Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

[cristirg]

În prealabil postat de ovidiu b.

”Apusul care apus de mult de la dreapta credinţă se izbeşte în mintea lui de zidurile înţelepciunii acestei lumi şi nemaiputând trece dincolo s-a oprit ca înţelegere a Tainei doar la milostenia socială, la faptele de caritate (şoşoni, galoşi, tricouri şi hrană pentru trup). Au uitat cu desăvârşire ce zice mântuitorul: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6,33).
Punându-l pe Papă în locul Mântuitorului putem zice „la aşa cap, aşa căciulă” sau „la aşa cap, aşa gândire”. Cât despre roadele duhovniceşti, aceste se văd dacă ai ochi duhovniceşti şi vrei să le vezi. Că zice Sfântul Apostol Petru: „Pe preoţii cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot şi martor al patimilor lui Hristos şi părtaş al slavei celei ce va să se descopere; Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci din dragoste; nu ca şi când aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei...”

Eu cred că e destul de clar care a fost poziția părintelui față de catolici.

-nu e chiar clar,eu cred ca avea o viziune ecumenista adica credea ca papistasii au greseli,dar nu-i considera eretici,ci doar o alta confesiune cu care sa ne unim,sunt si celelalte marturii,pictarea celor 2 biserici,a lui Francisc..
-in perioada interbelica si cea comunista era o influenta a greco-catolicismului,nu se tinea cont de dogmele ortodoxe
-eu stiu ca si in temnitele comuniste se faceau rugaciuni in comun cu catolicii
-parintele Iustin la Petru Voda ii pomenea pe fosti detinuti catolici,pana i-a zis parintele Matei Vulcanescu ca greseste dpdv dogmatic,si dupa aceea p Iustin a fost impotriva ecumenismului.

[cristirg]

În prealabil postat de ovidiu b.

Iată și un citat în care părintele pomenește de Sf Francisc de Assisi:

”Evanghelia aceasta (Luca 8, 1-3) ni-L reprezintă pe Iisus în misiune prin oraşe şi sate, propovăduind şi binevestind Împărăţia lui Dumnezeu. Era însoţit de cei 12 ucenici şi de nişte femei cărora le făcuse bine şi de aceea se ţineau după El şi-i aveau grijă din averile lor. Este un tablou simplu şi impresionant.
Ingnaţiu de Loyola, un militar ambiţios şi creator, Assisi , are o metodă duhovnicească care se bazează pe imaginaţie. Îţi reprezinţi cu mintea pe Iisus, într-o împrejurare oarecare, şi te închipui şi pe tine amestecat printre auzitorii de atunci ai lui Iisus. Stărui în această închipuire şi în toate sentimentele ce le trezeşte această transpunere. E ceva de folos, dar riscurile imaginaţiei sunt ocolite în duhovnicia Răsăritului (apar nălucile, vederile false, etc.).
De aceea Răsăritul meditează fără imagini, chiar contra imaginilor, chiar vedeniile reale le refuză – nu din rea credinţă sau din împotrivire, ci din grija de a nu greşi primind orice. Şi se ştie că Dumnezeu nu se mânie, nu se supără când se stă pe acest punct de vedere.
Singură Ortodoxia este cea care pomeneşte noţiunile fără a pune nici un tipar pe minte care ar stârni vreo imagine, refuzând categoric orice nălucire. De exemplu: Adevăr, Dragoste, Duh.”

-pai cum sa fie ceva de folos sa starui in inchipuire, imaginatie?
-pai de asta au cazut in ratacirea mintii si Francisc si ceilalti,asa cum zice Sfantul Ignatie
-nu e clar ceea ce zice p Boca,sunt multe amestecate,ortodoxia cu gandirea lui proprie
-si in "Cararea" apar destule elemente new-age-iste

[cristirg]

În prealabil postat de ovidiu b.

Citeşte ceea ce a scris părintele ("Cărarea Impărăţiei" şi "Cuvinte Vii")

-eu sunt tare curios
-deci "Cărarea Impărăţiei" şi "Cuvinte Vii" sunt scrise cam intre anii 1946-1950, si dupa aceea ce alte scrieri exista?
-as fi curios sa vad si eu manuscrise parintelui,ar fi bine ca maicile de la Prislop sa scaneze tot ceea ce a scris p Boca...

