Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

[cristirg]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Eşti cumva orb, omule? Nu vezi ce scrie Părintele mai departe? Nu sesizezi că Părintele face o analiză completă? Nu integrezi în conştiinţă întregul ansamblu al afirmaţiilor Părintelui Arsenie? Eşti atât de incapabil să citeşti şi să înţelegi o frază întreagă?
Reiese limpede din citat că Părintele caută, pe de o parte, să evidenţieze un oarecare merit sau avantaj al metodei respective (pe care însă nu o recomandă!), iar pe de altă parte evidenţiază critic lipsurile metodei. Nu vezi? Nu conştientizezi ce citeşti? Nu ştii să citeşti o analiză evaluativă a unui expert? Nu eşti obişnuit cu procedeul unor astfel de acţiuni evaluative? Scuză-mă, ce nivel de şcolaritate ai absolvit?

Părintele însuşi precizează că stăruirea în imaginaţie poate aduce dilatarea în conştiinţă a unor fenomene subiective şi menţionează apoi că, din acest motiv al igienei psihice, Răsăritul ortodox a ţinut ca în practica rugăciunii să fie evitată cultivarea imaginaţiei.

Practica rugăciunii, pe care şi Părintele o cunoştea foarte bine, a dus la concluzia că rugătorul e în mai multă siguranţă dacă îşi ţine în frâu imaginaţia - deşi ea e utilă până la un punct (dar nu e necesară).

Când spune că e ceva de folos în această metodă, Părintele precizează şi ce anume. Ca bun cunoscător al psihologiei rugătorului, enumeră câteva fenomene fireşti care însoţesc imaginaţia - în special asociaţiile emoţionale, cu rol în încălzirea psihică a atmosferei sufleteşti.
Astfel de fenomene nu au nimic negativ în sine, sunt fireşti, însă tocmai caracterul lor firesc poate împiedica pe rugător să avanseze în stadiile mai înalte ale rugăciunii. Pe măsură ce rugătorul avansează în rugăciune, caracterul subiectiv al fenomenelor creşte în intensitate şi, pe acest fond, pot apărea la unii oameni diverse interpretări care deviază, opresc sau falsifică rugăciunea, făcînd-o sterilă. Din aceste motive care ţin strict de practică, Răsăritenii recomandă un plus de acrivie/acurateţe. Din prudenţă, ca măsură profilactică - nu pentru că ar fi ceva cu totul lipsit de orice folos.

În concluzie, comentînd metoda lui Francisc, Părintele distinge foarte frumos între latura psihologică (specifică treptei începătorilor) unde are loc o anumită încălzire prealabilă a sufletului prin mijloace psihologice banale, la îndemâna oricui
şi latura duhovnicească mai înaltă, care nu poate fi atinsă dacă omul rămâne în limitele fireşti. Mai mult, evidenţiază şi posibilele riscuri.

Din modul îngrijit în care Părintele îşi expune cunoştinţele despre treptele şi felurile rugăciunii, comentînd de pe o poziţie superioară metoda de rugăciune a apuseanului (pe care probabil că Francisc o mânuia fără probleme, controlînd riscurile - dar nu oricine e Francisc ca să generalizăm recomandarea acestei metode), tu ai tras concluzia că Părintele lăuda sau recomanda metoda franciscanului? Păi nu vezi că o critică finuţ?
Atât de prost înţelegi un text, omule?
Te întreb încă o dată? Ce nivel de şcolaritate ai reuşit să absolvi?

-pai asta e problema ca nu trebuia sa zica ca metoda respectiva are vreun merit,trebuia sa zica doar ca nu e recomandata de Biserica ortodoxa si ca duce la ratacirea mintii,deci nu trebuie apreciata deloc astfel de metoda,si trebuia sa zica clar ca papistasii sunt eretici,si ca Francisc a ajuns la cea mai mare inselare demonica-asa cum clar zice Sfantul Ignatie
-vad foarte clar textul,trebuia sa lase doar partea a doua a textului fara aprecierea metodei

[forever...]

