Absenta oricarei baze patristice si/sau biblice pentru arderea "ereticilor" pe rug

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirela.t

Cine stie să spună ce anateme au fost ridicate, si care au fost lăsate!?

De fapt, putin importa in cazul unei schisme. O anatema, ca masura medicinala, are sens numai cand bolnavul (aflat in stadiu avansat al bolii lui, de vreme ce o anatema e necesara) crede. Mai exact, el crede in faptul ca cel care pronunta anatema face obiectul mandatului lasat de Cristos privind legarea si dezlegarea.

De exemplu, faptul ca eu as putea fi anatemizat de mai marele Tibetului ma lasa rece. Imprejurarea ca acela a ridicat sau a mentinut vreo anatema asupra mea nu are, pentru mine, nici cea mai mica importanta. Dimpotriva, daca episcopul meu, a carui autoritate o recunosc, pronunta o anatema asupra mea, as privi lucrul acesta cu cea mai mare seriozitate si, cu mult cutremur, as cerceta unde am gresit.

In concluzie, ridicarea anatemelor ar face sens ca masura ulterioara reversiei schismei. Daca e act prealabil, nu e decat o masura diplomatica: persoanele anatemizate nu sunt frecventabile, pe cata vreme cu cei a caror anatema a fost ridicata te poti aseza la masa. La o masa a discutiilor, nu la o masa pe care e asezat Sfantul Potir.

Apropo, am fost socat vazand, duminica trecuta, la o slujba catolica (intr-o provincie franciscana din Franta) un preot ortodox, prezentat ca "parintele Simion" imbracat in reverenda si cu epitrahil de gat, impartasindu-se. Inca si mai socat am fost vazand ca se apuca sa distribuie Sfintele si credinciosi catolici se aliniaza spre a primi. Cred ca e ceva in neregula aici. E mai mult decat relativism confesional. Este necredinta. Sau, cel putin, e scapare din vedere a faptul ca "Sfanta Impartasanie" inseamna "Sfanta Comuniune" si ea nu e act premergator unirii Bisericilor, ci marcare publica si triumfala a ei. Poti ridica anateme ca masura diplomatica. Dar scopul impartasirii trebuie sa fie altul. Sau, in fine, asa vad eu lucrurile.

[tabitha]

Eu as înclina să cred că "părintele Simion" era greco-catolic, nu ortodox.
Poate catolicii aceia franciscani nu stiu să facă diferenta. :)

[Ioan_Cezar]

...............:)))
Te pui cu olteanca!!!
Eşti terrribilă...

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

duminica trecuta, la o slujba catolica (intr-o provincie franciscana din Franta)

Mihnea, de curiozitate : in Franta fiecare provincie e alocata unui ordin catolic?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirela.t

Mihnea, de curiozitate : in Franta fiecare provincie e alocata unui ordin catolic?

Nicidecum: am spus "provincie" in sens eclezial.
Un ordin religios este impartit in provincii teritoriale, conduse de un superior provinical. In cazul franciscanilor, acesta se numeste "ministru provincial". Exista si un superior general, care conduce un ordin la nivelul Bisericii Universale.

De exemplu, in Romania, exista doua provincii franciscane: una are sediul la Roman, cealalta la Oradea.

Aceste ordine religioase sunt alcatuite din "religiosi" (si din laici asociati lor). Religiosii din ordine (numiti, curent, "frati") se deosebesc de calugari atat prin vocatie cat si prin mod de organizare. Calugarii se afla in manastiri si, o data intrati acolo, acolo raman, in principiu toata viata. Ei nu au ceva ca un "Superior Provincial" ci au un abate, asemanator staretului de la ortodocsi. Vocatia lor este contemplativa. Dimpotriva, vocatia fratilor este mai mult apostolica: ei nu stau prea mult timp intr-un loc si ies deseori "in lume". Chiar daca au asezaminte mari in metropole (dominicanii), organizate cam ca un castru roman, asezaminte mici in orase mici (franciscanii), organizate ca mici familii de viata evanghelica ori nu au asezaminte de loc (iezuitii). Cele trei voturi (de saracie, de castitate, de ascultare) sunt aceleasi la calugari si la fratii din oricare ordin, dar in rest totul difera.

[tabitha]

Am înțeles acum. Mulțumesc frumos pentru lămuririle detaliate!