Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

Nedumeririle tale sunt din ce in ce mai comune printre credinciosi.

Ortodoxia, si religia crestina in general, a deviat mult de la mesajul biblic lasat de Iisus. Lumea s-a legat mai mult de forma, de partea fizica a religiei, si nu de fondul ei.

Care este cel mai important mesaj al crestinismului? Sa-ti iubesti aproapele, si pe Dumnezeu. Atat; nu sa postesti cand iti zice biserica; nu sa pupi moaste, icoane, si maini de preoti; nu sa faci cruce cand treci pe langa o biserica etc.

Toate asta sunt lucruri de forma, care, intr-adevar, sunt modul oamenilor de a-si arata respectul fata de Iisus si de Dumnezeu. Dar din pacate, multi oameni se pierd in aceasta forma, si uita cel mai important lucru: sa iubeasca. Inclusiv pe acest forum avem cateva exemple, care cred ca habotnicia, fara iubire, ii va inalta.

80% din Biblie reprezinta invatatura evreiasca invechita. Restul (noul testament) are, in mare, mesajul iubirii.
Cartile de dogmatica? Toate aceste ritualuri si forme? Complicatii pentru un lucru asa de simplu. De aceea eu, personal, am ajuns la concluzia ca toate aceste lucruri complicate sunt de prisos, si ca o divinitate infinit de inteligenta, atotputernica si iubitoare n-o sa judece oamenii niciodata numai pentru faptul ca au mancat un ou miercuri.

Daca toti crestinii ar renunta la habotnicia religioasa, si ar vedea adevaratul mesaj al religiei lor, am trai intr-o tara... nu, intr-o lume mai buna.

[iustin10]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nedumeririle tale sunt din ce in ce mai comune printre credinciosi.

Ortodoxia, si religia crestina in general, a deviat mult de la mesajul biblic lasat de Iisus. Lumea s-a legat mai mult de forma, de partea fizica a religiei, si nu de fondul ei.

Care este cel mai important mesaj al crestinismului? Sa-ti iubesti aproapele, si pe Dumnezeu. Atat; nu sa postesti cand iti zice biserica; nu sa pupi moaste, icoane, si maini de preoti; nu sa faci cruce cand treci pe langa o biserica etc.

Toate asta sunt lucruri de forma, care, intr-adevar, sunt modul oamenilor de a-si arata respectul fata de Iisus si de Dumnezeu. Dar din pacate, multi oameni se pierd in aceasta forma, si uita cel mai important lucru: sa iubeasca. Inclusiv pe acest forum avem cateva exemple, care cred ca habotnicia, fara iubire, ii va inalta.

80% din Biblie reprezinta invatatura evreiasca invechita. Restul (noul testament) are, in mare, mesajul iubirii.
Cartile de dogmatica? Toate aceste ritualuri si forme? Complicatii pentru un lucru asa de simplu. De aceea eu, personal, am ajuns la concluzia ca toate aceste lucruri complicate sunt de prisos, si ca o divinitate infinit de inteligenta, atotputernica si iubitoare n-o sa judece oamenii niciodata numai pentru faptul ca au mancat un ou miercuri.

Daca toti crestinii ar renunta la habotnicia religioasa, si ar vedea adevaratul mesaj al religiei lor, am trai intr-o tara... nu, intr-o lume mai buna.

Iti inteleg ideile , doar ca eu ma incapatinez cu Orotodoxia asta invechita si dogmatica. De regula dispretuim prea usor o invatatura ,si devenim la randul nostru superficiali,ca si invatatura pe care o acuzam. Vedem doar unele neajunsuri exterioare ale ei, dar nu cautam si la continuitatea ei logica cu Biblia, si la ajutorul suplimentar care il da fata de Biblie, si la precizarile si calauzirile fara de care Biblia nu este suficienta.
Spovedeste-te o singura data,vezi ce simti in fata mainii putin grase a preotului , fii atent doar la reactile din sulfetul tau,la spaima si goraza care te cuprind fata de pacate in fata lui Dumnezeu, si o sa vezi ca Ortodoxia nu e chiar asa de lepadat.
Credinta se face,se intelege ,nu neaparat se discuta
Eu discut ceea ce nu inteleg,ca sa inteleg mai bine,ajutat poate si de altii . Dar in nici un caz nu ignor ceva pina nu incerc. Si de cele mai multe ori,am surprize placate...

