Teoria Evoluţionistă se desfiinţează

[AlbertX]

Extras din Sfantul Ioan Damaschin - Dogmatica:

Trebuie să se ştie că îngerii, fiind fiinţe raţionale, sunt înzestraţi cu liberul arbitru. Şi pentru că sunt creaţi sunt şi schimbători. Acest lucru l-a arătat diavolul. El a fost creat bun de creator, dar, în virtutea liberului arbitru, el şi cu puterile care au apostaziat împreună cu el, adică demonii, a ajuns descoperitorul răutăţii, în timp ce celelalte cete ale îngerilor au persistat în bine.

Căci nu era folositor ca omul să dobândească nemurirea fără să fie încă ispitit şi încercat, ca să nu cadă în mândria şi condamnarea diavolului.

Diavolul din pricina nemuririi sale, după căderea lui de bunăvoie, s-a fixat în rău în chip neschimbat şi fără posibilitate de pocăinţă. După cum iarăşi şi îngerii, după alegerea de bunăvoie a virtuţii, s-au stabilit, prin har, în chip neschimbat în bine. Prin urmare, trebuia ca omul să fie încercat mai intâi, căci un bărbat neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. Şi în încercare să se desăvârşească prin păzirea poruncii, ca astfel să primească nemurirea drept răsplată a virtuţii. Căci omul, fiind la mijloc între Dumnezeu şi materie, prin păzirea poruncii, după ce se libera de legătura firească cu existenţele, avea să se fixeze în chip nestrămutat în bine, unindu-se cu Dumnezeu potrivit unei stări sufleteşti speciale. Prin călcarea poruncii, însă, îndreptându-se mai mult spre materie şi smulgându-şi spiritul său de la cauza lui, adică de la Dumnezeu, şi-a impropriat coruptibilitatea, a ajuns pasibil în loc de impasibil, muritor în loc de nemuritor, are nevoie de legături trupeşti şi de naştere seminală, s-a lipit, prin dragostea de viaţă, de plăceri, ca şi când ele ar fi elementele constitutive vieţii, şi urăşte fără nici o teamă pe cei care se sârguiesc să-l lipsească de ele, şi a schimbat dragostea de Dumnezeu în dragosle faţă de materie, iar mânia contra adevăratului duşman al mântuirii a prefăcut-o în mânie faţă de ceilalţi oameni.

Aşadar, prin invidia diavolului, omul a fost biruit. Căci diavolul invidios şi urâtor de bine nu suferea, el, care a căzut din pricina mândriei, să dobândim cele de sus. Pentru aceea mincinosul momeşte pe nefericitul Adam cu nădejdea Dumnezeirii şi după ce îl urcă la aceeaşi înălţime a mândriei, îl pogoară spre aceeaşi prăpastie a căderii.

Trebuie să se ştie că liberul arbitru se vorbeşte în sens omonim, dar în alt fel cu privire la Dumnezeu, în alt fel cu privire la îngeri şi în alt fel cu privire la oameni. Cu privire la Dumnezeu în chip suprafiinţial. Cu privire la îngeri în aşa fel că la ei executarea merge împreună cu dispoziţia spre acţiune, fără ca să se scurgă vreun timp între dispoziţie şi executare. Având în chip firesc liberul arbitru, fac uz de el neîmpiedicat, căci nu au nici o împotrivire din partea trupului şi nici nu au pe cineva care să-i ispitească.

Dar cu privire la oameni în aşa fel că la ei dispoziţia este concepută în timp înaintea execuţiei. Omul este liber şi are în chip firesc liberul arbitru; el are însă şi ispita diavolului şi mişcarea corpului. Aşadar prin ispită şi prin greutatea corpului execuţia este posterioară dispoziţiei. Dacă Adam a ascultat pentru că a voit şi daca a mâncat pentru că a voit, urmează că în noi voinţa a pătimit pentru prima oară. Iar dacă voinţa a pătimit pentru prima oară şi Cuvântul întrupat n-a luat-o pe aceasta împreună cu firea, urmează că nu ne-am făcut în afară de păcat.

Despre credinţă

Credinţa este dublă: una, „credinţa din auzite”. Auzind dumnezeieştile Scripturi credem în învăţătura Duhului Sfânt. Ea se desăvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos, este învederată prin fapte, este cucernică şi îndeplineşte poruncile aceluia care ne-a reînnoit.

