Relatia Bibliei cu Ortodoxia - nelamuriri

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Asta inseamna ca prin aceasta cheie ,a aducerii tainelor si harului , trebuie sa intepretam multe din pasajele Biblice?

Scrie in catehism si cum sa interpretam Sfanta Scriptura: "Oricine poate sa citeasca Sfanta Scriptura, insa nu si s-o talcuiasca (s-o explice) si nici sa invete pe altii. Caci zice insusi cuvantul Scripturii: "Aceasta trebuie s-o stiti mai intai de toate, ca nici o proorocie (invatatura) a Scripturii nu se talcuieste dupa bunul plac al fiecaruia" (2 Petru 1, 20)" Citeste si celelalte puncte in catehism, la "Sfanta Scriptura", scrie acolo si daca se intelege usor, cine poate sa o talcuiasca, ce trebuie sa facem ca sa citim si sa intelegem si ce facem cand avem o nelamurie: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=17
Doar protestantii talcuiesc Scriptura dupa intelegerea si masura lor. Eu ti-am mai spus ca ecumenismul are invatatura protestanta la baza. Aceasta invatatura este diferita de ortodoxie, iar orice invatatura straina duce la indepartarea din ce in ce mai mult de credinta.

În prealabil postat de iustin10

Totusi exista o diferenta de stil intre Scriptura si restul scrierilor .Mult mai usor patrunde in inima direct cuvantul Mantuitorului decat un citat abstract despre natura lui Dumnezeu din teologia sf Ioan Damaschin.Este altceva. Ambele fac parte din Traditie ,dar de pe alta pozitie.

Sfanta Traditie cuprinde lucruri ce tin de Liturghie, rugaciunile ce se citesc, Sfintele Taine, etc. Ceea ce au scris sfintii nu face neaparat parte din Sfanta Traditie, doar ceea ce au scris despre invatatura revelata. Se considera ca revelatia s-a incheiat odata cu Apostolii. Aceea este Sfanta Traditie, de pana atunci. Aici ai o explicatie mai exacta: http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Tradi%C8%9Bie
In concluzie, invatatura este deja talcuita de Biserica, despre care si scrie in Biblie ca e "Stalp si temelie a adevarului." Biserica nu poate gresi in privinta invataturii. Deci tot ce trebuie sa facem noi nu e sa ne chinuim sa intelegem Biblia, ca prostestantii, ci sa ne insusim invatatura deja talcuita. Adica sa citim catehismul. Pentru asta trebuie sa avem smerenie, adica sa nu credem ca noi stim mai bine decat Biserica sau sfintii.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

Scrie in catehism si cum sa interpretam Sfanta Scriptura: "Oricine poate sa citeasca Sfanta Scriptura, insa nu si s-o talcuiasca (s-o explice) si nici sa invete pe altii. Caci zice insusi cuvantul Scripturii: "Aceasta trebuie s-o stiti mai intai de toate, ca nici o proorocie (invatatura) a Scripturii nu se talcuieste dupa bunul plac al fiecaruia" (2 Petru 1, 20)" Citeste si celelalte puncte in catehism, la "Sfanta Scriptura", scrie acolo si daca se intelege usor, cine poate sa o talcuiasca, ce trebuie sa facem ca sa citim si sa intelegem si ce facem cand avem o nelamurie: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=17
Doar protestantii talcuiesc Scriptura dupa intelegerea si masura lor. Eu ti-am mai spus ca ecumenismul are invatatura protestanta la baza. Aceasta invatatura este diferita de ortodoxie, iar orice invatatura straina duce la indepartarea din ce in ce mai mult de credinta.
.

Pai nu am zis sa o talcuiesc eu . Am zis unde gasesc concret ori talcuiri ale Scripturii , ori integrari ale Scripturii in invatatura orotodoxa ? Si daca se poate sa fie si pe intelesul tuturor ar fi si mai de apreciat .Deci am cerut ajutorul pentru a fi indrumat spre astfel de lecturi.
Si in plus m-ar interesa si reactia cui recomanda ceva care sa fie citit,ce a inteles,ce nelamuriri a avut . E totusi un forum ,si principalul sau rost e sa ne ajutam unii pe altii ,fiecare la nivelul la care suntem.Degeaba mi se recomanda nu stiu ce lectura greoaie care nici cel care o recomanda nu a inteleso ,sau a avut probleme. Nu zic aici despre catehism .catehismul il stiu si eu .Dar acolo sunt enunturi generale . Vroiam mai la concret anumiti scriitori pe aceasta tema


.