[forever...]

mea culpa pentru gafa tainei călugăriei :-(

nu ieşeau la numărătoare...

În prealabil postat de iustin10

Iti inteleg ideile , doar ca eu ma incapatinez cu Orotodoxia asta invechita si dogmatica. De regula dispretuim prea usor o invatatura ,si devenim la randul nostru superficiali,ca si invatatura pe care o acuzam. Vedem doar unele neajunsuri exterioare ale ei, dar nu cautam si la continuitatea ei logica cu Biblia, si la ajutorul suplimentar care il da fata de Biblie, si la precizarile si calauzirile fara de care Biblia nu este suficienta.
Spovedeste-te o singura data,vezi ce simti in fata mainii putin grase a preotului , fii atent doar la reactile din sulfetul tau,la spaima si goraza care te cuprind fata de pacate in fata lui Dumnezeu, si o sa vezi ca Ortodoxia nu e chiar asa de lepadat.
Credinta se face,se intelege ,nu neaparat se discuta
Eu discut ceea ce nu inteleg,ca sa inteleg mai bine,ajutat poate si de altii . Dar in nici un caz nu ignor ceva pina nu incerc. Si de cele mai multe ori,am surprize placate...

Esti intelegator si deschis. Imi place asta. Destul de rar pe aici.

Preotul unde ma spovedesc eu e asa, mai slabut, dar inteleg ce spui :D

Este adevarat. Invatatura traditionala nu trebuie aruncata. Poate doar inteleasa altfel... Vad ca tu esti printre putinii care trec si dincolo de forma, ceea ce ma bucura.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de iustin10

Iti inteleg ideile , doar ca eu ma incapatinez cu Orotodoxia asta invechita si dogmatica. De regula dispretuim prea usor o invatatura ,si devenim la randul nostru superficiali,ca si invatatura pe care o acuzam. Vedem doar unele neajunsuri exterioare ale ei, dar nu cautam si la continuitatea ei logica cu Biblia, si la ajutorul suplimentar care il da fata de Biblie, si la precizarile si calauzirile fara de care Biblia nu este suficienta.
Spovedeste-te o singura data,vezi ce simti in fata mainii putin grase a preotului , fii atent doar la reactile din sulfetul tau,la spaima si goraza care te cuprind fata de pacate in fata lui Dumnezeu, si o sa vezi ca Ortodoxia nu e chiar asa de lepadat.
Credinta se face,se intelege ,nu neaparat se discuta
Eu discut ceea ce nu inteleg,ca sa inteleg mai bine,ajutat poate si de altii . Dar in nici un caz nu ignor ceva pina nu incerc. Si de cele mai multe ori,am surprize placate...

Intre primul mesaj si acesta... e mare diferenta. Sau cel putin, asa o vad eu. Concluzia insa, nu-i foarte diferita. In principiu, in ce conditii ajungem sa gasim Sfanta Liturghie, plicticoasa si conventionala? In ce conditii ajungem superficiali in credinta? Cum ne putem noi invrednici sa primim sau sa dorim sa primim Sfintele Taine, din moment ce dispretuim ceva anume? Cine se face vinovat de "locul" in care noi ne aflam? Preotul, care este rotofei, dascalul care canta fals dar crede ca are voce de aur, cel de la pangar, care se considera indeajuns de inteleptit ca sa-si permita sa fie arogant cu anumiti credinciosi, colturile mai intunecate ale bisericii, care mai ascund uneori panze de paianjeni?... Pai nu primim noi exact ce meritam, oare? Daca ceea ce primim sunt doar lectii prin care sa ne invrednicim de Harul Sfantului Duh, sau sunt efectul propriei noastre superficialitati in credinta, nu e greu de inteles in constiinta fiecaruia. Calea, insa, este aceeasi. Prin staruinta, iertare si ne-judecare, primim un loc mai bun, cand va veni vremea!

