Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[iustin10]

@ Mihnea
Ma intrebam cum sa raspund caci daca as raspunde punctual discutia s-ar dezvolta prea mult. Oricum , si eu am sustinut unele din principii ,nu cred ca ar trebui sa le prezentati cu aerul ca ar exista contradictie in tot ce spunem.
Si eu am sustinut ca faptele singure nu pot mantui,si ca e nevoie de Hristos.
Si chiar daca avem credinta in Hristos si fapte dar nu avem harul sau,adica refuzam sa ne uitam la sarpele de arama ,suntem ca si cum am incerca sa inventam singuri credinta,desi Domnul ne-a dat o cale .
Si daca dobandim si harul prin impartasirea cu Trupul sau, si facem parte si din Biserica care are continuitate la apostoli , dar incepem sa ne lenevim la fapte , sa uitam dragostea , atunci harul ce l-am dobandit se pierde repede. In permanenta trebuie sa existe si faptele, si inainte de credinta in Hristos ,si cand avem credinta in El,dar nu avem inca harul deplin ,si dupa ce ne spovedim si impartasim , faptele trebuie sa existe in permanenta . Ba poate si mai mult dupa ce ne impartasim trebuie sa le facem,pentru ca atunci harul lucreaza si mai tare , si trebuie sa se vada rodul sau si in fapte.
Dumnezeu da harul,noi suntem datori sa dam faptele, desi tot harul este cel care ne usureaza misiunea aceasta.

Si ca sa extrag si eu ceva din context, din ce ai zis :

Acestea doua sunt conditiile mantuirii, pe care le stim de la Domnul: credinta si Tainele.!

Credinta ocupa jumatate din Biblie , dragostea de aproapele si de Diumnezeu exprimata prin fapte ocupa 40% iar tainele cam 10% . Nu stiu de ce nu enumeri si faptele intre lucrurile primite de la Domnul . De ce? Pentru ca sunt cele mai simplu de inteles ?(nu zic si de urmat) .Eu stiu de la domnul ca trebuie sa cred in El si sa il iubesc pe aproapele . Si stiu ca la sfarsit ,ca acest lucru sa imi fie mai usor ,El s-a facut paine , s-a facut preot ,s-a facut Biserica vazuta . Deci lucrurile se intrepatrund ,nu se exclud. Toate sunt necesare,toate conlucreaza la mantuirea noastra


Nu pot incheia fara a spune ceva si despre ultimul pasaj,cel despre cei care implinesc fericit credinta si harul si rodesc in fapte .
Eu in continuare cred ca sunt iubiti de oameni,pentru ca au o inima curata ,despatimita si stiu sa iubeasca .Cand apare cate un sfant vedeti cum oameni,dezorientati de aceasta lume ratacita,alearga puhoaie la acela,chiar daca cuvintele lui sunt dojenitoare .Este o penurie foarte mare de sfinti si de valori crestine ,in subconstientul mondial
Si nu ma duc asa departe ,ca avem exemple chiar aici,sau in viata . Cineva care are credinta , o practica,dobandeste harul ,si vorbeste cu smerenie,si nu ataca pe ceilalti,si cauta sa ii inteleaga si sa incurajeze pe oameni care ratacesc. si nu cauta cearta , si e mereu bland, un astfel de om e o binecuvantare pentru toti . In acest om ,putem spune ca harul a rodit ,caci faptele sale o arata.
Dusmanii sunt cei din inima noastra.Daca ii invingem acolo , lumea ni se deschide .

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

:
Credinta ocupa jumatate din Biblie , dragostea de aproapele si de Diumnezeu exprimata prin fapte ocupa 40% iar tainele cam 10% .

..........?!?
Să fiu iertat, dar computerul meu afişează altceva: credinţa 48,3%, dragostea 16% iar tainele cam restul.
Cred că ne trebe un statistician serios, de pildă unul de la IRSOP.