. Se considera ca revelatia s-a incheiat odata cu Apostolii. Aceea este Sfanta Traditie, de pana atunci.
.

Revelatia da,dar Traditia a continuat .Scrierile sfintilor nu fac parte din Tarditie,din zestrea Bisericii ? Odata cu apostolii s-a incheiat revelatia dar nu Traditia . Talcuirea Scripturii a mai continuat,apoi cu sinoadele ,apoi fixarea cultului.Pe la 800 cred ca s-a inchiat cu adevart acest proces.

.

In concluzie, invatatura este deja talcuita de Biserica, despre care si scrie in Biblie ca e "Stalp si temelie a adevarului." Biserica nu poate gresi in privinta invataturii. Deci tot ce trebuie sa facem noi nu e sa ne chinuim sa intelegem Biblia, ca prostestantii, ci sa ne insusim invatatura deja talcuita. Adica sa citim catehismul. Pentru asta trebuie sa avem smerenie, adica sa nu credem ca noi stim mai bine decat Biserica sau sfintii.

Okei , ai si tu dreptate ,poate am ceva germeni protestanti in mine,si un interes prea mare pentru Scriptura. Recunosc ,nu atat ca vreau sa o inteleg,cat sa vad macar pe alti ca o inteleg. Mi-a placut asa mult,ca as vrea sa regasesc in Ortodoxie cat mai multe lucruri legate de Scriptura. Catehismul l-am citit , ideatic mi l-am insusit ,dar eu vreau sa regasesc fiorul care mi-l transmitea direct Cuvantul lui Dumnezeu. De aceea simt nevoia sa citesc mai mult ,nu doar catehismul ,si asta nu inseamna neaparat ca ,contrazic catehismul ,prin faptul ca pun intrebari. Chiar as invidia o persoana care nu pune deloc intrebari.
Uite,de exemplu din dialogurile de aici ,cu Mihnea si inclusiv cu tine ,m-au ajutat sa vad continuitatea Cuvantului scripturii in Biserica prin Taine .Ulterior am cautat sa aprofundez acest subiect si in scrierile parintilor.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

Am zis unde gasesc concret ori talcuiri ale Scripturii

Mie, de un imens folos imi este Lantul de Aur (=Catena Aurea). Este o opera de compilatie a Sf Toma din Aquino pe care el a facut-o pentru uzul lui propriu, ca instrument de lucru, fiindca simtea ca se pierde printre atatea interpretari ale Sfintilor Parinti si invatatilor de pana la el.

Inzestrat de Dumnezeu cu o forta fizica herculeana, aceasta era depasita, totusi, de o minte avand o memorie si o capabilitate de prelucrare a datelor care ieseau din comun si nu au fost nicicand depasite. Deci, daca Doctor Angelicus a simtit ca se pierde in interpretarile Bibliei, sa nu ne rusinam ca si noi patim la fel.

Fiindca o carte obisnuita este asemenea unei baltoace: intri in ea, si pe urma imediat iesi prin cealalta parte de unde ai intrat. Ai, in privinta asta, o singura posibilitate.

O lucrare de geniu, precum "Luceafarul" lui Eminescu, de exemplu, este asemenea unei mari. Intri in ea si te simti acoperit cu totul de ea. Pe urma, dupa mult timp, cand simti ca ar fi cazul sa iesi la un liman te intrebi pe unde anume, existand mai multe posibilitati de iesire.

Iar o carte supranaturala este asemenea unui ocean. In care, odata intrat, nici nu mai iesi, nici nu mai vrei sa o faci. Adica, pe de o parte, o viata nu iti ajunge. Iar, pe de alta parte, realizezi ca ACEASTA este o viata implinita.