[cuvant]

Ortodoxiastin10;566924]Iti inteleg ideile , doar ca eu ma incapatinez cu Orotodoxia astatica. De regula dispretuim prea usor o invatatura ,si devenim la randul nostru superficiali,ca si invatatura pe care o acuzam. Vedem doar unele neajunsuri exterioare ale ei, dar nu cautam si la continuitatea ei logica cu Biblia, si la ajutorul suplimentar care il da fata de Biblie, si la precizarile si calauzirile fara de care Biblia nu este suficienta.
Spovedeste-te o singura data,vezi ce simti in fata mainii putin grase a preotului , fii atent doar la reactile din sulfetul tau,la spaima si goraza care te cuprind fata de pacate in fata lui Dumnezeu, si o sa vezi ca Ortodoxia nu e chiar asa de lepadat.
Credinta se face,se intelege ,nu neaparat se discuta
Eu discut ceea ce nu inteleg,ca sa inteleg mai bine,ajutat poate si de altii . Dar in nici un caz nu ignor ceva pina nu incerc. Si de cele mai multe ori,am surprize placate...[/quote]

Ortodoxia..asa cum o numim, iat-o imbracata chiar si in vremurile noastre, in haina stralucitoare. Si cine straluceste precum Soarele dreptatii.. Capul bisericii, Insusi Hristos lumineaza intunericul neputintelor noastre. Da, fara Hristos, nu ar exista biserica, Sfanta Scriptura, credinta, nadejdea invierii. Mantuitorul este Cel care a intemeiat biserica, o apara si o sfinteste.
Putine cuvinte simple Iustin:omul sincer si cu bunavointa nu cade prada formalismului.. Postul, rugaciunea, Sfanta Cruce, milostenia, Sfintele Taine,dogmele toate au o semnificatie bine intemeiata si sunt necesare mantuirii omului. Tocmai Sfintii Parintii ne invata sa ne ferim de formalism, ma intristez cand intelegem si expunem sucit lucrurile.
Toate cele mentionate (postul..Sfintele Taine) au si temei scripturistic. Sa ne aplecam doar la doua puncte esentiale care au fost asa mai neglijate (denigrate), postul si dogmele.
Cel mai mare om nascut din femeie, fost-a om trimis de la Dumnezeu..Stim foarte bine viata ascetica a Sfantului Ioan Botezatorul.
Acest neam de demoni, nu poate fi alungat decat prin post si prin rugaciune. Sunt cuvintele lui Dumnezeu, nu ale unui om, care El insusi a postit.
Sfintii Parinti ne indeamna sa avem dreapta socoteala, fiecare dupa putinta, mai intai postul cel duhovnicesc, iar apoi cel trupesc.
Feriti-va de aluatul saducheilor si al fariseilor, feriti-va de invatura cea inselatoare. Prin dogme, care sunt adevaruri revelate de Dumnezeu si formulate de biserica, sunt combatute ereziile.
Cand vom ajunge parinti, vom vedea multimea indatoririlor noastre. Biserica, precum o mama, iubeste hraneste si pazeste. Si crestinii la randul lor impartasesc iubire celor din jur, implinind poruncile. "Cel ce ma iubeste implineste poruncile Mele".
Ar fi multe de spus, noi oamenii suntem neputinciosi, Duhul intelepciunii este Cel care il lumineaza pe om.
Doamne ajuta

[iustin10]

În prealabil postat de cuvant

Ortodoxiastin10;566924]
Postul, rugaciunea, Sfanta Cruce, milostenia, Sfintele Taine,dogmele toate au o semnificatie bine intemeiata si sunt necesare mantuirii omului. Tocmai Sfintii Parintii ne invata sa ne ferim de formalism, ma intristez cand intelegem si expunem sucit lucrurile.
Toate cele mentionate (postul..Sfintele Taine) au si temei scripturistic. Sa ne aplecam doar la doua puncte esentiale care au fost asa mai neglijate (denigrate), postul si dogmele.
Cel mai mare om nascut din femeie, fost-a om trimis de la Dumnezeu..Stim foarte bine viata ascetica a Sfantului Ioan Botezatorul.
Acest neam de demoni, nu poate fi alungat decat prin post si prin rugaciune. Sunt cuvintele lui Dumnezeu, nu ale unui om, care El insusi a postit.
Sfintii Parinti ne indeamna sa avem dreapta socoteala, fiecare dupa putinta, mai intai postul cel duhovnicesc, iar apoi cel trupesc.

