Uluitoarea ignoranta dogmatica

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Anna

E interesanta interpretarea aceasta a basmelor. Puteti sa imi spuneti va rog unde as putea gasi mai mult? Un titlu de carte unde gasesc aceste interpretari? Multumesc!

Nu cunosc, nu stiu daca exista asemenea carte. Dar, incercati sa recititi toate povestile copilariei dupa ce Domnul va va cuceri inima. Veti vedea ca un fel de val va va fi cazut de pe ochi, un val care v-a impiedicat, ani de zile, sa vedeti adevaratul sens al povestilor, un val pus acolo, poate, si prin contributia unui mod de a comenta povestile insusit la orele de Limba Romana, mod din care orice referinta la ultimele realitati a fost indepartata. Fiindca despre asta vorbesc povestile: despre ultimele realitati. Valul de care am vorbit nu-i acoperea ochii preotului Ion Creanga. Nici preotului Gala Galaction, autor de formidabile povesti pentru oameni mari, ca toate povestile. Dupa ce, intorcandu-ma la Cristos, am recitit "Moara lui Califar" mi-am amintit, amuzat, ce scria in manualul de romana de la scoala, cum ca "personajul principal trece intr-o dimensiune onirica". Cum onirica, dom'le ? Personajul principal se trezeste la adevarata realitate la contactul cu apa fermecata. Hai, ca nu trebuie sa fii ghicitor in stele ca sa-ti dai seama Cine este Morarul si despre ce fel de apa e vorba. E destul sa fi citit Evanghelia dupa Ioan cap 3.

Dar autorii manualelor care ne-au indoctrinat o scoala intreaga cu "comentarii literare" ori n-au citit nimic despre Apa cea Vie din Cartea Sfanta, ori degeaba au citit Scripturile, ca inimile lor nu au miscat. Acestia m-au lipsit, o copilarie si o tinerete intreaga, de o cheie universala pentru descuiat povestile, iar eu nu am e gand sa o ascund copiilor mei.

Nu altfel stau lucrurile in literatura universala pentru copii. Perrault, La Fontaine, Fratii Grimm, ca sa nu mai vorbesc de contesa de Segur si inca multi altii au scris o literatura pe care cheia mistico-spirituala o descuie imediat si in intregime. Doar la Andersen deschiderea e incompleta. La Andersen am o senzatie ciudata: inceputul povestilor e in cheie crestina, pe urma vireaza spre o spiritualitate rasturnata. Poate de aceea Andersen e cel mai trist autor pentru copii. Cine nu a plans la Fetita cu Chibriturile?

Chiar si autorii zilelor noastre pot fi (desi in mult mai mica masura) intelesi in cheie crestina. Exemplul cel mai evident este Tolkien, un autor despre care s-a scris orice, in afara de credinta sa profunda: ca si povestile cu balaurul cu sapte capete, si "Stapanul Inelelor" poate fi inteles NUMAI in cheie crestina.