Cercetati, asadar, pe net dupa cuvintele cheie "Catena Aurea". Si veti gasi intrarea intr-un ocean. Din pacate, opera se limiteaza la Evanghelii. Cum spuneam, pentru toata Biblia o viata nu ajunge. Nici chiar o viata ca a Doctorului Angelic.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Mie, de un imens folos imi este Lantul de Aur (=Catena Aurea). Este o opera de compilatie a Sf Toma din Aquino pe care el a facut-o pentru uzul lui propriu, ca instrument de lucru, fiindca simtea ca se pierde printre atatea interpretari ale Sfintilor Parinti si invatatilor de pana la el.

Cercetati, asadar, pe net dupa cuvintele cheie "Catena Aurea". Si veti gasi intrarea intr-un ocean. Din pacate, opera se limiteaza la Evanghelii. Cum spuneam, pentru toata Biblia o viata nu ajunge. Nici chiar o viata ca a Doctorului Angelic.

In niciun caz, Toma de Aquino are alta invatatura decat cea ortodoxa si un alt duh. Sunt o multime de sfinti si o multime de talcuiri ale sfintilor, nu i-ar ajunge unui om o viata sa le citesca, de ce ar trebui sa citeasca o carte neortodoxa despre invatatura de credinta? Biserica spune, pe buna dreptate, sa nu citim carti neortodoxe (sau eretice), mai ales pentru cei care nu inteleg bine invatatura, pentru ca au alt duh si aceasta ii va influenta si pe ei. Si odata il vezi pe ortodox cum incepe sa cugete ca in invatatura catolica. Unii chiar mai mult, incep sa aiba revelatia ca invatatura catolica e cea adevarata, nu cea ortodoxa. In Duhul Adevarului trebuie sa staruim, nu in alte duhuri.

[catalin2]

În prealabil postat de iustin10

Nu zic aici despre catehism .catehismul il stiu si eu .Dar acolo sunt enunturi generale . Vroiam mai la concret anumiti scriitori pe aceasta tema

Sfintii au talcuit Sfanta Scriptura, nu sunt scriitori mai mari decat sfintii.

În prealabil postat de iustin10

Revelatia da,dar Traditia a continuat .Scrierile sfintilor nu fac parte din Tarditie,din zestrea Bisericii ? Odata cu apostolii s-a incheiat revelatia dar nu Traditia . Talcuirea Scripturii a mai continuat,apoi cu sinoadele ,apoi fixarea cultului.Pe la 800 cred ca s-a inchiat cu adevart acest proces.

Una este Sfanta Traditie si alta traditia bisericeasca sau alte traditii.
Sfanta Traditie e ceea ce Mantuitorul a propovaduit iar Apostolii au transmis mai departe. O sa intelegi mai bine din urmaotrul citat din Sfantul Vasile cel Mare:
"Unele dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica le avem din invatatura scrisa, pe altele insa le-am primit din Traditia apostolica transmisa in taina. Amandoua aceste categorii au aceeasi autoritate pentru evlavie. Nimeni nu va spune cuvant impotriva acestora, pentru ca nimeni nu cunoaste cat de cat asezamintele bisericesti. Daca am incerca sa inlaturam obiceiurile nescrise, ca neavand mare importanta, nu ne-am da seama ca am pagubi Evanghelia in partile ei principale; mai mult, am restrange propovaduirea la numele ei gol. De pilda (ca sa pome*nesc lucrul cel dintai si foarte obstesc), cine a invatat prin scris, ca cei care nadajduiesc in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa se insemne cu semnul crucii? Ce scriere ne-a invatat sa ne intoarcem spre Rasarit atunci cand ne rugam? Ce sfant ne-a lasat in scris cuvintele de chemare a Sfan*tului Duh pentru prefacerea painii Euharistiei si a Paharului binecuvantarii? Nu ne multumim cu cele pe care le mentioneaza Apostolul sau Evanghelia, ci spunem unele lucruri inainte, altele pe urma, ca avand mare putere pentru taina si pe care le luam din invatatura nescrisa. Noi binecuvantam apa Botezului si untdelemnul Ungerii, inca si pe cel ce se bo*teaza. Din ce scrieri? Nu din Traditia tacuta si tainica? Ce cuvant scris ne-a invatat ungerea insasi cu untdelemn? Iar cufundarea omului de trei ori, de unde este? Celelalte cate sunt in legatura cu Botezul, lepadarea de satana si de ingerii lui, din ce scriere sunt? Nu sunt oare din aceasta invatatura nepublicata si secreta pe care Parintii nostri au pastrat-o sub ta*cere, fara iscodire, ca unii care invatasera bine acel lucru: pastrarea in tacere a maretiei sfinte a Tainelor" (Sf. Vasile cel Mare, Despre Sfantul Duh, Migne P. G. XXXII, col. 188-189, cit. Invatatura de credinta or*todoxa, Bucuresti, 1952, p. 34)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de iustin10