Postul e necesar ,caci insusi Mantuitorul a postit 40 de zile . Este o vreme a postului ,dar presupun ca este si o vreme a bucuriei ,asa cum se vede din urmatorul fragment :

" Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc?
Şi Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti. "

Nu putem sa stam in permanenta tristi si chinuiti , ci trebuie sa ne si bucuram de frumusetea datorata lui Hristos.
Si postul insusi ar trebui sa fie o bucurie
" Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. "

Daca nu aducem acest post aproape de Dumnezeu , riscam ca postul sa devina o sperietoare,un scop in sine. Eu sunt doar impotriva separarii lucrurilor de semnificatia lor originala , postul trebuie vazut ca un act de dragoste si incredintare totala catre Dumnezeu.El trebuie sa vina din inima omului , si nu masurat cantitativ ,ca un sport in care sfintii ar fi campionii .De asemenea ,desi e buna o oranduiala ,aceasta poate sa para o corvoada, prin aceea ca stim ca incepe la date fixe .
Oricine trebuie sa posteasca si din suflet , cand simte el,nu numai la date planificate.Si sa extinda postul si la abtinerea de ganduri si intentii rele,care ne vin cu putere pe limba

Feriti-va de aluatul saducheilor si al fariseilor, feriti-va de invatura cea inselatoare. Prin dogme, care sunt adevaruri revelate de Dumnezeu si formulate de biserica, sunt combatute ereziile.
Doamne ajuta

Avcest citat se da mecanic pentru a arata erezia . Dar,daca stam sa ne gandim ,farisei erau tocmai aparatorii invataturii lui Dumnezeu,erau cultivati ,erau credinciosi. Singurul repros in ce priveste invatatura este ca mai adaugau cate ceva la porunca divina,cum ar fi unele lucruri ce tineau de datina.
Ceea ce li s-a reprosat lor de catre Domnul,este tocmai ca aparau porunca in litera ei, dar in inima lor nu o primeau,si in faptele lor ascunse nu o respectau. Respectau doar forma lustruita in afara ,dar nu si semnificatia interioara a poruncii .
Referitor la erezie,exista eretici care contrazic dogmele Bisericii,cum a fost Arie .
Ei micsooreaza in expunerea lor puterea lui Hristos, puterea harului ,propovaduind o credinta stirba si lipsita de elementele ei esentiale .
Dar acum nu toata lumea trebuie sa se creada sf Nicolae si sa ii ia la palme pe cei care contrazic o dogma . Cu cat intelegem noi insine o dogma,vom fi mai patrunsi de ea, si vom sti si sa o aparam cu mijloace rationale si cu exemple din Biblie. Si vom sti ca nu dogma in sine trebuie aparata,caci de nu vom reusi noi,va reusi altul care vine dupa noi,mai iscusit ca noi.
Ideea nu e de a o apara ci de a o promova,de a ii arata frumusetea ,logica si utilitatea ,asta bineinteles daca le am inteles noi insine . Caci daca nu le am inteles,vom inlocui expunerea cu obligativitatea lor,si vom inlocui pedagogia cu jiognirile la adresa celuilalt.
Prima dogma care trebuie sa o avem in vedere este iubirea intai a lui Dumnezeu,iar apoi a aproapelui .Nici o alta dogma nu o putem sustine , daca contrazicem aceasta prima dogma

[dobrin7m]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nedumeririle tale sunt din ce in ce mai comune printre credinciosi.

Ortodoxia, si religia crestina in general, a deviat mult de la mesajul biblic lasat de Iisus. Lumea s-a legat mai mult de forma, de partea fizica a religiei, si nu de fondul ei.

Care este cel mai important mesaj al crestinismului? Sa-ti iubesti aproapele, si pe Dumnezeu. Atat; nu sa postesti cand iti zice biserica; nu sa pupi moaste, icoane, si maini de preoti; nu sa faci cruce cand treci pe langa o biserica etc.