În prealabil postat de iustin10

Fiecare religie sustine ca ea are dreptate. In aceasta lume plina de contraziceri a coborat Hristos. Si ne-a lasat o singura judecata : cel ce se ingrijeste de aproapele sau , acela iubeste pe Hristos. Cine nu il alunga ci il primeste si il ajuta pe aproapele,acela e singurul care a reusit sa treaca peste dezbinare .Cine vede pe aproapele ca pe sine insusi ,si problemele lui ca pe ale sale insusi, acela implineste legea singurului Dumnezeu adevarat
Nu conteaza confesiunea sau ce credinta are acel om ,ci faptele fata de oameni ca si cum le-ar indeplini pentru Hristos .
Caci nu ortodoxia mantuieste ,si nu ceva venit de la oameni , ci mila lui Dumnezeu revarsata peste noi .
Si ca sa existe randuiala ,Dumnezeu isi revarsa mila sa,chiar prin Biserica .
Doar in acest sens ortodoxia mantuieste . Ca loc in care Dumnezeu isi revarsa mila . Nu oamenii hotarasc ca o confesiune e mai buna ,caci credinta lor nu ar fi suficienta.
Ci Dumnezeu ne cheama in Biserica , sa ne ajute ,prin botez si impartasanie.
Nu fara ortodoxie nu ne mantuim,ci fara ajutorul lui Dumnezeu nu ne mantuim
Cine refuza acest ajutor,acordat gratis,si atat de simplu ,refuza mila lui Dumnezeu.
Daca mila lui Dumnezeu s-ar revarsa in alt fel ,si acel fel ar mantui,si acea confesiune ar fi buna. Dar Domnul a zis : "Luati,mancati,acesta este Trupul Meu". Exista un singur Trup,deci o singura Biserica si o singura mantuire .Oamenii ii spun ortodoxa,si suna a excludere.Dar e Biserica unde Dumnezeu a continuat sa reverse Duhul sau dupa inaltarea sa.
Ortodooxia este doar chipul istoric al Bisericii universale ,singura care nu s-a alterat de la apostoli,si a ramas la fel cum a lasat-o Domnul

Foarte frumos spus! Asta da mentalitate de crestin, mult mai elevata decat "religia mea este singura corecta. Restul se duc in iad". Te admir!

În prealabil postat de Ioan_Cezar

De exemplu....

Deutronomul, Cap 22:
20. Iar daca cele spuse vor fi adevarate si nu se va gasi feciorie la fata,
21. Atunci fata sa fie adusa la usa casei tatalui ei si locuitorii cetatii ei sa o ucida cu pietre si sa o omoare, pentru ca a facut un lucru de rusine in Israel, desfranandu-se in casa tatalui sau, Si asa starpesti raul din mijlocul sau.

Oribil e si ce urmeaza: 22, 23, 24.

Dar cel mai urat mi se pare asta:

28. De se va intalni cineva cu o fata nelogodita si o va prinde si se va culca cu ea si vor fi prinsi
29. Atunci cel ce s-a culcat cu ea sa dea tatalui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea sa-i fie nevasta, pentru ca a necinstit-o, toata viata sa nu se poata desparti de ea.

Deci violul este acceptat, atata timp cat fata nu este a altcuiva, si violatorul o ia de sotie mai apoi, dupa ce ii da tatalui ei bani.
Iti imaginezi ce cosmar va trai acea fata toata viata, traind cu violatorul ei?

Asta este exemplu de invatatura primitiva si depasita din vechiul testament.

[iustin10]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Iti imaginezi ce cosmar va trai acea fata toata viata, traind cu violatorul ei?

Asta este exemplu de invatatura primitiva si depasita din vechiul testament.

:)) dar si ce cosmar va trai violatorul daca nu a ales bine.
"pentru ca a necinstit-o, toata viata sa nu se poata desparti de ea."
Mi se pare foarte correct. Daca nu ai asteptat ca dragostea sa se infiripe pe cale naturala,si sa se creeze armonia si iubirea cu cea pe care o vrei ,atunci e correct sa vezi ce se intampla daca alegi conform instinctului sau norocului.
Si fatza de fata e correct,caci oricum nu va mai fi la fel cu altul ,caci ai distrus-o,i-ai distrus inocenta. Si fata de barbat e correct ,pentru ca sa vada ce inseamna sa actionezi din instinct si nu pe calea naturala lasata de Domnul. Poate vei descoperi zeci de defecte ale ei dupa accea,si o sa iti para rau de momentul cand ai actionat din impuls.

