Cat de importanta este parerea celorlalti despre noi

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Feedbackul de la ceilalti conteaza foarte mult ,caci ne da singura parere obiectiva despre noi.

Personalitatea noastră, aşa cum o cunoaştem noi, intră în relaţie cu "personalitatea noastră percepută de altul". Când cele două poveşti despre noi (imaginea mea despre mine şi imaginea lui X despre mine) coincid sau se aseamănă, trăim o stare plăcută de consonanţă cognitivă şi afectivă. Când nu coincid, trăim o stare afectivă negativă de disonanţă cognitiv-afectivă.

Nu e vorba aşadar despre o "părere obiectivă", ci despre o imagine subiectivă, dar care ţine de subiectivitatea celuilalt, nu a mea. Natura oricărei păreri este subiectivă.
Faptul că "părerea" nu este a mea, că nu atârnă de voinţa şi dorinţa mea, nu înseamnă că ea are natură obiectivă. Ca natură e tot subiectivă (e a unui subiect, a unui om, a unui suflet, a unei minţi - deci e tot un "construct", o "poveste", o "imagine", o "ghicitură"), doar că ţine de subiectivitatea ta, nu a mea. Îmi eşti oglindă subiectivă, externă mie dar subiectivă, iar eu ştiu asta şi ţin cont de asta. Din acest motiv şi spunem uneori nepăsător - "părerea ta!". Nu credităm opinia cu atributul de "absolută".

Pe lângă aceste două sisteme de imagini subiective mai există însă:
- personalitatea mea aşa cum este ea efectiv (şi pe care voiesc sau nu să o cunosc deplin, pot sau nu pot să o cunosc, mă pricep sau nu, suport să o cunosc sau mă feresc)
- cunoaşterea deplină a personalităţii mele de către Dumnezeu, Cel care cunoaşte inima şi rărunchii omului.

Eu nu mă pot cunoaşte pe mine deplin decât prin Ochii lui Dumnezeu.
Cunoaşterea prin alţi oameni, însă, oferă uneori (deseori?) oglinde strâmbe. Mai degrabă dau de gândit, decât lămuresc corect şi deplin...

P.S. Un exemplu comic: fiica mea, fiind mulţumită că i-am adus bomboanele preferate, mi-a spus că sunt "bun", "cel mai bun tată din luuuume", ba chiar "tăticuţ"; fiul meu, supărat că nu i-am cumpărat o minge de fotbal, mi-a spus că sunt "rău", "hain, foarte rău tată". Pe cine să consider "obiectiv"?.....:)