Talcuirea Scripturii a mai continuat,apoi cu sinoadele ,apoi fixarea cultului.Pe la 800 cred ca s-a inchiat cu adevart acest proces.

Nici talcuirea Scripturii, nici opera Sinoadelor, nici liturgica nu putem spune ca s-au incheiat pe la 800, in alt an sau vreodata. Ceea ce s-a incheiat odata cu moartea Sf Ap Ioan a fost Revelatia Generala. Asta nu inseamna ca nu sunt posibile revelatii particulare, altfel spus comunicari punctuale, cu caracter de obicei evenimential ori de cult, de la Dumnezeu la oameni. Aceste revelatii particulare trebuie sa aiba cautiunea Bisericii, care le examineaza mai intai. Si primul aspect examinat este ca ele sa nu contrazica Revelatia Generala, fiindca ar fi de neimaginat ca Dumnezeu sa se contrazica singur, un asemnea lucru marcand inautenticitatea pretinsei revelatii.

Spre exemplu, cultul Sfintei Cruci este in urma unei revelatii particulare. Putem spune ca Apostolii au cunoscut importanta si semnificatia Crucii, dar nici pe departe cultul ei nu a avut in Biserica Primara ponderea pe care o are acum. Si nu ar fi avut aceasta pondere daca Dumnezeu nu ar fi indicat-o oamenilor, prin revelatie particulara ulterioara, care face parte din Sfanta Traditie.

Ar fi irespirabila atmosfera dintr-o "Biserica-muzeu", in care Traditia ar fi osificata. Traditia este vie, termenul are legatura cu comertul. Transmitem ceea ce am primit. Din Traditie (Predanie) fac parte nu numai hotararile dogmatice ale Bisericii, ci si tot felul de detalii, precum faptul ca Sf Fecioara a nascut fara dureri, ca Domnul nostru a primit 120 de lovituri de bici, ca avea barba si plete, ca parintii Sfintei Fecioare se numeau Ioachim si Ana si tot felul de alte lucruri pe care nu le gasim in Evangheliile Canonice (desi pe unele le gasim in Apocrife, care contin o parte de adevar). Tot din Traditie mai fac parte si lucruri intamplate DUPA perioada apostolica, precum descoperirea miraculoasa a Sfintei Cruci de catre Sf Elena si inca multe, multe altele. "Ceea ce a fost crezut tot timpul, de catre toti, din tot locul" suna o definitie a Sf Augustin.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ceea ce s-a incheiat odata cu moartea Sf Ap Ioan a fost Revelatia Generala. Asta nu inseamna ca nu sunt posibile revelatii particulare, altfel spus comunicari punctuale, cu caracter de obicei evenimential ori de cult, de la Dumnezeu la oameni. Aceste revelatii particulare trebuie sa aiba cautiunea Bisericii, care le examineaza mai intai. Si primul aspect examinat este ca ele sa nu contrazica Revelatia Generala, fiindca ar fi de neimaginat ca Dumnezeu sa se contrazica singur, un asemnea lucru marcand inautenticitatea pretinsei revelatii.