Necredincios este acela care nu crede potrivit predaniei Bisericii soborniceşti sau acela care are părtăşanie cu diavolul prin fapte urâte. „Credinţa este iarăşi încredinţarea despre cele nădăjduite, dovedirea lucrurilor nevăzute”, sau o nădejde neîndoielnică şi oarbă în cele făgăduite nouă de Dumnezeu şi a dobândirii cererilor noastre. Prima credinţă aparţine sufletului noastru, cea de a doua, harurilor duhului.

[iuliu46]

În prealabil postat de AlbertX

Extras din Sfantul Ioan Damaschin - Dogmatica:

Important este cand. Ceva nu se leaga acolo daca e vorba de zile de 24 de ore.

[AlbertX]

În prealabil postat de iuliu46

Important este cand. Ceva nu se leaga acolo daca e vorba de zile de 24 de ore.

Cred ca doar pentru tine este important, pentru mine nu este ... Ce legatura are durata zilei de 24 de ore cu caderea diavolului ?

Extras din - http://www.crestinortodox.ro/dogmati...uti-69082.html

Cat priveste caderea ingerilor rai, Biserica nu a formulat o invatatura oficiala.
Totusi, se poate determina cu siguranta ca aceasta a avut loc inainte de inceputul istoriei umane, daca se are in vedere ca:
1. de la crearea ingerilor pana la caderea unora a trebuit sa treaca un oarecare timp ;
2. diavolul a aparut ca ispititor al celor dintai oameni, deci cazuse inainte de a fi fost creat omul, si
3. ca Sfanta Scriptura ne spune ca "diavolul pacatuieste dintru inceput" (I Ioan, 3, 8)

Tinand cont de cele de mai sus, probabil diavolul a cazut inca din prima zi, eu asa inclin sa cred, stiu ca am citit mai demult ca un Sfant spunea ca dupa parea lui diavolul era deja cazut in ziua a 3-a ... am sa caut sa-ti dau pasajul.

[iuliu46]

În prealabil postat de AlbertX

Cred ca doar pentru tine este important, pentru mine nu este ... Ce legatura are durata zilei de 24 de ore cu caderea diavolului ?

Extras din - http://www.crestinortodox.ro/dogmati...uti-69082.html

Cat priveste caderea ingerilor rai, Biserica nu a formulat o invatatura oficiala.
Totusi, se poate determina cu siguranta ca aceasta a avut loc inainte de inceputul istoriei umane, daca se are in vedere ca:
1. de la crearea ingerilor pana la caderea unora a trebuit sa treaca un oarecare timp ;
2. diavolul a aparut ca ispititor al celor dintai oameni, deci cazuse inainte de a fi fost creat omul, si
3. ca Sfanta Scriptura ne spune ca Ťdiavolul pacatuieste dintru inceputť (I Ioan, 3, 8).

Pai nu putea pacatui de la inceput, ca nu l-a creat Dumnezeu rau, deci a trecut un pic pana s-a inrait, plus ca o fi trecut un pic pana i-a corupt si pe alti ingeri. E cam greu de crezut ca s-a intamplat totul in cateva zile, mai ales ca Moise ne spune ca dupa ce omul a fost creat totul era bun.

"Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea"

[AlbertX]

În prealabil postat de iuliu46

Pai nu putea pacatui de la inceput, ca nu l-a creat Dumnezeu rau, deci a trecut un pic pana s-a inrait, plus ca o fi trecut un pic pana i-a corupt si pe alti ingeri. E cam greu de crezut ca s-a intamplat totul in cateva zile, mai ales ca Moise ne spune ca dupa ce omul a fost creat totul era bun.

"Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea"

Draga Iuliu, asta este doar o parere a ta ... cred ca mai importanta este parea Sfantului Ioan Gura de Aur, nu crezi ?
Pe cine vrei sa cred, pe tine sau pe el ?

Am extras din Sfantul Ioan Gura de Aur - Diavolul si magia, pagina 11 - http://blogcartiortodoxe.files.wordp...l-si-magia.pdf

Sfânta Scriptură ne învaţă că, mai înainte de crearea proto-părinţilor, s-au surpat din treapta lor diavolul şi cei care erau cu el, fiindcă s-au mândrit. Căderea diavolului a avut drept urmare venirea morţii în lume, aşa cum spune un înţelept al Vechiului Testament: “Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume…” (Înţelepciunea lui Solomon 2, 24).