[tabitha]

În prealabil postat de cristirg

-da si totusi nimeni nu zice nimic de aceste aspecte foarte importante:

-P Arsenie Boca l-a pictat pe ereticul Ulfila si pe ereticul Francisc din Assisi in biserica de la Draganescu,picturile exista si sunt reale

Am găsit explicatia dată de Laurentiu acum 2 ani, tot aici pe forum :

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=217

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de cristirg

-pai cum sa fie ceva de folos sa starui in inchipuire, imaginatie?
-pai de asta au cazut in ratacirea mintii si Francisc si ceilalti,asa cum zice Sfantul Ignatie
-nu e clar ceea ce zice p Boca,sunt multe amestecate,ortodoxia cu gandirea lui proprie
-si in "Cararea" apar destule elemente new-age-iste

Eşti cumva orb, omule? Nu vezi ce scrie Părintele mai departe? Nu sesizezi că Părintele face o analiză completă? Nu integrezi în conştiinţă întregul ansamblu al afirmaţiilor Părintelui Arsenie? Eşti atât de incapabil să citeşti şi să înţelegi o frază întreagă?
Reiese limpede din citat că Părintele caută, pe de o parte, să evidenţieze un oarecare merit sau avantaj al metodei respective (pe care însă nu o recomandă!), iar pe de altă parte evidenţiază critic lipsurile metodei. Nu vezi? Nu conştientizezi ce citeşti? Nu ştii să citeşti o analiză evaluativă a unui expert? Nu eşti obişnuit cu procedeul unor astfel de acţiuni evaluative? Scuză-mă, ce nivel de şcolaritate ai absolvit?

Părintele însuşi precizează că stăruirea în imaginaţie poate aduce dilatarea în conştiinţă a unor fenomene subiective şi menţionează apoi că, din acest motiv al igienei psihice, Răsăritul ortodox a ţinut ca în practica rugăciunii să fie evitată cultivarea imaginaţiei.

Practica rugăciunii, pe care şi Părintele o cunoştea foarte bine, a dus la concluzia că rugătorul e în mai multă siguranţă dacă îşi ţine în frâu imaginaţia - deşi ea e utilă până la un punct (dar nu e necesară).

Când spune că e ceva de folos în această metodă, Părintele precizează şi ce anume. Ca bun cunoscător al psihologiei rugătorului, enumeră câteva fenomene fireşti care însoţesc imaginaţia - în special asociaţiile emoţionale, cu rol în încălzirea psihică a atmosferei sufleteşti.
Astfel de fenomene nu au nimic negativ în sine, sunt fireşti, însă tocmai caracterul lor firesc poate împiedica pe rugător să avanseze în stadiile mai înalte ale rugăciunii. Pe măsură ce rugătorul avansează în rugăciune, caracterul subiectiv al fenomenelor creşte în intensitate şi, pe acest fond, pot apărea la unii oameni diverse interpretări care deviază, opresc sau falsifică rugăciunea, făcînd-o sterilă. Din aceste motive care ţin strict de practică, Răsăritenii recomandă un plus de acrivie/acurateţe. Din prudenţă, ca măsură profilactică - nu pentru că ar fi ceva cu totul lipsit de orice folos.

În concluzie, comentînd metoda lui Francisc, Părintele distinge foarte frumos între latura psihologică (specifică treptei începătorilor) unde are loc o anumită încălzire prealabilă a sufletului prin mijloace psihologice banale, la îndemâna oricui
şi latura duhovnicească mai înaltă, care nu poate fi atinsă dacă omul rămâne în limitele fireşti. Mai mult, evidenţiază şi posibilele riscuri.

Din modul îngrijit în care Părintele îşi expune cunoştinţele despre treptele şi felurile rugăciunii, comentînd de pe o poziţie superioară metoda de rugăciune a apuseanului (pe care probabil că Francisc o mânuia fără probleme, controlînd riscurile - dar nu oricine e Francisc ca să generalizăm recomandarea acestei metode), tu ai tras concluzia că Părintele lăuda sau recomanda metoda franciscanului? Păi nu vezi că o critică finuţ?
Atât de prost înţelegi un text, omule?
Te întreb încă o dată? Ce nivel de şcolaritate ai reuşit să absolvi?

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de ovidiu b.

Iată și un citat în care părintele pomenește de Sf Francisc de Assisi:

”Evanghelia aceasta (Luca 8, 1-3) ni-L reprezintă pe Iisus în misiune prin oraşe şi sate, propovăduind şi binevestind Împărăţia lui Dumnezeu. Era însoţit de cei 12 ucenici şi de nişte femei cărora le făcuse bine şi de aceea se ţineau după El şi-i aveau grijă din averile lor. Este un tablou simplu şi impresionant.
Ingnaţiu de Loyola, un militar ambiţios şi creator, Assisi , are o metodă duhovnicească care se bazează pe imaginaţie. Îţi reprezinţi cu mintea pe Iisus, într-o împrejurare oarecare, şi te închipui şi pe tine amestecat printre auzitorii de atunci ai lui Iisus. Stărui în această închipuire şi în toate sentimentele ce le trezeşte această transpunere. E ceva de folos, dar riscurile imaginaţiei sunt ocolite în duhovnicia Răsăritului (apar nălucile, vederile false, etc.).
De aceea Răsăritul meditează fără imagini, chiar contra imaginilor, chiar vedeniile reale le refuză – nu din rea credinţă sau din împotrivire, ci din grija de a nu greşi primind orice. Şi se ştie că Dumnezeu nu se mânie, nu se supără când se stă pe acest punct de vedere.
Singură Ortodoxia este cea care pomeneşte noţiunile fără a pune nici un tipar pe minte care ar stârni vreo imagine, refuzând categoric orice nălucire. De exemplu: Adevăr, Dragoste, Duh.”

Când Părintele se referă la riscuri, pomeneşte în treacăt două fenomene - năluci şi vederi false. Pentru un psiholog, cunoscător în detaliu al acestor fenomene psihice ce însoţesc sfera imaginaţiei, Părintele doar punctează, doar sugerează cam despre ce ar fi vorba. În realitate, dincolo de grija deosebită a Părintelui de a face doar o trimitere spre anumite lucruri, fenomenologia imaginaţiei la rugăciune este extrem, extrem de complexă.
Doar forumistul care nu practică absolut de loc rugăciunea nu înţelege la ce se referă Părintele.
Nu voi detalia nici eu, deşi aş putea scrie chiar acum câteva pagini despre aceste fenomene benigne (până la un punct). S-au scris o mulţime de cărţi şi articole pe tema asta (nu e nimic secret, cine voieşte poate consulta noianul de titluri româneşti) iar unele le cunosc din practică, precum şi din împărtăşirile unor prieteni care se îndeletnicesc constant cu lucrarea rugăciunii.

Nu detaliez din acelaşi motiv pentru care însuşi Părintele poate că s-a oprit: nu ajută nimănui să afle ce poate experimenta omul la rugăciune atunci când permite imaginaţiei să prindă aripi. Dimpotrivă, e mai de folos să o cenzureze.
Curioşilor nu le dăm apă la moară pentru că s-a întâmplat că aşa au înnebunit unii: neavînd credinţă şi umilinţă, s-au apucat de curiozitate să vadă şi ei care-i şpilu şi, nepregătiţi fiind duhovniceşte şi neavînd un îndrumător, au început să vadă cai verzi pe pereţi şi au sfârşit în balamuc. Nu voim să fim co-responsabili de asemenea neplăceri (tratabile, din fericire).
Există oameni care, din pricina lipsei de discernământ, din lipsă de experienţă şi mai ales pe fondul unor tulburări psiho-emoţionale au trăit experienţe delirante la rugăciune. Aşa încât e înţelept să nu dăm apă la moară în această direcţie.
Asta-i tot. Psihologie banală. Doar ignoranţii şi înfierbântaţii fanatici pot face din acestea un capăt de ţară... Anumite lucruri rămân rezervate iniţiaţilor şi se desfăşoară, cel mai bine, sub supraveghere.

[cristirg]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Eşti cumva orb, omule? Nu vezi ce scrie Părintele mai departe? Nu sesizezi că Părintele face o analiză completă? Nu integrezi în conştiinţă întregul ansamblu al afirmaţiilor Părintelui Arsenie? Eşti atât de incapabil să citeşti şi să înţelegi o frază întreagă?
Reiese limpede din citat că Părintele caută, pe de o parte, să evidenţieze un oarecare merit sau avantaj al metodei respective (pe care însă nu o recomandă!), iar pe de altă parte evidenţiază critic lipsurile metodei. Nu vezi? Nu conştientizezi ce citeşti? Nu ştii să citeşti o analiză evaluativă a unui expert? Nu eşti obişnuit cu procedeul unor astfel de acţiuni evaluative? Scuză-mă, ce nivel de şcolaritate ai absolvit?

Părintele însuşi precizează că stăruirea în imaginaţie poate aduce dilatarea în conştiinţă a unor fenomene subiective şi menţionează apoi că, din acest motiv al igienei psihice, Răsăritul ortodox a ţinut ca în practica rugăciunii să fie evitată cultivarea imaginaţiei.

Practica rugăciunii, pe care şi Părintele o cunoştea foarte bine, a dus la concluzia că rugătorul e în mai multă siguranţă dacă îşi ţine în frâu imaginaţia - deşi ea e utilă până la un punct (dar nu e necesară).

