Între dragoste și moarte

[Ioan_Cezar]

Salut iniţiativa ta, Cristian! Fericită îmi pare alegerea de a pune în antiteză dragostea şi moartea.
Obişnuim să gândim în perechile viaţă-moarte, iubire-ură. Hristos însă, aşa cum descoperim în Biserică, străpunge perechile de contrarii ale minţii noastre propunînd travaliul, lupta dintre dragoste şi moarte... Şi descoperă victoria dragostei.
O viaţă fără iubire e deja searbădă agonie, lung preludiu al morţii.
E musai ca omul să îşi agonisească iubirea între tâmple şi coaste... Şi să o menţină cu orice preţ, chiar cu preţul vieţii.
Aşa vedem că au făcut sfinţii noştri, în Hristos viind.

[iustin10]

Cele 2 feluri de a iubi au si puncte commune,de aceea este folosit acelasi termen pentru ele. Ambele se bazeaza pe un sentiment puternic, fata de persoana iubita. Dragostea produce o rascolire a eului,devenim altfel decat ne cunosteam pina atunci. Idealurile ne devin altele,sensul vietii se schimba peste noapte. Efectele secundare sunt dependenta de cel iubit ,dorinta de a fi in permanenta cu el, raportarea intregului eu personal numai la el.
Nimic nu mai are sens in afara lui, nimic nu il poate inlocui.
Daca inainte eram zgarciti ,acum ne am da totul,ne am da si viata pentru persoana iubita.
Totul se schimba in noi si depindem doar de un cuvant de la celalalt.
Moartea devine fara sens atunci cand iubim, caci ne simtim protejati de lumina daruirii catre celalt.
Dar inca suntem la inceput......
Inca nu ne am apropiat cu adevarat de deplinatatea iubirii.
Si se intampla ca celalalt sa ne refuse sub un motiv oarecare . Atunci incepe drama .Iubirea se transforma in suferinta , dependenta de el devine si mai mare,sentimentele fata de el ,dureroase. Ne inchipuim in permanenta ce face,ne amintim momentele cand ne zambea si era al nostru. Cei care nu respecta libertatea umana,ajung sa incerce orice pentru a il recastiga pe celalalt,si il indeparteaza si mai mult. Aici sentimentele o iau razna si apare orgoliul ranit,mandria, gelozia dictatoare, anularea libertatii celuilalt,agresivitatea ,dipserarea.
E cel mai mare mister cum iubirea aceea uriasa se transforma in cea mai nesuferita agresivitate , posesiune ,dorinta de a il stapini pe celalalt ,chiar impotriva vointei lui.
Uneori drumul se sfarseste aici,alteori dupa ani de chin, cel care sufera devine mai precaut,mai rece,poate chiar mai razbunator
Dar....
Uneori aceasta golgota ,poate avea si un sens pozitiv. Ne poate invata sa trecem la urmatorul fel de dragoste,cel desavarsit . Acela in care suferim nemultumirile celuilalt , acceptam loviturile celuilalt , si ne preocupa in continuare doar binele sau,fara a mai cauta placerea noastra . "Dragostea toate le rabda,toate le acopera,toate le nadajduieste" (Corinteni) Ajungem la aceea dragoste dumnezeiasca,in care persoana iubita sa fie mai presus de orice dorinta sau sentiment al nostru lumesc,si sa cautam,intotdeauna,cu bucurie,doar fericirea ei. Ajungem sa ne bcuram de fericirea ei, si nu sa ne pierdem vremea cu nefericirea noastra.
Poate ca uneori e mai bine sa cunoastem primul fel de dragoste decat sa nu o cunoastem deloc ,caci asa putem ajunge in final la dragostea desavarsita

Legatura dragostei cu moartea este in prima faza ,cea romantica : de ignorare
In a 2 a faza ,cea disperata ,este faza pierderii busolei ,pierderea autoconservarii,pretul platit pentru a incepe sa iubim .
In faza a 3-a,faza desavarsirii , dragostea invinge moartea ,pentru ca nimic nu mai poate ucide un suflet care a invatat sa iubeasca desavarsit, caci acela nu mai traieste pentru sine,ci pentru ceilalti,si este in toate smerit.

[florin.oltean75]

Dragostea si moartea, in sensul cel mai profund, sunt aceeasi stare, aceeasi imanenta.

Acum patimim moarte, pentru ca inca nu am murit asa cum trebuie.

Acum nu iubim plenar, pentru ca viul patimas inca traieste.

[Patrie si Credinta]

Tin sa mentionez ca am auzit in psihologie de un concept similar.
Se cheama opozitia thanatos-eros.

[Ioan_Cezar]

Mai precis în psihanaliză (care astăzi are legături vagi cu psihologia), la Părintele ei Sigmund Freud. Are o lucrare despre nevroze intitulată chiar aşa: "Eros şi Thanatos". Chestii de specialitate, cândva. Inspirată din studiul anticilor (grecii).

Dar nu se referă la dragoste şi moarte. Ci la pulsiunile inconştientului, la conflictul dintre forţele fundamentale, după Freud, ale psihismului - pulsiunea vieţii, înţeleasă ca instincte, respectiv pulsiunea morţii.

E cu totul altceva decât îmi pare că se propune în topic.