Toate asta sunt lucruri de forma, care, intr-adevar, sunt modul oamenilor de a-si arata respectul fata de Iisus si de Dumnezeu. Dar din pacate, multi oameni se pierd in aceasta forma, si uita cel mai important lucru: sa iubeasca. Inclusiv pe acest forum avem cateva exemple, care cred ca habotnicia, fara iubire, ii va inalta.

80% din Biblie reprezinta invatatura evreiasca invechita. Restul (noul testament) are, in mare, mesajul iubirii.
Cartile de dogmatica? Toate aceste ritualuri si forme? Complicatii pentru un lucru asa de simplu. De aceea eu, personal, am ajuns la concluzia ca toate aceste lucruri complicate sunt de prisos, si ca o divinitate infinit de inteligenta, atotputernica si iubitoare n-o sa judece oamenii niciodata numai pentru faptul ca au mancat un ou miercuri.

Daca toti crestinii ar renunta la habotnicia religioasa, si ar vedea adevaratul mesaj al religiei lor, am trai intr-o tara... nu, intr-o lume mai buna.

Desigur, Dumnezeu nu va judeca niciodata oamenii pentru faptul ca au mancat un ou miercuri. Problema este ca acest ou sa nu devina idol, adica mancarea sa nu devina idolul nostru si pantecele stapanul.

Pentru a te desavarsi si astfel a fi capabil sa iubesti asa cum se cuvine trebuie sa iti stapanesti trupul si sa iti curatesti mintea. Si nu este usor lucrul aceasta. Biserica incearca, prin ascultarea de duhovnic, sa ne invete sa ne stapanim si sa ne curatam.

Postul nu ne da mantuirea insa este un mijloc care ne ajuta sa ne apropiem de mantuire. Si Hristos a postit, iar in Vechiul Testament oamenii posteau si ei.

Habotnicia este intradevar o ispita de dreapta in care cad foarte multi oameni. Cu toate acestea nu toti sunt habotnici chiar daca par ca ar fi.

Legea cea veche evreiasca desi pare invechita, reprezinta fundamentul legii noastre pe care Hristos a implinit-o iar legea talionului - dinte pentru dinte -, Hristos ne-o da acum complet rasturnata prin inversarea subiectilor adica „Pe toate câte voiţi să vi le facă vouă oamenii, întocmai faceţi-le şi voi lor".

Indemnurile la curatie, la sfintenie, la iubirea de Dumnezeu, la fidelitate si statornicie, la ascultarea de Dumnezeu ce o implinim prin respectarea poruncilor Lui, sunt si in legea veche si in Legea cea noua. In legea veche oamenii erau chemati la a fi drepti in fata lui Dumnezeu prin respectarea poruncilor ce vine din teama de Dumnezeu. Si era si normal, neavand sansa mantuirii prin Hristos. Era nevoie de duritatea aceasta. Astazi la aceeasi sfintenie suntem chemati insa avem usa mantuirii , avem pe Hristos. Cel mai minunat dar pe care Dumnezeu l-a daruit omenirii.

Cu toate ca astazi suntem chemati la aceeasi curatie si sfintenie insa de data aceasta prin iubirea de Hristos, foarte putini crestini sunt cu adevarat crestini. Ei sunt evrei prin fapte, caci daca un om il supara, el se razbuna, si daca cineva ii face o nedreptate nu se lasa pana nu il vede pedepsit si nedreptatea lui razbunata. Astazi multi oameni merg pe principiul: nu ma saluta, nu il salut, nu ma ajuta , nu il ajut. Poate de aceea sunt atat de multi oameni buni confuzi, in ceea ce priveste credinta.

Orice am face, omul porneste intai de la forma, ritual si simbol ca apoi sa ajunga si la interior si la profunzime. Caci auzul si vazul vin inainte ca mintea sa judece. Unii se opresc la exterior si raman ancorati intr-o credinta exterioara dar cauzele sunt tot interioare: mandria in primul rand. caci daca mandria am invinge-o nu am mai vedea "mana grasuta a preotului" si nici "habotnicia vecinilor".
Primul pas pentru a putea intra cu ochii mintii in interiorul nostru este sa reusim sa devenim orbi si surzi la exteriorul celorlalti sau mai bine zis sa devenim orbi la pacatele lor si buni vazatori la virtutile lor.

