tinuta femeii in biserica

[Yasmina]

În prealabil postat de negruta

Cand a fost vorba sa ma spovedesc dupa muulti, multi ani de amanari si retineri, in ziua respectiva, plecata de acasa la serviciu, ca de obicei, in pantaloni, mi-a trecut prin cap ca nu sunt imbracata corespunzator pentru biserica si ca cel mai bine ar fi sa merg acasa sa ma schimb. Totodata, stiind cat de mult am amanat si ca ii promisesem lui Dumnezeu ca in ziua respectiva voi merge sa ma spovedesc, fiindu-mi teama sa nu intervina ceva si sa nu mai ajung la biserica, am renuntat sa ascult de acel gand care putea ascunde o capcana - ca odata ajunsa acasa, din diverse motive, voi ramane acolo si nu voi face ce mi-am propus. Asa ca am ignorat gandul "bun", ca trebuie sa am fusta, si m-am prezentat la biserica asa cum plecasem dimineata de acasa. Si nu a fost nicio problema, taina Sfintei Spovedanii si-a facut din plin efectul :)

Privind in urma, sunt convinsa ca acela nu a fost un gand cu adevarat bun (bun si corect era doar in aparenta, in realitate diavolul ar fi stiut sa faca din el inca un motiv de amanare, ar fi facut el cumva sa nu mai ajung apoi la biserica).

In continuare merg la biserica tot in pantaloni. In pantaloni, de la serviciu, trec si pe la biserica, ori de cate ori ma ajuta Dumnezeu .. dimineata, seara, biserica e deschisa mereu. Faptul ca sunt in pantaloni nu-l fac motiv de renuntare de a merge la biserica. Si am mai observat ceva. Ori de cate ori port fusta, ma simt mai cocheta, mai feminina, mai frumoasa si ma mandresc. Cand sunt in pantaloni ma simt un om simplu, cu o infatisare comuna, care nu atrage atentia prin ceva anume ... sunt mai stearsa si nu ma gandesc sa pun pasul masurat, sa am grija cum ma asez sau ca as putea fi admirata de cineva.

Parintele duhovnic mi-a spus sa port din cand in cand si fusta, macar duminica, dar ca nu e obligatoriu. Si inteleg ca face acest pogoramant pentru neputintele mele sufletesti.

Sper ca in viitor voi ajunge sa port mai mult fusta decat pantaloni, ideal ar fi numai fusta, dar, pana atunci, functionez asa, constienta ca regula e alta si ca e un pacat.

Am vrut sa va impartasesc cele de mai sus pentru a arata ca uneori nu e bine sa ne cramponam de imagine si de litera si ca atata timp cat diavolul, din pricina bolilor noastre sufletesti, le foloseste impotriva noastra, e bine sa avem gandul cel bun mai ales atunci cand incalcam niste reguli.

Depinde si aici de "fusta"si de"pantaloni".
Cred ca nu mai este cazul sa detaliez...
Desigur ca pot exista fuste in care sa te simti extrem de feminina pt ca asta scot in evidenta-exacerband zonele care ne deosebesc de o silueta masculina,logic.
Asa cum pot exista si fuste care acopera si nu lasa vederii toata detaliile corporale,fiind lungi si mai legere...

[fallen]

Eu cred ca orice crestin, femeie sau barbat, ar trebui in primul rand cand vine la biserica sa fie curat si ingrijit. Din cele mai vechi timpuri oamenii se imbaiau si se primeneau si se imbracau cu ce aveau mai bun, chiar si cei mai saraci sau lipsiti de conditii...asadar nu cred ca e potrivit sa ne prezentam in treninguri, pijamale, capoade de casa, papuci, salopete de lucru ( murdare),etc, decat daca chiar suntem in timpul serviciului, suntem internati in spital, sau am fugit 5 minute de acasa de langa copilul bolnav, sa cumpar o paine si sa aprind o lumanare si sa ma inchin la iconostas....
Nu zic ca trebuie sa facem parada modei, dar nici sa dam dovada de neglijenta si nepasare, dcat doar sa fim intr-o situatie extrema...boala, suparare, tensiune, etc ( avem casa in renovare, si am fugit sa mai cumparam cate ceva, cu ce-am gasit la indemana, si ne-am oprit pt o clipa sa ne reculegem la sfanta biserica...). In rest, ar trebui sa alocam atentia cuvenita acestui eveniment, mai ales noi femeile, sa ne ingrijim atat de noi cat si de ceilalti, sot, copii...nu trebuie intentionat sa aratam ca nu ne pasa de tinuta noastra ( a venit odata o doamna, de ex, in sacou si fusta, cu papuci de plastic, de casa...acum, deh, am zis ca poate i s-au rupt pantofii sau or fi batut-o si nu a apucat sa-si ia altii...sau pur si simplu a plecat pe fuga de acasa, si s-a uitat asa, mi s-a mai intamplat si mie...)
Am mai observat ca unele femei sau fete, desi ingrijite, totusi au un aspect mai ponosit, haine inchise la culoare, cat mai acoperite, palide, incercanate, parand suferinde, deprimate, bolnave, nedormite, nemancate (exact cum spune si Mantuitorul)....aspect pe care insa nu il au intocmai, il abandoneaza sau il ascund, daca le intalnesti in alte iipostaze ( pe strada, in oras, la cumparaturi, cu familia sau pretenii, chiar si cand pleaca la munca)...acum e drept ca in fata lumii, se spune, nu e frumos, e rusine, nu se cuvine sa iti arati durerea, tristetea, etc, trebuie sa porti o masca, pecand in fata lui Dumnezeu, poti sa te arati asa cum esti pe dinauntru...chiar daca El te cunoaste oricum, nu trebuie sa ii arati nimic, si e putin probabil ca cineva sa incerce sa-si accentueze, sa " joace" aceasta stare, adica ma gandesc canu ar avea rost...dar ma gandesc ca asta ar putea fi singura explicatie ( sunt sincer indurerate, in sufletul lor, dar se ascund de lume...)

http://bibliaortodoxa.ro/

"Orice bărbat care se roagă sau prooroceşte, având capul acoperit, necinsteşte capul său.
Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul; căci tot una este ca şi cum ar fi rasă.
Căci dacă o femeie nu-şi pune văl pe cap, atunci să se şi tundă. Iar dacă este lucru de ruşine pentru femeie ca să se tundă ori să se radă, să-şi pună văl.
Căci bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiind chip şi slavă a lui Dumnezeu, iar femeia este slava bărbatului.
Pentru că nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat.
Şi pentru că n-a fost zidit bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
De aceea şi femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri.
(...)
Iar dacă se pare cuiva că aici poate să ne găsească pricină, un astfel de obicei (ca femeile să se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu."

"Şi pe cele ale trupului care ni se par că sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multă evlavie le îmbrăcăm; şi cele necuviincioase ale noastre au mai multă cuviinţă.
Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperământ."

"Femeia să nu poarte veşminte bărbăteşti, nici bărbatul să nu îmbrace haine femeieşti, că tot cel ce face aceasta, urâciune este înaintea Domnului Dumnezeului tău."

"Asemenea şi femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur, sau din mărgăritare, sau din veşminte de mult preţ;
Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu."

"Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie."

"De va avea femeia curgere de sânge, care curge din trupul său, trebuie să stea şapte zile pentru curăţirea sa.
(...)
Dacă femeii îi va curge sânge mai multe zile şi nu în timpul regulii ei, sau dacă ea are curgere mai mult decât timpul regulii ei obişnuite, atunci în tot timpul curgerii necurăţiei ei va fi necurată, ca şi în timpul regulii ei."