem sa ne calauzim orb pe orb.

[AlinB]

În prealabil postat de dobrin7m

Pai sigur, nimeni nu zice altceva insa sa avem grija sa nu ajungem sa ne calauzim orb pe orb.

Tu de fapt nu pari sa nu ai grija asta, dupa generozitatea cu care dai sfaturi.
Am inteles, ii sfatuiesti sa o aiba altii..

[dobrin7m]

În prealabil postat de AlinB

Tu de fapt nu pari sa nu ai grija asta, dupa generozitatea cu care dai sfaturi.
Am inteles, ii sfatuiesti sa o aiba altii..

Nu crezi ca ai o problema transformand totul in cazuri particulare? este si aceasta o forma de extremism.

Tu de fapt pari sa te fi inrait dupa generozitatea cu care sesizi greseli la toata lumea. spun asta parafrazandu-ti atitudinea.

ps. gica contra la toti si toate. nu conteaza ce spune gica contra, totul este sa fie contra tuturor.

[fallen]

Problema este, intr-adevar, cand primim sfaturi si recomandari din mai multe parti, de care sa tinem cont si in ce masura sa le lasam sa ne influenteze? Un argument al sotului ( partenerului) uzual este acela ca nu ar trebui niciodata sa lasam pe altii dinafara cuplului sa ne influenteze, ci increderea maxima sa o avem fata de propriul partener/a. Dar ce ne facem atunci cand ace(a)sta ne dezamageste sau chiar ne insala? Cand isi schimba parerile de la o zi la alta? De exemplu mie duhovnicul mi-a zi ca are impresia ca ma duce cu vorba; impresie pe care o am si eu din pacate, chiar daca ma simt vinovata ca nu il mai cred. Si cand am vrut sa merg la psiholog nu a inteles cum pot avea incredere mai multa intr-un strain decat in el, care ma iubeste si-mi vrea binele mai mult decat oricine. Din pacate insa probabil nu stie, nu-si da nici el seama ce e maibine pt mine si ce ma face fericita, si poate nici eu nu-mi dau seama cu exactitate:-). Acum toti zicem ca vrem un sot, o familie. Insa tmpul ne demonstreaza ca nu orice sot am avea ne poate face si fericiti/e :-) . Adica nu e o axioma, daca avem sot/ie, copii, casa si salariu, inseamna ca-i musai, nu avem voie sa fim nefericiti sau nemultumiti, ca trebuie sa ne impunem sa fim asa, doar pt ca noi avem si altii n-au. Iar chestia asta ca daca tu nu stii si eu stiu ( ce-ti trebuie tie) sa-mi fie cu iertare, imi pare putin abuziva. Insa cand ai o sotie care nu e fericita cu tine, tu ii sugerezi ca ar trebui sa fie din cutare n motive, si ea tot nu e, apoi se duce la preot si/sau la psiholog si vine cu niste idei care sustine ca daca le-ar pune n practica, a fi mai fericita, iti poate crea ndoieli cum ca ideile i-ar apartine si nu ca i-a fi fost inoculat de terte persoane ( stiind-o ca e o persoana influentabila).