Morala in afara bibliei!?

[Demetrius]

În prealabil postat de Inorogul

...De cele mai multe ori reactionez fata de afirmatiile care clameaza perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universal etc., a tot ceea ce tine de credinta si imprefectiunea, cu aceleasi atribute sus-mentionate, a oamenilor si a sistemelor de valori care nu subscriu credintei respective.

In definitiv, nu cer nimanui sa creada ca eu nu voi sfarsi in Iad, ci sa nu se comporte ca si cum eu as sfarsi in Iad.

Numai bine!

Eu afirm(clamez) perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universala a tot ceea ce tine de Hristos si de credinta in El.
Nu ma refer la cei care nu cred in El; e treaba lor.
Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.
Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

Afirm ca crestinismul(noua gandire) reprezinta o noua orientare morala fiindca defineste pacatul in profunzime(in cuget), nu doar la vedere(in fapta); de aceea tamaduirea Mantuitorului se facea prin Cuvantul adresat gandirii.



P.S. In randurile pe care le scrii si pe care le-am citit cu atentie se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.
Minunea cea mai mare e ca si in minuni sunt ratiuni la care accesul este posibil doar prin credinta.

În prealabil postat de Demetrius

Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.

Pai uite una din diferente:

În prealabil postat de Demetrius

Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

În prealabil postat de Demetrius

se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.

Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...

:) Spre exemplu: in momentul in care o minune are loc, ea inceteaza sa mai fie o minune. Devine cel mult un fenomen foarte rar, fara o explicatie aparenta :).

[Demetrius]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Pai uite una din diferente:






Din pacate, in momentul in care introduci rationamentul in chestiunea minunilor, acestea isi pierd farmecul...

1-Nu e nicio diiferenta fiindca nici astazi oamenii nu-L accepta pe de-a-ntregul, ci doar cat sa-si intretina inchipuirea ca sunt si ei crestini "veritabili".
2-Eu am spus ca prin credinta rationamentul se ridica la capacitatea de a explica minunile, dar tu nu ai sesizat asta, ceea ce e rezonabil pentru mine.

În prealabil postat de Demetrius

Eu afirm(clamez) perfectiunea infinita, totala, indiscutabila, universala a tot ceea ce tine de Hristos si de credinta in El.
Nu ma refer la cei care nu cred in El; e treaba lor.
Nu este nicio diferenta intre acele timpuri si aceste vremuri; asadar, Scriptura este de actualitate.
Oamenii acelor vremuri nici nu puteau concepe dinainte parametrii noii gandiri(noua moralitate) pe care Iisus Hristos le-a indus-o prin demonstratii.

Afirm ca crestinismul(noua gandire) reprezinta o noua orientare morala fiindca defineste pacatul in profunzime(in cuget), nu doar la vedere(in fapta); de aceea tamaduirea Mantuitorului se facea prin Cuvantul adresat gandirii.



P.S. In randurile pe care le scrii si pe care le-am citit cu atentie se vede clar ca ai incredere mare in rationamente, pe care le cauti si in minuni; sincer, imi pare rau.
Minunea cea mai mare e ca si in minuni sunt ratiuni la care accesul este posibil doar prin credinta.

Scrisesem foarte mult dar m-am razgandit, ca bateam campii :).

Voi spune doar atat:

1) Inca de la nastere eu actionez in stricta dependenta fata de sistemul in care ma regasesc, pe baza informatiilor pe care le primesc de la acesta. Din pacate/fericire, in sistemul meu, minunile sunt imperceptibile, indiferent daca ele exista sau nu.
2) Un sistem in care minunile sunt posibile este un sistem inechitabil. Ce valoare ar capata "munca" intr-un astfel de sistem? Prefer mai putine minuni si mai multa munca. ...Iar rugaciunea nu intra la capitolul munca;
3) O minune nu poate fi catalogata niciodata ca fiind buna sau rea, in termeni absoluti; orice minune este rea pentru anumite entitati si buna pentru alte entitati.

[Demetrius]

În prealabil postat de Inorogul

Scrisesem foarte mult dar m-am razgandit, ca bateam campii :).

Voi spune doar atat:

1) Inca de la nastere eu actionez in stricta dependenta fata de sistemul in care ma regasesc, pe baza informatiilor pe care le primesc de la acesta. Din pacate/fericire, in sistemul meu, minunile sunt imperceptibile, indiferent daca ele exista sau nu.
2) Un sistem in care minunile sunt posibile este un sistem inechitabil. Ce valoare ar capata "munca" intr-un astfel de sistem? Prefer mai putine minuni si mai multa munca. ...Iar rugaciunea nu intra la capitolul munca;
3) O minune nu poate fi catalogata niciodata ca fiind buna sau rea, in termeni absoluti; orice minune este rea pentru anumite entitati si buna pentru alte entitati.

1- Oricine interactioneaza cu sistemul in care-si fixeaza obiective.
Insa in sistemul terestru, in care suntem acum, se aplica, fara sa vrem, regulile Imparatiei lui Dumnezeu, care ne-au fost deja transmise; de cele mai multe ori, noi nu vrem sa acceptam "conditii" pe care simturile noastre trupesti nu le percep direct.
2-Este cel mai echitabil sistem(credinta in Dumnezeu) fiindca minunile se infatuiesc pe motiv de necesitate a iubirii.
3-Depinde de obiectivele acelor entitati. Obiectivele materiale n-au relevanta fiindca sunt trecatoare, chiar daca par principiale.