În prealabil postat de cristirg

-pai asta e problema ca nu trebuia sa zica ca metoda respectiva are vreun merit,trebuia sa zica doar ca nu e recomandata de Biserica ortodoxa si ca duce la ratacirea mintii,deci nu trebuie apreciata deloc astfel de metoda,si trebuia sa zica clar ca papistasii sunt eretici,si ca Francisc a ajuns la cea mai mare inselare demonica-asa cum clar zice Sfantul Ignatie
-vad foarte clar textul,trebuia sa lase doar partea a doua a textului fara aprecierea metodei

Eşti exagerat. Cum ştii tu ce trebuie şi ce nu?
În fond tu eşti liber să crezi şi să spui ce vrei, ce consideri.
Fiecare e responsabil, sau în orice caz va răspunde pentru ale sale.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristirg

-pai asta e problema ca nu trebuia sa zica ca metoda respectiva are vreun merit,trebuia sa zica doar ca nu e recomandata de Biserica ortodoxa si ca duce la ratacirea mintii,deci nu trebuie apreciata deloc astfel de metoda,si trebuia sa zica clar ca papistasii sunt eretici,si ca Francisc a ajuns la cea mai mare inselare demonica-asa cum clar zice Sfantul Ignatie
-vad foarte clar textul,trebuia sa lase doar partea a doua a textului fara aprecierea metodei

Părintele a zis ceea ce a crezut de cuviinţă că se potrivea cu situaţia în care transmitea mesajul. Pentru un om care trăieşte o situaţie, aici una oratorică, decizia se ia diferit decât pentru noi, care privim din afară momentul respectiv.
Să cercetăm cu puţină atenţie şi oleacă de bunăvoinţă. Ba chiar cu consideraţie! - întrucât ne vorbeşte Părintele Arsenie, iar nu un oarecare bălmăjitor. Deci haide să punem de la început ochelarii cei buni şi aducători de folos!
Părintele ne transmite un mesaj. O face de pe poziţia lui de duhovnic, de teolog, de mesager al lui Hristos către semeni, de păstor. Nu a inventat el acest statut, ci i s-a conferit de către Biserică, în perioade foarte tulburi ale istoriei concrete din ţara noastră - o ştim, ştim printre altele cât a fost (şi este inclusiv în prezent) de hăituit de Securitate precum şi de alţi duşmani. Să îi recunoaştem aşadar măcar buna intenţie şi jertfelnicia, dacă sfinţenia nu voim, să ţinem cont că atunci când Părintele vorbeşte sau scrie, el slujeşte!
Şi, înarmaţi cu acest context al minţii noastre, să cercetăm ce spune Părintele.
Mai întâi să ne asigurăm de un lucru: cui vorbeşte Părintele, în ce situaţie de viaţă se află, ce a spus mai înainte, ce a spus după acest moment pe care îl dezbatem. Ce scop urmăreşte, ce metodă foloseşte.
De câte ori citim un text, fie el şi din Scriptură (şi mai ales atunci!!) trebuie să luăm în calcul datele reale care vin spre noi. Altminteri, cădem în eroarea inversării/răsucirii perspectivei: când nu noi mergem spre text, la întâlnire, ci tragem textul spre noi, îl asimilăm la noi, la organizarea noastră. Practic, nici nu mai receptăm datele unui text ci, trăgînd textul la ale noastre, ne preamărim pe noi cu prilejul întâlnirii altuia - text sau persoană.

Dacă ţinem aceste preliminarii necesare unei întâlniri sănătoase şi inteligente, atunci textul Părintelui nu mai poate fi incriminat atât de uşor.

Crezi că judec bine? Fără supărare, ţi-o spun cu camaraderie, ca un confrate care voieşte ca şi tine, sper, să cunoască cum stau lucrurile cu adevărat. Crezi că procedez bine? Sau mă înşel undeva?