Conditii necesare pt a lua aghiazma /anafura /sf impartasanie

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Cei care primesc dezlegare se impartasesc probabil duminica.

Tot asa e bine sa faceti si dv. Avand, totusi, grija sa va mai faceti un ultim examen de constiinta inainte de a merge la Sf Liturghie, intrebandu-va: "oare de vineri pana azi, nu cumva am mai facut ceva care lui Dumnezeu nu ii place ?"

si iti da parintele sau altcineva din stafful bisercii...( ceea ce e cam jenant, mai ales dc esti singurul care beneficiaza de acest tratament, in loc de sfanta mpartasanie)

Agheasma (ca si anafura) se poate lua nu numai IN LOC de impartasanie atunci cand nu ne putem impartasi. Ci si IN PLUS de impartasanie, dupa ce ne-am impartasit. Tocmai de aceea distribuirea agheasmei, ca si a anafurei, se face, de obicei, la iesirea din biserica.

[fallen]

Dupa cum tocmai vazuram, conditiile de curatie trupeasca si sufleteasca is cam aceleasi, indiferent de confesiune.
De asemeni, iubirea de aproape este o porunca probabil in toate religiile lumii, insa noua crestinilor ne-a fost data deinsusi Mantuitorul cu xact aceste cuvinte " iubeste pe Dumnezeu din toata inima ta si pe aproapele ca le tine insuti". Nu stiu daca e in instinctul nostru sau o invatatm de mici, cert e multi dntre noi suntem constienti de ea, si incercam inca de mici sa o urmam, sa o indeplinim. Si facem asta chiar si in pofida nedreptatilor care ni se fac si pe care le acceptam de la ceilalti, pana ne facem mari si constatam ca necazurile si nedreptatile ne coplesesc, si atunci alergam la Dumnezeu sa Ii cerem ajutorul....( e si un psalm , sau mai multi, cu subiectul asta). Si atunci, prin vocea interioara a constiintei sau prin a vreunui slujitor, ni se arata ca si noi insine' la randul nostru, suntem copiii lui Dumnezeu, si noi trebuiem sa ne iubim, si noi avem dreptul sa fim fericiti, samd, si nu avem dreptul sa ne facem rau si sa ne nedreptatim pe noi insine in favoarea altor persoane .... Si atunci incepem sa ne preocupam de propria mantuire, ingrijindu-ne de sufletul nostru si de ce nu si de trup... Insa de-acum incep sa apara alte impedimente, si anume : 1) incepem sa fim acuzati de egoism de catre tocmai cei mai apropiati noua , rude sau buni prieteni, de ale caror probleme si nevoi ne ingrijeam mai inainte cu predilectie ( ex.: numai pot sa petrec timpul liber cu prieteni sau rude pt ca vreau sa am familia mea, sot, copii, etc; nmai pot sta la servici peste program pt ca trebuie sa merg si la biserica in unele dupa-amieze, etc) si 2), cm grav, incepem chiar sa uram pe dusmani sau chiar pe apropiatii care ne-au nedreptatit candva si incearca sa o faca in continuare, impiedicandu-ne de la a ne preocupa de propria mantuire; ori mantuirea noastar econditionata tocmai de acceptul lor, nu? De impacarea cu aproapele si de iubirea lui... deci vreau sa zic ca am ajuns chiar sa-i urasc pt ca as vrea sa-i ajut, sa le rezolv problemele, dar nu pot, pt ca ma depasesc, nu am puterea si cunostintele necesare....si mai grav, nici nu prea mai am chef (:.... mai ales acum, in perioada asta de vacante, as aveachef doar sa ma plimb, sa calatoresc, in munti, n natura, mi se pare ca acolo sunt cel mai aproape de Dumnezeu si ca toate celelate probleme lumesti numai conteaza....dar din pacate nu e asa, e doar o amagire... chiar daca citim despre pustnici care au trait in padure izolati de lume, in post si rugacini ....noi probabil am muri de foame si de hipotermie daca ne prinde noaptea in salbaticie :). Misiunea noastra pe aceasta lume e de a sluji, fiecare la jobul lui, care mai de care mai umilitoare si mai neplacute munci, in scopul de a-i ajuta pe ceilalti....