Postul negru

[vsovivivi]

Aşa crede el că se face mare: batjocurind virtutea reală şi adevărată el se dă astfel mai mare chiar crezându-se aşa ca naivul după ce a fost biruit de viclenia credibilizantă...... (a primit-o ca să-şi împlinească legea emo-ului nebun ce se dă victimă în timp ce-o aplică pentru credibilizare).

Şi cum batjocureşte?

Păi toată vremea şi în tot ceasul şi când e singur şi când e plimbăreţ sau petrecăreţ omul vrea să se încânte cu păcatul şi de aia îşi pune doar două întrebări lucrătoare în el deşertăciunea de care nu-şi dă seama ca moroii, nu le înţelege ca somnambulii şi nu le ştie ce face ca proştii naivi vicleni:

1. Care ţi-ar place-o ca s-o alegi dintre fetele 'frumoase' ca s-o... s-o refu..ri văzând-o, văzându-vă, văzându-te...... ca-n oglindă...... la fel de 'bărbat' ca 'bărbaţii'....... înşelăcioşi, trădători, ce răspândesc spurcăciuniuni cu răzbunare din cruzime?

2. Cum o s-o poţi... ocărâ, cum îţi vei stârni pofta de a putea s-o perverteşti la perversiuniuni tulburătoare ca astfel să-ţi baţi joc tot mai tare de Dumnezeu risipindu-I sfinţenia ca toţi sminţişorii?

Şi neştiind tu că aceste două întrebări te lucrează în suflet-ochiul tău pofticios de pofta cea rea îmbrăcată în pofta cea bună bântui toate străzile şi priveliştile şi adunările şi locurile ca să retrăieşti la nesfârşit curiozitatea viciului veşnic al răspunsului la aceste două întrebări ale necredinţei, dez-amăgirii, dez-nădejdii şi nepăsării venite ca să te facă.. 'mare'!