Spune-mi dar, dacă diavolul n-ar fi căzut înainte de facerea omului, cum l-ar fi putut pizmui pe om, rămânând în treapta sa? Căci pizma îngerului faţă de om nu poate avea temei: a aceluia aflat la o cinste aşa de mare pentru acela îmbrăcat în trup.

Diavolul, căzut de la slava cea mai înaltă la starea cea mai rea, văzându-l pe omul creat de Dumnezeu ridicat la o cinste aşa mare (chiar dacă era o făptură trupească) din pricina iubirii celei mari a Creatorului, l-a pizmuit prea tare şi, prin înşelăciune, trimiţându-l pe şarpe să-l amăgească, l-a făcut vinovat de pedeapsa morţii.

[iuliu46]

În prealabil postat de AlbertX

Draga Iuliu, asta este doar o parere a ta ... cred ca mai importanta este parea Sfantului Ioan Gura de Aur, nu crezi ?
Pe cine vrei sa cred, pe tine sau pe el ?

Am extras din Sfantul Ioan Gura de Aur - Diavolul si magia, pagina 11 - http://blogcartiortodoxe.files.wordp...l-si-magia.pdf

Sfânta Scriptură ne învaţă că, mai înainte de crearea proto-părinţilor, s-au surpat din treapta lor diavolul şi cei care erau cu el, fiindcă s-au mândrit. Căderea diavolului a avut drept urmare venirea morţii în lume, aşa cum spune un înţelept al Vechiului Testament: “Iar prin pizma diavolului moartea a intrat în lume…” (Înţelepciunea lui Solomon 2, 24).

Spune-mi dar, dacă diavolul n-ar fi căzut înainte de facerea omului, cum l-ar fi putut pizmui pe om, rămânând în treapta sa? Căci pizma îngerului faţă de om nu poate avea temei: a aceluia aflat la o cinste aşa de mare pentru acela îmbrăcat în trup.

Diavolul, căzut de la slava cea mai înaltă la starea cea mai rea, văzându-l pe omul creat de Dumnezeu ridicat la o cinste aşa mare (chiar dacă era o făptură trupească) din pricina iubirii celei mari a Creatorului, l-a pizmuit prea tare şi, prin înşelăciune, trimiţându-l pe şarpe să-l amăgească, l-a făcut vinovat de pedeapsa morţii.

Normal ca este parerea mea. Eu doar spun ca pare greu de crezut ca in cateva zile de 24 de ore s-a intamplat lucrul acesta. Poate daca timpul a curs altfel acolo e de inteles.

[AlbertX]

În prealabil postat de iuliu46

Normal ca este parerea mea. Eu doar spun ca pare greu de crezut ca in cateva zile de 24 de ore s-a intamplat lucrul acesta. Poate daca timpul a curs altfel acolo e de inteles.

De ce e greu de crezut ? Daca ai dubii legate ca durata zilelor Facerii au fost ca cele din zilele noastre, de 24 de ore, pot sa-ti spun ca eu am fost luni, acum 5 zile, la Manastirea Pesterea Sfantul Andrei (cel mai inalt loc de credinta ortodoxa din Europa) si am stat de vorba pe acesta tema cu un calugar care avea 81 de ani. Acest calugar a marturisit ca "Dumnezeu a facut totul in 6 zile lucratoare, de 24 de ore fiecare", simplu, clar si fara sa clipeasca ...

Daca tu crezi ca Dumnezeu a facut timpul "inegal", adica prima zi din Facerea a avut echivalentul a miliarde de ani, acest lucru intra in contradictie cu faptul ca Dumnezeu a creat masura timpului in prima zi, si implicit tot din prima zi a definit durata zilei si a noptii ...

Facerea:

1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor.
3. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină.
4. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric.
5. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

Timpul nu a curs altfel "acolo",... pentru ca masura timpului lucrurilor create a fost definita de Dumnezeu si nu de miscarea Soarelui, la fel cum plantele si copacii au fost facuti roditori de Dumnezeu si nu cu ajutorul Soarelui ...