De aceea NT vine si spune ," cine s-a uitat doar la o femeie sa o pofteasca a si curvit cu ea in inima lui " Se completeaza astfel VT . VT arata consecintele faptelor,NT arata cauzele faptelor

În prealabil postat de iustin10

:)) dar si ce cosmar va trai violatorul daca nu a ales bine.
"pentru ca a necinstit-o, toata viata sa nu se poata desparti de ea."
Mi se pare foarte correct. Daca nu ai asteptat ca dragostea sa se infiripe pe cale naturala,si sa se creeze armonia si iubirea cu cea pe care o vrei ,atunci e correct sa vezi ce se intampla daca alegi conform instinctului sau norocului.
Si fatza de fata e correct,caci oricum nu va mai fi la fel cu altul ,caci ai distrus-o,i-ai distrus inocenta. Si fata de barbat e correct ,pentru ca sa vada ce inseamna sa actionezi din instinct si nu pe calea naturala lasata de Domnul. Poate vei descoperi zeci de defecte ale ei dupa accea,si o sa iti para rau de momentul cand ai actionat din impuls.

De aceea NT vine si spune ," cine s-a uitat doar la o femeie sa o pofteasca a si curvit cu ea in inima lui " Se completeaza astfel VT . VT arata consecintele faptelor,NT arata cauzele faptelor

:)) Buna asta.

Dar tot, nu asa se procedeaza. Nu pedepsesti cu nimic acel om. Pierde niste bani, si se alege cu o sotie, care trebuie sa-l asculte si sa-i fie supusa (in conformitate tot cu VT).

Imagineaza-ti alt scenariu: Un barbat omoara alt barbat (din diferite motive). Solutia in VT pentru asta ar fi ca acel barbat sa ia nevasta celuilalt de nevasta, si sa-i creasca copilul, ca le este "dator".

Dar inca o data, ce persoana ar vrea sa traiasca cu cineva care i-a facut atata rau? Ce femeie ar vrea sa traiasca cu violaturul ei, cel care a traumatizat-o, pentru restul vietii ei?

Aici se poate observa si misoginismul din Biblie. O fata, daca nu mai este virgina, este disconsiderata, si i se zice ca "mai bine traiesti cu violatorul rau. Oricum nu mai esti nimic in ochii nostri". Dar de ce nu se procedeaza la fel daca un barbat nu este virgin?
Astea sunt consecintele unei societati patriarhale, condusa de barbati. Ma intreb cum ar fi fost sa traim intr-o societate matriahrala.

[iustin10]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

:)) Buna asta.

Dar tot, nu asa se procedeaza. Nu pedepsesti cu nimic acel om. Pierde niste bani, si se alege cu o sotie, care trebuie sa-l asculte si sa-i fie supusa (in conformitate tot cu VT).

Imagineaza-ti alt scenariu: Un barbat omoara alt barbat (din diferite motive). Solutia in VT pentru asta ar fi ca acel barbat sa ia nevasta celuilalt de nevasta, si sa-i creasca copilul, ca le este "dator".

Dar inca o data, ce persoana ar vrea sa traiasca cu cineva care i-a facut atata rau? Ce femeie ar vrea sa traiasca cu violaturul ei, cel care a traumatizat-o, pentru restul vietii ei?

Aici se poate observa si misoginismul din Biblie. O fata, daca nu mai este virgina, este disconsiderata, si i se zice ca "mai bine traiesti cu violatorul rau. Oricum nu mai esti nimic in ochii nostri". Dar de ce nu se procedeaza la fel daca un barbat nu este virgin?
Astea sunt consecintele unei societati patriarhale, condusa de barbati. Ma intreb cum ar fi fost sa traim intr-o societate matriahrala.

Noi suntem obisnuiti ca acum, o fata violata sa isi reface viata ,incet,treptat si sa uite.
Dar atunci nu era asa. Daca nu erai virgina nu te mai lua nimeni . Erai obligata sa ramai singura . Asa ca,doar daca fata vrea ,acela sa fie obligat sa o ia. Adica sa nu mai aiba dreptul de a o refuza,chiar daca ulterior constata ca nu ii place de ea. Daca fata nu vrea ,nu e obligat sa o ia, dar fata va ramane singura ,ca nu o mai ia nimeni,si ar fi si curvie in fata lui Dumnezeu sa fie cu altul.
Sa nu uitam ca acei oameni se cunosteau,ramaneau in aceiasi comunitate si cel care viola ,era cunoscut de ceilalti.Nu exista inchisoare ca acum,vorbim totusi de o societate nomada . Deci nici unu din cei doi nu mai avea sanse de reabilitare . E drept ca fata nu are nici o vina . Dar nici sa fie cu altul nu e corect ,pentru un lucru f simplu.Orice fata care s-ar fi casatorit si nu ar fi fost virgina ,ar fi putut zice apoi ca a fost violata .