Când spune că e ceva de folos în această metodă, Părintele precizează şi ce anume. Ca bun cunoscător al psihologiei rugătorului, enumeră câteva fenomene fireşti care însoţesc imaginaţia - în special asociaţiile emoţionale, cu rol în încălzirea psihică a atmosferei sufleteşti.
Astfel de fenomene nu au nimic negativ în sine, sunt fireşti, însă tocmai caracterul lor firesc poate împiedica pe rugător să avanseze în stadiile mai înalte ale rugăciunii. Pe măsură ce rugătorul avansează în rugăciune, caracterul subiectiv al fenomenelor creşte în intensitate şi, pe acest fond, pot apărea la unii oameni diverse interpretări care deviază, opresc sau falsifică rugăciunea, făcînd-o sterilă. Din aceste motive care ţin strict de practică, Răsăritenii recomandă un plus de acrivie/acurateţe. Din prudenţă, ca măsură profilactică - nu pentru că ar fi ceva cu totul lipsit de orice folos.

În concluzie, comentînd metoda lui Francisc, Părintele distinge foarte frumos între latura psihologică (specifică treptei începătorilor) unde are loc o anumită încălzire prealabilă a sufletului prin mijloace psihologice banale, la îndemâna oricui
şi latura duhovnicească mai înaltă, care nu poate fi atinsă dacă omul rămâne în limitele fireşti. Mai mult, evidenţiază şi posibilele riscuri.

Din modul îngrijit în care Părintele îşi expune cunoştinţele despre treptele şi felurile rugăciunii, comentînd de pe o poziţie superioară metoda de rugăciune a apuseanului (pe care probabil că Francisc o mânuia fără probleme, controlînd riscurile - dar nu oricine e Francisc ca să generalizăm recomandarea acestei metode), tu ai tras concluzia că Părintele lăuda sau recomanda metoda franciscanului? Păi nu vezi că o critică finuţ?
Atât de prost înţelegi un text, omule?
Te întreb încă o dată? Ce nivel de şcolaritate ai reuşit să absolvi?

-pai asta e problema ca nu trebuia sa zica ca metoda respectiva are vreun merit,trebuia sa zica doar ca nu e recomandata de Biserica ortodoxa si ca duce la ratacirea mintii,deci nu trebuie apreciata deloc astfel de metoda,si trebuia sa zica clar ca papistasii sunt eretici,si ca Francisc a ajuns la cea mai mare inselare demonica-asa cum clar zice Sfantul Ignatie
-vad foarte clar textul,trebuia sa lase doar partea a doua a textului fara aprecierea metodei

[forever...]

În prealabil postat de cristirg

-pai asta e problema ca nu trebuia sa zica ca metoda respectiva are vreun merit,trebuia sa zica doar ca nu e recomandata de Biserica ortodoxa si ca duce la ratacirea mintii,deci nu trebuie apreciata deloc astfel de metoda,si trebuia sa zica clar ca papistasii sunt eretici,si ca Francisc a ajuns la cea mai mare inselare demonica-asa cum clar zice Sfantul Ignatie
-vad foarte clar textul,trebuia sa lase doar partea a doua a textului fara aprecierea metodei

Eşti exagerat. Cum ştii tu ce trebuie şi ce nu?
În fond tu eşti liber să crezi şi să spui ce vrei, ce consideri.
Fiecare e responsabil, sau în orice caz va răspunde pentru ale sale.

[cristirg]

În prealabil postat de mirela.t

Am găsit explicatia dată de Laurentiu acum 2 ani, tot aici pe forum :

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=217

-eu nu cred in povestea asta cu convertirea unei femei la ortodoxie,eu cred ceea ce a zis Sfantul Ignatie :"In pustnicie, au ajuns, asemenea lui Malpas, la cea mai vartoasa inselare demonica Francisc de Assisi, Ignatiu de Loyola si alii nevoitori ai latinilor (dupa caderea Bisericii de Apus de la cea din Rasarit), recunoscuti de ei ca sfinti. "

-deci un om ( Francisc de Assisi), care a ajuns la cea mai vartoasa inselare demonica,nu e sfant,deci nu trebuie pictat in Biserici
-adica femeia poate s-a convertit la ortodoxie,dar Francisc de Assisi tot in inselare demonica a ramas,si deci clar nu trebuia pictat in Biserica.

cristirg, tot cu subiectivistul acela fanatic de Ignatie Briancianinov o tii si toot cu "inselarea demonica" in sus si in jos. Poate nu stii, dar oameni ca Anton de Padova sau Padre Pio au avut asa credinta, incat pentru rugaciunile lor Dumnezeu a inviat morti. Poate nu stii faza cu copilul inecat in Padova. Asa ca e logic ca Cuviosul Arsenie aprecia asa ceva.
Esti fanatic de-a binelea!