Cum vi-l imaginati pe Dumnezeu

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de AndraEu

Cand va rugati cum vi-l imaginati pe Dumnezeu ca este? Sau cum il simtiti ??

Nu mi-L imaginez nicicum. Pot să-L privesc în icoană, de pildă în icoana Schimbării la Faţă, pe Tabor. Sau în icoana Botezului, la Iordan. Sau în icoana Răstignirii. Sau în icoana coborârii la iad, unde a sfărâmat cheile iadului şi a eliberat pe oameni din robia morţii. Sau în icoana Înălţării la Ceruri...
La rugăciune, mă concentrez pe cuvintele rugăciunii şi îmi amintesc păcatele mele, grosolăniile, prostia, răutatea, curvia, în genere toată fărădelegea mea. Şi astfel plâng, uneori amarnic.
Domnul coboară, poate, cumva şi mă mângâie. De aceea eu Îl simt, îmi pare, ca fiind Bun, nespus de Bun, Milostiv, Mângâietor, Protector, Puternic, Înţelept. Uneori îmi pare că Îl simt ... rănit. De nebunia şi răutatea, de nerecunoştinţa şi rătăcirea mea.

Nu e nevoie să caut să Îl văd pe Domnul. Nu e nici folositor, dimpotrivă... Deşi inima mea tânjeşte uneori, copilăreşte...
Domnul ne-a dat deja "ochi" să Îl vedem. Aceşti ochi sau aceste ferestre prin care să Îl vedem, să Îl întrezărim, sunt:
- Scriptura
- slujbele bisericeşti
- Istoria Bisericii
- plânsul de căinţă şi faptele creştine ale pocăinţei
- milostenia
- toată zidirea
- omul, oamenii, în care este chipul Lui
- icoanele, în care sunt oamenii după chipul şi după asemănarea Lui

Dar nu-L imaginez, nu Îl caut în imaginar, nu construiesc nimic, nu-i asta treaba noastră. A mea, în orice caz, nu asta-i lucrarea.