Problema nu este ca oamenii nu vad mesajul de iubire a lui Hristos ci ca nu inteleg si nu vor , din mandrie, sa paseasca pe calea de a dobandi aceasta iubire. In clipa in care noi spunem: x e habotnic, deja iubirea s-a indepartat de noi, iubirea care ne face sa iubim pe x. Daca noi spunem: preotul e gras, deja iubirea s-a indepartat de noi, acea iubire care ne face sa iubim pe preot. in fiecare clipa respingem cate o farama de iubire. si astfel iubirea noastra este sparta si gaunoasa.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Cu toate ca astazi suntem chemati la aceeasi curatie si sfintenie insa de data aceasta prin iubirea de Hristos, foarte putini crestini sunt cu adevarat crestini. Ei sunt evrei prin fapte, caci daca un om il supara, el se razbuna, si daca cineva ii face o nedreptate nu se lasa pana nu il vede pedepsit si nedreptatea lui razbunata. Astazi multi oameni merg pe principiul: nu ma saluta, nu il salut, nu ma ajuta , nu il ajut. Poate de aceea sunt atat de multi oameni buni confuzi, in ceea ce priveste credinta.

Orice am face, omul porneste intai de la forma, ritual si simbol ca apoi sa ajunga si la interior si la profunzime. Caci auzul si vazul vin inainte ca mintea sa judece. Unii se opresc la exterior si raman ancorati intr-o credinta exterioara dar cauzele sunt tot interioare: mandria in primul rand. caci daca mandria am invinge-o nu am mai vedea "mana grasuta a preotului" si nici "habotnicia vecinilor".
Primul pas pentru a putea intra cu ochii mintii in interiorul nostru este sa reusim sa devenim orbi si surzi la exteriorul celorlalti sau mai bine zis sa devenim orbi la pacatele lor si buni vazatori la virtutile lor.

Sunt de acord cu afirmatia ta ca se porneste intai de la ritual si forma . Si ca unora, aceasta le tine si loc de suflet. Ca se pierde legatura cu umanitatea si dragostea , ramanand ancorarea in dogme. Si sunt de accord ca aceasta are cauze interioare ,inlocuirea iubirii cu mandria .Si solutia propusa, a nejudecarii celorlalti,este de asemenea in acord cu Scriptura si cu sfintii parinti. Si acest demon este foarte subtil, se foloseste de logice si frumoase invataturi ,ca si cum invatatura sfintilor le -ar spune asta .Iar daca le atragi atentia ca nu invatatura e rea,ci felul in care o folosesc , spun ca esti impotriva sfintilor. Daca le spui sa fie atenti la ochiul interior ,si nu la pacatele altora , te contrazic ca aparatori ai dogmei . Si strica astfel si frumusetea dogmelor si sufletul lor. Caci oriunde nu prisoseste dragostea , invatatura nu aduce rod,si mai mult ameteste.

Problema nu este ca oamenii nu vad mesajul de iubire a lui Hristos ci ca nu inteleg si nu vor , din mandrie, sa paseasca pe calea de a dobandi aceasta iubire. In clipa in care noi spunem: x e habotnic, deja iubirea s-a indepartat de noi, iubirea care ne face sa iubim pe x. Daca noi spunem: preotul e gras, deja iubirea s-a indepartat de noi, acea iubire care ne face sa iubim pe preot. in fiecare clipa respingem cate o farama de iubire. si astfel iubirea noastra este sparta si gaunoasa.