În prealabil postat de iustin10

Noi suntem obisnuiti ca acum, o fata violata sa isi reface viata ,incet,treptat si sa uite.
Dar atunci nu era asa. Daca nu erai virgina nu te mai lua nimeni . Erai obligata sa ramai singura . Asa ca,doar daca fata vrea ,acela sa fie obligat sa o ia. Adica sa nu mai aiba dreptul de a o refuza,chiar daca ulterior constata ca nu ii place de ea. Daca fata nu vrea ,nu e obligat sa o ia, dar fata va ramane singura ,ca nu o mai ia nimeni,si ar fi si curvie in fata lui Dumnezeu sa fie cu altul.
Sa nu uitam ca acei oameni se cunosteau,ramaneau in aceiasi comunitate si cel care viola ,era cunoscut de ceilalti.Nu exista inchisoare ca acum,vorbim totusi de o societate nomada . Deci nici unu din cei doi nu mai avea sanse de reabilitare . E drept ca fata nu are nici o vina . Dar nici sa fie cu altul nu e corect ,pentru un lucru f simplu.Orice fata care s-ar fi casatorit si nu ar fi fost virgina ,ar fi putut zice apoi ca a fost violata .

Exact! Poate in vremurile acelea era pertinent, dar in zilele de azi nu mai este. Am mai zis-o pana acum: Cand crestinii o sa vada ca VT este invechit, si NT trebuie sa fie o parte mult mai mare in viata noastra (faca apocalipsa), atunci o sa traim intr-o comunitate mult mai buna!

[iustin10]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

..........?!?
Să fiu iertat, dar computerul meu afişează altceva: credinţa 48,3%, dragostea 16% iar tainele cam restul.
Cred că ne trebe un statistician serios, de pildă unul de la IRSOP.

Rememporeaza si tu pildele din NT si o sa vezi ca,cam pe acolo e proportia. Intotdeauna se da indemnul credintei in Dumnezeu,iar sugestia tainelor viitoare apare in cateva locuri pregnant .Iar despre iubirea de aproapele iarasi abunda pasajele :de la predica de pe munte,cam tot ce urmeaza ,mai ales la Matei,mereu se face recurs la sintagma:daca vrei ca Dumnezeu sa te iubeasca iubeste si tu pe aproapele.
Asa ca nu inteleg cum se extrag ca invataturi din NT credinta in Dumnezeu si sugestia tainelor viitoare si se omite iubirea de aproapele,care este aproape totdeauna perche cu iubirea fata de Dumnezeu. Intotdeauna cand se da o porunca referitoare la Dumnezeu gasim si perechea ei aplicabila la oameni. Ca si cum iubirea fata de oameni ar fi scoala pregatitoare pentru a accede la iubirea fata de Dumnezeu.Am recurs la cifre ,caci pina si cantitativ e evident pe ce se pune accentual in NT , si e socant cum constant se omite sau se trece pe plan secundar relatia cu oamenii. Nu zic ca e contrazisa poruncxa iubirii prin aceastab omisiune ,dar prea e pusa la coada ,in loc sa fie pe acelasi plan cu iubirea de Dumnezeu.
Caci asa a fost formularea Domnului ,nu a mea : " sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau...si a 2 a porunca asemenea primei ,sa iubesti9 pe aproapele ..."

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

Si daca dobandim si harul prin impartasirea cu Trupul sau, si facem parte si din Biserica care are continuitate la apostoli , dar incepem sa ne lenevim la fapte , sa uitam dragostea , atunci harul ce l-am dobandit se pierde repede. In permanenta trebuie sa existe si faptele, si inainte de credinta in Hristos ,si cand avem credinta in El,dar nu avem inca harul deplin ,si dupa ce ne spovedim si impartasim , faptele trebuie sa existe in permanenta . Ba poate si mai mult dupa ce ne impartasim trebuie sa le facem,pentru ca atunci harul lucreaza si mai tare , si trebuie sa se vada rodul sau si in fapte.

