Ati bea ceva otrăvitor sa va demonstrați credința ?

[Gheorghe Dinu]

E ciudat ca Domnul Nostru Iisus Hristos ne spune ca "celor ce vor crede", " "în numele Meu" "serpi in mana vor lua", " ceva dătător de moarte de vor bea" "nu-i va vătăma". Eu nu il consider pe Domnul Nostru Iisus Hristos un mincinos, iar textul nu e metaforic. Deci fără nici o urma de îndoiala creștinii nu pățesc nimic dacă sunt otrăviți sau muscați de șarpe atât timp cât au destulă credința în Iisus.

În prealabil postat de Gheorghe Dinu

E ciudat ca Domnul Nostru Iisus Hristos ne spune ca "celor ce vor crede", " "în numele Meu" "serpi in mana vor lua", " ceva dătător de moarte de vor bea" "nu-i va vătăma". Eu nu il consider pe Domnul Nostru Iisus Hristos un mincinos, iar textul nu e metaforic. Deci fără nici o urma de îndoiala creștinii nu pățesc nimic dacă sunt otrăviți sau muscați de șarpe atât timp cât au destulă credința în Iisus.

Sa avem grija sa nu-L ispitim pe Domnul:

<<1. Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul.
2. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.
3. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către El: De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.
4. Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: "Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu".
5. Atunci diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe aripa templului,
6. Şi I-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: "Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău".
7. Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: "Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău".
8. Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor.
9. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie.
10. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-I slujeşti".
11. Atunci L-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la El, Îi slujeau.>>

Sursa: http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=4

ISPITIRIREA LUI IISUS DE CATRE DIAVOL, IN PUSTIA CARANTANIEI. Cum putem dobandi biruinta in razboiul cu ispitele celui-rau? – Talcuirea Sfantului Nicolae Velimirovici la Evanghelia Sambetei de dupa Botezul Domnului

Sursa:
http://www.razbointrucuvant.ro/2014/...supra-ispitei/

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Gheorghe Dinu

E ciudat ca Domnul Nostru Iisus Hristos ne spune ca "celor ce vor crede", " "în numele Meu" "serpi in mana vor lua", " ceva dătător de moarte de vor bea" "nu-i va vătăma". Eu nu il consider pe Domnul Nostru Iisus Hristos un mincinos, iar textul nu e metaforic. Deci fără nici o urma de îndoiala creștinii nu pățesc nimic dacă sunt otrăviți sau muscați de șarpe atât timp cât au destulă credința în Iisus.

Asa este!

Cel ce este unit inlauntrul lui cu Adevarul este invulnerabil.

Este Viata fara-de-sfarsit, Viata care nu seaca niciodata, Foc viu care nu mai poate fi stins de nimic.


----------

"Si apropiindu-se, ispititorul a zis catre El: De esti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea sa se faca paini.

Iar El, raspunzand, a zis: Scris este: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4, 3-4).
------------------

"Atunci diavolul L-a dus in sfanta cetate, L-a pus pe aripa templului, si I-a zis: Daca Tu esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te jos, ca scris este: "Ingerilor Sai va porunci pentru Tine si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa izbesti de piatra piciorul Tau".

Iisus i-a raspuns: Iarasi este scris: "Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau" (Matei 4, 5-7).

------------


Savarsirea minunilor se transforma in pacat atunci cand vrem sa ne demonstram noua insine credinta sau taria duhului. Aceasta auto-demonstratie de forta este insa impotriva credintei. Este ca o lovitura de cutit pe care ne-o implantam singuri in inima, ne impartim mintea in doua "ispitita" si "ispititoare". Unitatea launtrica este fisurata si cadem din credinta cu cadere mare.

Savarsirea minunilor se transforma in pacat atunci cand vrem sa impresionam (sa dam slava eului nostru prin altii) sau sa tragem foloase personale, indiferent sub ce forma.

Savarsirea minunilor se recomanda si este poruncita atunci cand ea lucreaza binele in altii, cand este spre folosul mantuirii lor.

Doar cel curat si cu clar-vedere poate sa distinga limpede cand se impune savarsirea minunilor si cand aceasta lucreaza pacatul.

[CristianR]

În prealabil postat de Gheorghe Dinu

E ciudat ca Domnul Nostru Iisus Hristos ne spune ca "celor ce vor crede", " "în numele Meu" "serpi in mana vor lua", " ceva dătător de moarte de vor bea" "nu-i va vătăma". Eu nu il consider pe Domnul Nostru Iisus Hristos un mincinos, iar textul nu e metaforic. Deci fără nici o urma de îndoiala creștinii nu pățesc nimic dacă sunt otrăviți sau muscați de șarpe atât timp cât au destulă credința în Iisus.

Mai spune și că cei care vor avea credință măcar cât un bob de muștar, vor muta munții.
Cred că putem înțelege că noi, cei care nu putem face acestea, avem mult mai puțină credință. Cei care au credință știm că au scos și demoni (apostolii), că mușcătura de șarpe nu i-a vătămat (Sf. Pavel a fost mușcat de o năpârcă ce ieșise din lemnele puse pe foc) ș.a.m.d.
Deci dacă avem credință puțină, să nu ne purtăm ca și cum am avea multă, ca să nu pățim ca cei doi ucenici ai apostolilor care au fugit fără haine, rușinați de dracii pe care vroiau să-i alunge.

[CristianR]

Referitor la această dilemă, un prieten mi-a spus că nu este o legătură obligatorie între credință și o harismă asociată ei (semnele de care spune Mântuitorul că vor urma credinței fiind, de fapt, harisme).

Poți fi un foarte bun credincios, fără a avea vreo putere miraculoasă.
Sfânta Scriptură spune că din cei ce cred unii vor avea harisme, dar nu neapărat toți. Sf. Apostol întărește asta:

27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. 28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. 29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni? 30. Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească? 31. Râvniţi însă la darurile cele mai bune. Şi vă arăt încă o cale care le întrece pe toate:" (1 Corinteni, 12, 27-31)

Bineînțeles, calea care le întrece pe toate este dragostea, pe care o arată Apostolul în capitolul ce urmează, respectiv 1 Corinteni 13.