[/quote]
Si nu respingem doar preotul ci si Taina preotiei ,si succesiunea pina la apostoli si la capul Hristos , si puterea sfintitoare a Bisericii data de insusi Hristos,iar nu de oameni.
Daca nu intelegem rolul preotului ,rol care exista inca din Biserica apostolica , daca nu vedem pe Hristos in el cu tot harul ce i-a fost dat unui om ca si noi ,atunci ne limitam la a judeca si barfi impotriva oamenilor, ca si cum biserica ar fi srl-ul preotului
De aceea sunt adeptul intelegerii lucrurilor in toata complexitatea lor, sa intelegem Biserica doar in legatura cu Hristos,chiar daca pentru aceasta trebuie sa ne razvratim unori ,cand nu intelegem . Caci chiar si razvratirea noastra, ne ajuta sa sporim in cunoastere .Si nimeni care isi pune intrebari nu trebuie condamnat si dispretuit , ci ajutat cu rabdare , si cu adevar, asa cum si Hristos a purtat neputintele noastre

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Care este cel mai important mesaj al crestinismului? Sa-ti iubesti aproapele, si pe Dumnezeu. Atat; nu sa postesti cand iti zice biserica; nu sa pupi moaste, icoane, si maini de preoti; nu sa faci cruce cand treci pe langa o biserica etc.

Toate asta sunt lucruri de forma, care, intr-adevar, sunt modul oamenilor de a-si arata respectul fata de Iisus si de Dumnezeu. Dar din pacate, multi oameni se pierd in aceasta forma, si uita cel mai important lucru: sa iubeasca. Inclusiv pe acest forum avem cateva exemple, care cred ca habotnicia, fara iubire, ii va inalta.

80% din Biblie reprezinta invatatura evreiasca invechita. Restul (noul testament) are, in mare, mesajul iubirii.

Porunca lui Dumnezeu este să iubeşti mai întâi pe Dumnezeu. Orice altă iubire mai presus de iubirea lui Dumnezeu fiind idolatrie, adică ruptură în relaţia noastră cu Creatorul şi Mântuitorul nostru. Vezi aşadar, te rog, că nu ai exprimat tocmai precis "mesajul creştinismului".
Acum, din iubirea lui Dumnezeu, care ni se porunceşte (adică nu-i tocmeală, e chemare fermă, e calea unică a omului, conformă cu menirea lui dintâi, dintotdeauna), decurg şi celelalte, de care te îndoieşti şi pe care le respingi.

*
Astfel, tu vezi postul ca pe o impunere străină, ca pe un fel de abuz pe care îl face Biserica. Din păcate, omiţi faptul decisiv că Biserica e Spitalul pe care Iisus l-a instituit pentru înzdrăvenirea noastră iar postul face parte dintre leacurile de bază. O spune Domnul Însuşi (găsim în câteva locuri în Evanghelie) şi o făceau Apostolii şi prima comunitate întocmai, precum găsim în "Fapte". Iar acum, dacă doctorul tău îţi spune să nu mănânci cutare aliment sau să nu faci cutare activitate, spre însănătoşirea ta, vei zice oare că el îţi impune gratuit şi abuziv un mod de a te comporta? Nu mai degrabă îi vei mulţumi pentru că ţi-a arătat calea prin care să te înzdrăveneşti? Îl vei critica şi dispreţui pentru că te-a readus la o viaţă sănătoasă, aşa încât să te bucuri că trăieşti?
Nu se cuvine aşadar să iubim pe Dumnezeu (prima poruncă) pentru că ne-a arătat calea însănătoşirii şi a recăpătării puterii noastre prin postire?

*
Tot din iubirea lui Dumnezeu vine şi "puparea moaştelor, icoanelor şi mâinilor preoţeşti", precum zici dispreţuitor.
Din iubirea noastră pentru El şi din iubirea Lui pentru noi.
Din iubirea Lui pentru noi pentru ca noi să nu ne simţim depărtaţi şi rătăciţi în abstract, ci să avem un contact concret, în exprimare emoţională firească, cu ceea ce iubim al Celui iubit - pe Dumnezeu în materie omenească (moaştele pline de Har), în lemnul care ne aduce re-prezentarea Lui înaintea ochilor iar prin aceasta în tainiţele sufletului, stabilind o comunicare vie cu Persoana reprezentată sau cu cei care sunt casnici ai Lui, sfinţii (icoane), în carne şi oase cu purtătorul Harului de a ne dezlega din moarte prin iertarea păcatelor, prin Botez şi prin toate Sfintele Taine precum şi prin păstorirea duhovnicească (preotul, părintele nostru duhovnicesc de pe pământ).
Din porunca dintâi a iubirii lui Dumnezeu vine şi imboldul nostru de a săruta tot ce ţine de El. Omul, dacă iubeşte din inimă, tinde să se exprime emoţional şi prin sărut, aşa cum e firesc. Precum noi ne sărutăm părinţii pământeşti, aşa şi încă mai mult simţim imboldul să Îi sărutăm şi pe Părinţii Cereşti. Deoarece iubirea lui Dumnezeu este vie în inimile noastre, cel mai firesc lucru pe care îl putem face este să sărutăm pe Cel iubit, prin tot ce Îl exprimă. La o adică putem săruta şi pământul, când vedem în acesta un mijloc de legătură între noi şi Dumnezeu. Putem săruta, ca poetul, şi umbra trecerii unei comete, dacă prin aceasta vedem o geană de lumină din clipirea Dumnezeirii către pământeni...