Noi nu ne mantuim prin credinta si fapte ca doua izvoare diferite, ci mantuirea e alimentata de un singur izvor: credinta si faptele impreuna. Ambele sunt lucrari ale harului in om, care le precede.

Dumnezeu da harul,noi suntem datori sa dam faptele, desi tot harul este cel care ne usureaza misiunea aceasta.

Ceea ce revine la a spune ca, pana la urma, Dumnezeu este adevaratul autor al faptelor noastre (ma refer, evident, la faptele de credinta). Asa cum Lui ii place sa foloseasca ingeri pentru lucruri pe care le-ar putea face foarte bine singur, tot asa ii place sa foloseasca si oameni.

Iata un om in nevoie! Iata un om care are nevoie de mine. Cine imi da mie gandul sa il ajut ? Dumnezeu, care mi-a trimis har lucrator: acesta e chiar gandul sa il ajut. Dar cum as putea eu sa il ajut pe acela, cand eu insumi sunt vai de capul meu ? Cine ma ajuta ca sa il pot ajuta pe acela ? Tot Dumnezeu, trimitandu-mi alt har din Camara Imbelsugata.

Iata, e zi de vineri, zi de post! Oare nu ar trebui sa tin post ? Cine imi da mie acest gand ? Este harul cel care imi da sugestia buna, care declanseaza in inima mea o dorinta de a face ceva placut Domnului. Dar eu nu pot tine niciun post ca lumea, fiind pantecos si lacom din fire. Si atunci, un alt har imi aduce gandul rugaciunii. Ma rog ca sa ma ajute Dumnezeu sa tin post. Si, dintr-o data, lucrul mi se pare usor. Ce anume face ca un lucru care mi se parea prea greu sa imi para, acum, povara usoara ? Este un alt har, venit ca raspuns la rugaciunile mele.

Iata, eu nu cred. Eu vreau sa cred, dar nu pot sa cred! As vrea sa cred cu toata inima ca ceea ce vad pe Sfanta Masa in chipul painii si al vinului este chiar Preasfantul Trup si Sange. Pe toate pot sa le cred, si ca exista suflet, si ca lumea a fost facuta de Dumnezeu, dar chestia asta nu pot. Si atunci, harul imi aduce, iarasi, impulsul rugaciunii. Si zic, ca apostolul: "Cred, doamne, ajuta necredintei mele!". Si devin, din necredincios, credincios. Nu dintr-o data. Nu imediat ce m-am ridicat din genuflexie. Uneori, dupa un lung timp in care imi cam pierdusem nadejdea. Dar, ca din inamplare, vad intr-o zi un om respectabil, a carui rationalitate e deasupra oricarei indoieli, prosternandu-se in fata Sfintei Mese. Este chiar profesorul meu de fizica, din liceu, acum ajuns in pragul batranetii. Dupa cateva zile, altcineva, scuzandu-se, imi aduce un cadou: "N-am stiut ce sa-ti cumpar, si ti-am adus cartea aceasta!". Ciudat, e o carte despre miracole euharistice. O rasfoiesc din politete si o asez in biblioteca. O mai deschid dupa un an, exact in dimineata cand merg la biserica si aud o predica despre inmultirea painilor. Curios, predicatorul pune acest lucru in relatie cu mana cereasca. Merg acasa si deschid Biblia. Citind despre cum a fost cu mana, dau un pic inainte si citesc si despre cum a lovit Moise o piatra seaca din care a izvorat apa. Imi amintesc, exact atunci, de un tablou renascentist vazut intr-un muzeu, in care un sulitas roman verifica daca Isus pe cruce e mort. Imi amintesc cum tasneau din locul ranii lui doua suvoaie: unul cu apa, altul cu sange. Si, dintr-o data, imi "cade fisa" si cred, asa cum nu crezusem pana atunci. Lacrimi ale inimii zdrobite imi inunda fata, fiindca imi dau seama ca si eu am fost ca acel soldat roman care L-a chinuit pe Cristos. Si eu am impuns, cu sulita mea, Preasfantul Trup. Nu sunt sacrilegiile mele mai mici ca ale aceluia! Facandu-se cutramur mare, acela s-a convertit si a crezut. Inima mea se cutremura si crede! Inima mea se umple de speranta: Dumnezeu, a carui coasta a fost ranita, l-a iertat pe acela si si-a facut din acela prieten: Sfantul Longinus este, acum, in prietenia Sa, la ospatul cel vesnic. Asa se va indura si de mine, daca cealalta parte a vietii mele Lui am sa o dau! De unde, pana acum, mancam filosofie pe paine, acum mananc un alt fel de paine, despre care scris este: "cine va manca din painea aceasta, viu va fi in veci!". Mancand hrana aceasta, despre care imi aduc aminte ca am auzit inca din leagan sute de povesti invaluite, sute de solzi imi cad de pe ochi si de pe inima si ma prefac din broscoiul care am fost intr-un Fat frumos spiritual, asa cum am fost cand m-am dat jos din cristelnita cu apa adusa din Iordan.

