Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[dobrin7m]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Nedumeririle tale sunt din ce in ce mai comune printre credinciosi.

Ortodoxia, si religia crestina in general, a deviat mult de la mesajul biblic lasat de Iisus. Lumea s-a legat mai mult de forma, de partea fizica a religiei, si nu de fondul ei.

Care este cel mai important mesaj al crestinismului? Sa-ti iubesti aproapele, si pe Dumnezeu. Atat; nu sa postesti cand iti zice biserica; nu sa pupi moaste, icoane, si maini de preoti; nu sa faci cruce cand treci pe langa o biserica etc.

Toate asta sunt lucruri de forma, care, intr-adevar, sunt modul oamenilor de a-si arata respectul fata de Iisus si de Dumnezeu. Dar din pacate, multi oameni se pierd in aceasta forma, si uita cel mai important lucru: sa iubeasca. Inclusiv pe acest forum avem cateva exemple, care cred ca habotnicia, fara iubire, ii va inalta.

80% din Biblie reprezinta invatatura evreiasca invechita. Restul (noul testament) are, in mare, mesajul iubirii.
Cartile de dogmatica? Toate aceste ritualuri si forme? Complicatii pentru un lucru asa de simplu. De aceea eu, personal, am ajuns la concluzia ca toate aceste lucruri complicate sunt de prisos, si ca o divinitate infinit de inteligenta, atotputernica si iubitoare n-o sa judece oamenii niciodata numai pentru faptul ca au mancat un ou miercuri.

Daca toti crestinii ar renunta la habotnicia religioasa, si ar vedea adevaratul mesaj al religiei lor, am trai intr-o tara... nu, intr-o lume mai buna.

Desigur, Dumnezeu nu va judeca niciodata oamenii pentru faptul ca au mancat un ou miercuri. Problema este ca acest ou sa nu devina idol, adica mancarea sa nu devina idolul nostru si pantecele stapanul.

Pentru a te desavarsi si astfel a fi capabil sa iubesti asa cum se cuvine trebuie sa iti stapanesti trupul si sa iti curatesti mintea. Si nu este usor lucrul aceasta. Biserica incearca, prin ascultarea de duhovnic, sa ne invete sa ne stapanim si sa ne curatam.

Postul nu ne da mantuirea insa este un mijloc care ne ajuta sa ne apropiem de mantuire. Si Hristos a postit, iar in Vechiul Testament oamenii posteau si ei.

Habotnicia este intradevar o ispita de dreapta in care cad foarte multi oameni. Cu toate acestea nu toti sunt habotnici chiar daca par ca ar fi.

Legea cea veche evreiasca desi pare invechita, reprezinta fundamentul legii noastre pe care Hristos a implinit-o iar legea talionului - dinte pentru dinte -, Hristos ne-o da acum complet rasturnata prin inversarea subiectilor adica „Pe toate câte voiţi să vi le facă vouă oamenii, întocmai faceţi-le şi voi lor".

Indemnurile la curatie, la sfintenie, la iubirea de Dumnezeu, la fidelitate si statornicie, la ascultarea de Dumnezeu ce o implinim prin respectarea poruncilor Lui, sunt si in legea veche si in Legea cea noua. In legea veche oamenii erau chemati la a fi drepti in fata lui Dumnezeu prin respectarea poruncilor ce vine din teama de Dumnezeu. Si era si normal, neavand sansa mantuirii prin Hristos. Era nevoie de duritatea aceasta. Astazi la aceeasi sfintenie suntem chemati insa avem usa mantuirii , avem pe Hristos. Cel mai minunat dar pe care Dumnezeu l-a daruit omenirii.

Cu toate ca astazi suntem chemati la aceeasi curatie si sfintenie insa de data aceasta prin iubirea de Hristos, foarte putini crestini sunt cu adevarat crestini. Ei sunt evrei prin fapte, caci daca un om il supara, el se razbuna, si daca cineva ii face o nedreptate nu se lasa pana nu il vede pedepsit si nedreptatea lui razbunata. Astazi multi oameni merg pe principiul: nu ma saluta, nu il salut, nu ma ajuta , nu il ajut. Poate de aceea sunt atat de multi oameni buni confuzi, in ceea ce priveste credinta.

Orice am face, omul porneste intai de la forma, ritual si simbol ca apoi sa ajunga si la interior si la profunzime. Caci auzul si vazul vin inainte ca mintea sa judece. Unii se opresc la exterior si raman ancorati intr-o credinta exterioara dar cauzele sunt tot interioare: mandria in primul rand. caci daca mandria am invinge-o nu am mai vedea "mana grasuta a preotului" si nici "habotnicia vecinilor".
Primul pas pentru a putea intra cu ochii mintii in interiorul nostru este sa reusim sa devenim orbi si surzi la exteriorul celorlalti sau mai bine zis sa devenim orbi la pacatele lor si buni vazatori la virtutile lor.