*
Facem semnul Sfintei Cruci când trecem pe lângă o biserică (sau chiar când ne amintim de o biserică) deoarece prin acesta reînnodăm gândul nostru şi toată starea sufletească de rodul Jertfei Mântuitorului pe Cruce. Acest rod este credinţa noastră şi tot darul primit de la Hristos, toată viaţa noastră şi calea mântuirii şi desăvârşirii deschise nouă în dar.
Este tot un gest de iubire, de recunoştinţă. În nici un caz nu poate fi o silire, ci o spontană exprimare a iubirii fireşti faţă de Dumnezeul nostru Milostiv şi Atotputernic.
Apoi ştim că în biserici sunt "ferestrele" noastre spre Cer - icoanele sfinţilor şi Persoanelor Dumnezeirii, icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, moaştele sfinţilor şi Însuşi Preacuratul Trup şi Sânge al Mântuitorului aflat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar. Ştiind noi acestea, ai voi să trecem căscînd pe lângă biserică?... Ne este cu neputinţă.

*
Toate acestea, precum sper că vezi acum, nu sunt lucruri de formă. Ci sunt lucruri de miez, anume din iubire. Ceea ce îţi pare habotnicie este de fapt exerciţiul constant al iubirii creştinului pentru Dumnezeu. Gestul dragostei noastre pentru Hristos şi Biserica Lui din care facem şi noi parte, ca mădulare vii.

*
Toată Scriptura este Scrisoarea de Dragoste a lui Dumnezeu către noi. Nu e nimic învechit în Vechiul Testament întrucât Legământul mereu repetat al Dumnezeirii cu oamenii nu poate îmbătrâni, nu poate fi anacronic. Domnul nu lucrează nimic anacronic, Domnul nu este perisabil. El Este. Veşnic. Dimpreună cu fiecare din lucrările Lui. Iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, exprimată în scris încă sub forma Vechiului Testament, nu poate îmbătrâni.

Voi încheia cu un link către un cuvânt duhovnicesc, nu înainte de a-mi cere iertare pentru modul prost în care am încercat să exprim ecoul meu la afirmaţia ta care, mărturisesc, m-a rănit sau, mai exact spus, a rănit prietenia dintre noi.
http://www.youblisher.com/p/241307-S...ilii-la-Matei/ Paginile 15-16, dacă eşti bun.
"Cu vremea, însă, oamenii s-au abătut de la drumul cel drept;
unii din pricina învăţăturilor greşite,
iar alţii din pricina vieţii şi a purtărilor lor;
de aceea a fost nevoie să fie însemnate iarăşi în scris faptele şi cuvintele lui Dumnezeu.
Gândeşte-te cât de rău am ajuns!
Noi, care eram datori să vieţuim atât de curat, încât să nu mai fi avut nevoie de Sfintele Scripturi, ci în loc de hârtie să fi dat Duhului inimile noastre spre a scrie pe ele, am pierdut cinstea aceasta şi am ajuns să avem nevoie de scrieri.
Şi cu toate acestea nici de acest al doilea leac, de Sfintele Scripturi, nu ne-am folosit cum trebuie.
.........
dispreţuim Scripturile, socotindu-le zadarnice şi fără de rost!"