Asadar, iubite frate, iata cum harul Domnului aduce si vointa, si putinta. Iata cum harul precede rugaciunile noastre, iata cum credinta e raspunsul lui Dumnezeu la ele! Iata cum Isus, dupa ce ne-a oferit o viata intreaga energiile Sale, se ofera acum pe El insusi. Iata cum se umple omul de har sfintitor, devenind una cu El si demn de a se aseza la aceeasi masa. Iata succesiunea lucrurilor prin care broscoiul cuvantator care am fost devine fiu adoptiv al Tatalui Ceresc, frate si prieten al Fiului Unul Nascut, co-dumnezeind impreuna cu El o vesnicie intreaga. Sau nu stii, oare, ca sfintii judeca lumea ? Din broscoi, judecator al lumii: iata demnitatea la care ne cheama Dumnezeu. Cine poate face asta, decat Atotputernicul, daca cooperam cu El ?

Dar poate ca inca mai intrebi: "Unde sunt faptele, in toata poliloghia asta?". Ei bine, eu iti raspund ca acela care a cunoscut transformarea in Cristos adusa de harul Sau, acela nu va mai cunoaste alta bucurie decat a se face instrument al Lui. Si ce a facut Unul, aceea va face si celalalt. A ajutat Unul pe bolnavi ? O va face in continuare, prin celalalt, prietenul Sau. A postit Unul ? O va face si celalalt, servul Sau. A raspandit, Unul, Evanghelia ? Acelasi lucru va face celalalt, facandu-se glas al Sau. S-a jertfit Unul ? Se va jertfi si celalalt si o va face cu bucurie si inima usoara, fiindca Stapanul a spus: "Jugul Meu este bun si povara Mea este usoara" si harul Sau il ajuta sa fie astfel.

Harul Domnului Isus cu tine!

[iustin10]

Iata un om in nevoie! Iata un om care are nevoie de mine. Cine imi da mie gandul sa il ajut ? Dumnezeu, care mi-a trimis har lucrator: acesta e chiar gandul sa il ajut. Dar cum as putea eu sa il ajut pe acela, cand eu insumi sunt vai de capul meu ? Cine ma ajuta ca sa il pot ajuta pe acela ? Tot Dumnezeu, trimitandu-mi alt har din Camara Imbelsugata.

Dar daca am si gandul cel bun ,de la Dumnezeu ,am si impulsul catre a face, si cu toate acestea nu o fac? Asta inseamna ca si noi trebuie sa colucram cu harul . Noi suntem prin definitie liberi ,Dumnezeu ne-a facut asa.De aceea harul nu poate actiona automat in noi,daca nu conlucram cu el.
Iar in gandul cel bun care ti-l da harul,chiar si aici exista vointa noastra .Caci daca imi ocup mintea cu altele,daca am idei preconcepute care ma macina,daca nu am starea sufleteasca linistita pentru a asculta gandul cel bun ,atunci vocea acestui gand nu e asa puternica in mine. Trebuie sa vreau sa primesc aceasta voce,sa simt ca am nevoie de ea.Sa curat pacatul din viata mea,sa o astept cu infrigurare vocea aceea a gandului bun.
Iar daca vorbim despre putinta de a avea aceste atitudini constructive, care tot de la har vin.
Vin,daca ti le doresti,si te rogi pentru ele,daca smerenia este in tine ,si constati ca fara Dumnezeu nu esti nimic.
In ultima instanta totul vine de la Dumnezeu, dar libertatea de a allege este a noastra.Noi alegem daca ramanem ingropati in noi insine,sau ne predam in mana lui Dumnezeu