Aceasta e invatatura catolica, diferita de cea ortodoxa. Un articol care explica mai amanuntit aceste invataturi: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...ine-69112.html
Citez: " Asemenea atitudini fata de dezvoltarea Revelatiei le au unii indirect, practicand si justificand inovatiile doctrinare, iar altii direct, eliminind Traditia cres*tina, spre a-si legitima si justifica propriile lor invataturi prin revelatii particulare.
Mentinerea "Revelatiei deschise" este, astfel, neortodoxa; ea introduce instabilitatea revelationala, prin modificarea si transformarea sa calita*tiva si cantitativa, determina indepartarea de invatatura Mantuitorului si schimbarea acestei invataturi. Real si obiectiv, nu mai intervine nimic revelational, dupa Hristos, in cuprinsul Revelatiei di*vine; subiectiv insa intervin persoane nelegitimate prin inspi*ratie divina in acest cuprins si apar inovatii fara nici o valoare doctrinara, pe care mersul inainte al religiei crestine le elimina, dovada pozitia ferma a Ortodoxiei si nerecunoasterea lor ecumenica."
"O prima eroare, care se face frecvent, este confuzia intre dezvol*tarea doctrinara a Revelatiei divine pana la Hristos si dezvoltarea doctrinara a Revelatiei divine de dupa Hristos, adica dezvoltarea dogmatica. Dezvoltarea dogmatica se deosebeste structural de cealalta, deoarece ea nu mai aduce adevaruri noi, nu mareste fondul revelat supranatural; ea este numai o dezvoltare for*mala de explicare, de lamurire si de insusire a Revelatiei supranaturale, nu o innoire a acesteia, sau o transformare. "

[Ioan_Cezar]

Revelaţia scrisă şi orală face parte din întreaga istorie a omenirii. E de neconceput ca Dumnezeu să nu comunice cu făptura lui cea mai iubită, omul, pe care avea să o şi preia în Persoana Sa prin întruparea Fiului.
*
Revelaţia s-a păstrat şi s-a transmis neîncetat, atingînd deplinătatea în Iisus Hristos.
Scriptura şi Tradiţia sunt diferite DOAR în ceea ce priveşte modalitatea de fixare, păstrare şi transmitere. E o chestiune care ţine de ...mecanismele memoriei (personale şi colective). Aşa cum memoria omului e de multe feluri (semantică, imagistică, senzorială, implicită, explicită, declarativă, procedurală, evenimenţială, episodică etc.), conţinuturile ei fiind codate în chipuri diferite - aşa şi conţinutul Revelaţiei este unul şi acelaşi dar este codat în moduri diferite. Anumite conţinuturi sunt codate în cuvinte, altele pur şi simplu în melodie şi gesturi corporale etc.
Nu ar trebui să ne împiedicăm de asta, ci, dimpotrivă, să ne minunăm cât de bogată şi diversă este păstrarea şi transmiterea energiei Dumnezeieşti către noi, oamenii, aşa încât noi să nu rătăcim ci să rămânem în contact cu El, în periplul nostru odiseic către Acasă.
*
Tocmai pe temeiul înţelegerii semnificaţiei Revelaţiei noi găsim şi rostul scrierilor care alcătuiesc VT. Prin acesta ni se înfăţişează istoria Revelaţiei de la Adam la Hristos şi asta face ca noi să cunoaştem cuvântul lui Dumnezeu dintotdeauna către om, încă de la facerea omului. Nu putem minimaliza VT şi nicidecum nu putem spune, ca unii, că VT e doar pentru evreii din vechime... Nu doar NT ci şi VT este lămuritor şi normativ pentru credinţă şi purtare (2 Tim 3,16), precum şi pentru reînsufleţirea noastră prin cuvântul insuflat de Duhul Sfânt, prin energia necreată pe care el o transmite. De aceea, lectura VT şi tâlcuirea lui cuvenită aduce har asupra noastră. A-l minimaliza şi nega înseamnă a ne priva singuri de medicamentul Doctorului nostru, a ne autocondamna la temniţa bolii. Cu toate acestea, preţuim şi folosim mai mult NT deoarece el cuprinde descoperirea dumnezeiască făcută de Însuşi Fiul lui Dumnezeu, direct şi personal, cu toate mijloacele noastre de exprimare omeneşti (verbal, emoţional, gestual etc.) - pe scurt cu întreaga fiinţă. Faţă de această deplinătate, privită prin erminia ei, legea veche a fost numită umbra, nu însuşi chipul lucrurilor (Evrei 10,1). Dar umbra aceasta ţinea cumva locul lui Hristos până la Întruparea Lui, deci nu poate fi minimalizată ori negată, deşi a fost plinită prin Însuşi Cuvântul Întrupat. NT a fost tăinuit în cel vechi, ca un prunc care creştea într-un pântec, ca un stejar care foşnea neauzit în sămânţa lui... Noul Testament a fost ascuns în cel Vechi, care s-a deschis şi s-a împlinit în cel Nou.