Problema nu este ca oamenii nu vad mesajul de iubire a lui Hristos ci ca nu inteleg si nu vor , din mandrie, sa paseasca pe calea de a dobandi aceasta iubire. In clipa in care noi spunem: x e habotnic, deja iubirea s-a indepartat de noi, iubirea care ne face sa iubim pe x. Daca noi spunem: preotul e gras, deja iubirea s-a indepartat de noi, acea iubire care ne face sa iubim pe preot. in fiecare clipa respingem cate o farama de iubire. si astfel iubirea noastra este sparta si gaunoasa.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Cu toate ca astazi suntem chemati la aceeasi curatie si sfintenie insa de data aceasta prin iubirea de Hristos, foarte putini crestini sunt cu adevarat crestini. Ei sunt evrei prin fapte, caci daca un om il supara, el se razbuna, si daca cineva ii face o nedreptate nu se lasa pana nu il vede pedepsit si nedreptatea lui razbunata. Astazi multi oameni merg pe principiul: nu ma saluta, nu il salut, nu ma ajuta , nu il ajut. Poate de aceea sunt atat de multi oameni buni confuzi, in ceea ce priveste credinta.

Orice am face, omul porneste intai de la forma, ritual si simbol ca apoi sa ajunga si la interior si la profunzime. Caci auzul si vazul vin inainte ca mintea sa judece. Unii se opresc la exterior si raman ancorati intr-o credinta exterioara dar cauzele sunt tot interioare: mandria in primul rand. caci daca mandria am invinge-o nu am mai vedea "mana grasuta a preotului" si nici "habotnicia vecinilor".
Primul pas pentru a putea intra cu ochii mintii in interiorul nostru este sa reusim sa devenim orbi si surzi la exteriorul celorlalti sau mai bine zis sa devenim orbi la pacatele lor si buni vazatori la virtutile lor.

Sunt de acord cu afirmatia ta ca se porneste intai de la ritual si forma . Si ca unora, aceasta le tine si loc de suflet. Ca se pierde legatura cu umanitatea si dragostea , ramanand ancorarea in dogme. Si sunt de accord ca aceasta are cauze interioare ,inlocuirea iubirii cu mandria .Si solutia propusa, a nejudecarii celorlalti,este de asemenea in acord cu Scriptura si cu sfintii parinti. Si acest demon este foarte subtil, se foloseste de logice si frumoase invataturi ,ca si cum invatatura sfintilor le -ar spune asta .Iar daca le atragi atentia ca nu invatatura e rea,ci felul in care o folosesc , spun ca esti impotriva sfintilor. Daca le spui sa fie atenti la ochiul interior ,si nu la pacatele altora , te contrazic ca aparatori ai dogmei . Si strica astfel si frumusetea dogmelor si sufletul lor. Caci oriunde nu prisoseste dragostea , invatatura nu aduce rod,si mai mult ameteste.

Problema nu este ca oamenii nu vad mesajul de iubire a lui Hristos ci ca nu inteleg si nu vor , din mandrie, sa paseasca pe calea de a dobandi aceasta iubire. In clipa in care noi spunem: x e habotnic, deja iubirea s-a indepartat de noi, iubirea care ne face sa iubim pe x. Daca noi spunem: preotul e gras, deja iubirea s-a indepartat de noi, acea iubire care ne face sa iubim pe preot. in fiecare clipa respingem cate o farama de iubire. si astfel iubirea noastra este sparta si gaunoasa.

[/quote]
Si nu respingem doar preotul ci si Taina preotiei ,si succesiunea pina la apostoli si la capul Hristos , si puterea sfintitoare a Bisericii data de insusi Hristos,iar nu de oameni.
Daca nu intelegem rolul preotului ,rol care exista inca din Biserica apostolica , daca nu vedem pe Hristos in el cu tot harul ce i-a fost dat unui om ca si noi ,atunci ne limitam la a judeca si barfi impotriva oamenilor, ca si cum biserica ar fi srl-ul preotului
De aceea sunt adeptul intelegerii lucrurilor in toata complexitatea lor, sa intelegem Biserica doar in legatura cu Hristos,chiar daca pentru aceasta trebuie sa ne razvratim unori ,cand nu intelegem . Caci chiar si razvratirea noastra, ne ajuta sa sporim in cunoastere .Si nimeni care isi pune intrebari nu trebuie condamnat si dispretuit , ci ajutat cu rabdare , si cu adevar, asa cum si Hristos a purtat neputintele noastre