*
Cuvântul tradiţie tocmai aceasta înseamnă: predare sau transmitere, aşa încât nu poate fi acceptat modul în care unii aşază Tradiţia sub valoarea Scripturii. E unul şi acelaşi conţinut Dumnezeiesc, revelat pe altă cale, în alt limbaj - anume cel viu al conduitelor personale, al modului concret de a fi, de a trăi firesc, omenesc, creştineşte adică.

*
Nu doar Hristos nu a lăsat nimic scris dar nici cei mai mulţi dintre apostoli. Doar doi dintre apostoli (Matei şi Ioan) ne-au lăsat Evanghelia, ceilalţi autori sfinţi (Marcu şi Luca) fiind deja ucenici ai apostolilor, deci purtători ai adevărului dumnezeiesc prin mijlocirea Tradiţiei.

*
Tradiţia însăşi are două aspecte: statornic şi dinamic.
În aspectul statornic al Tradiţiei, Biserica recunoaşte fondul Revelaţiei prin Apostoli, începînd la Cincizecime şi ţinînd până la moartea ultimului Apostol, dar fiind fixată şi în scris de Biserică până în epoca Sinoadelor ecumenice.
Aspectul dinamic al Tradiţiei se referă la procesul viu prin care Biserica, preluînd Tradiţia apostolică şi rămînînd neabătut în ea, o dezvoltă continuu după nevoile ei lăuntrice, organice de creştere, dar şi după nevoile exterioare, ca răspuns la problemele fiecărei epoci pe care o împărtăşesc oamenii. Din sâmburele Tradiţiei apostolice creşte mereu stejarul Ortodoxiei. Nu trebuie să ne speriem că Tradiţia are şi un aspect dinamic, precum nu ne speriem că dintr-un copil se dezvoltă un bărbat desăvârşit. Iar dacă a fost însămânţat grâu, în nici un caz nu poate rodi din bob de grâu neghină (e şi neghină, dar aceasta e adusă de vânturi, iar nu de grâu)...
Aşadar dezvoltarea Tradiţiei, în mod organic, este inevitabilă, firească şi de înţeles. Biserica nu aduce inovaţii, nu se abate de la izvorul dumnezeiesc al Sfintei Tradiţii Apostolice, ci doar o adaptează în forme şi modalităţi noi, în comunicarea neîncetată dintre Dumnezeu şi om, de-a lungul veacurilor. Astfel stejarul Adevărului Dumnezeiesc se îmbogăţeşte tot mai mult, tot mai nuanţat, spre slava lui Dumnezeu şi pentru mântuirea şi desăvârşirea noastră.

[Ioan_Cezar]

Înţelegerea acestor procese vii din Fiinţa Bisericii poate fi considerată o problemă de ... genetică.
Putem exprima în mod analogic, ca o mare metaforă, naşterea şi dezvoltarea Bisericii aşa cum în genetică vorbim despre naşterea şi dezvoltarea unui organism viu, corporal.
Dar aceasta nu înseamnă deloc că Biserica învaţă despre Ea însăşi de la ştiinţa geneticii, deşi unele concepte din genetică pot servi ca mijloc auxiliar de exprimare, ca analogie. Nu e necesar dar poate fi folositor, ţinînd cont de obişnuinţele minţii noastre de oameni ai acestor timpuri. Cel puţin pentru unii dintre noi e o modalitate accesorie, mereu însă auxiliară, neesenţială.
Dimpotrivă, genetica e inspirată din Revelaţia dumnezeiască, din viaţa spirituală a Bisericii. Poate nu întâmplător primii geneticieni din epoca pe care o considerăm ştiinţifică au fost monahi şi preoţi.
Similar, medicina a învăţat de la Doctor, iar nu Biserica a învăţat de la doctori.

*
Genetica şi genealogiile sfinte au fost modelul după care, în secole, s-a dezvoltat ştiinţa lumii. Din păcate, atunci când omul a preluat în arealul său de lucru duhul descoperirilor, a căzut în autoadmiraţia de sine şi, nebăgînd de seamă că Dumnezeu "îi sufla" adevărurile cunoaşterii, a ajuns la aşa încântare de sine încât s-a trezit că Îl contestă pe Însuşi Învăţătorul omenirii, puindu-se pe sine, creatura, pe post de Creator. În acest sens, genetica de azi îşi revendică drepturi pe care nu le poate deţine. Mână în mână cu alte ştiinţe, de pildă cu fizica cuantică, nu face decât să dubleze Adevărul Revelat cu o umbră căzută şi sterilă, făcînd ca atât civilizaţia cât şi cultura să devină stranii şi alienante, când s-ar fi cuvenit ca ele să devină mângâiere şi accesoriu pentru omul hărăzit la fericire şi veşnicie.
Genetica e bună doar în măsura în care, păstrîndu-şi smerenia, se va dovedi lucrătoare în calitate de slujnică a Teologiei şi Bisericii. Deocamdată se ţine, ca şi alte discipline ştiinţifice şi filosofice, la obrăznicătură, spre abramburirea omului iar nu spre luminarea lui.
Nu prin ea în sine, ci prin modul pervers în care duhurile străine de Biserică îi deturnează lucrarea, re-semnificînd-o întunecat, întru deşertăciune.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nici talcuirea Scripturii, nici opera Sinoadelor, nici liturgica nu putem spune ca s-au incheiat pe la 800, in alt an sau vreodata. Ceea ce s-a incheiat odata cu moartea Sf Ap Ioan a fost Revelatia Generala. Asta nu inseamna ca nu sunt posibile revelatii particulare, altfel spus comunicari punctuale, cu caracter de obicei evenimential ori de cult, de la Dumnezeu la oameni. Aceste revelatii particulare trebuie sa aiba cautiunea Bisericii, care le examineaza mai intai. Si primul aspect examinat este ca ele sa nu contrazica Revelatia Generala, fiindca ar fi de neimaginat ca Dumnezeu sa se contrazica singur, un asemnea lucru marcand inautenticitatea pretinsei revelatii.

Spre exemplu, cultul Sfintei Cruci este in urma unei revelatii particulare. Putem spune ca Apostolii au cunoscut importanta si semnificatia Crucii, dar nici pe departe cultul ei nu a avut in Biserica Primara ponderea pe care o are acum. Si nu ar fi avut aceasta pondere daca Dumnezeu nu ar fi indicat-o oamenilor, prin revelatie particulara ulterioara, care face parte din Sfanta Traditie.

Ar fi irespirabila atmosfera dintr-o "Biserica-muzeu", in care Traditia ar fi osificata. Traditia este vie, termenul are legatura cu comertul. Transmitem ceea ce am primit. Din Traditie (Predanie) fac parte nu numai hotararile dogmatice ale Bisericii, ci si tot felul de detalii, precum faptul ca Sf Fecioara a nascut fara dureri, ca Domnul nostru a primit 120 de lovituri de bici, ca avea barba si plete, ca parintii Sfintei Fecioare se numeau Ioachim si Ana si tot felul de alte lucruri pe care nu le gasim in Evangheliile Canonice (desi pe unele le gasim in Apocrife, care contin o parte de adevar). Tot din Traditie mai fac parte si lucruri intamplate DUPA perioada apostolica, precum descoperirea miraculoasa a Sfintei Cruci de catre Sf Elena si inca multe, multe altele. "Ceea ce a fost crezut tot timpul, de catre toti, din tot locul" suna o definitie a Sf Augustin.

Mihnea, si tu crezi in "gasirea" crucii de catre Elena, mama imparatului Constantin? Mie povestea imi suna a propaganda imperiala, evident cu mesaj politic, ingemanata cu cea crestina, care da tonul mistic-fantezist. Intotdeauna am considerat acest gen de istorii ca parte a unui folclor bisericesc, necesar institutional pentru a aduce masele inculte, dar cu multa credinta, la biserica si in Biserica.