Vise urate....

[Ioan_Cezar]

Dacă îmi permiţi o mică precizare, Corinusha: în vise trăim dinamica relaţiei dintre conştient şi inconştient, prilej cu care devine foarte activă manifestarea inconştientului iar noi putem lua act conştient, pe această cale simbolică (visul), de mişcările adânci, din inima noastră. Limbajul inimii e diferit de limbajul conştiinţei ordinare. Precum desigur cunoşti.
Aşadar, nu de subconştient e vorba, ci de funcţionarea noastră cea mai tainică, acolo unde, dealtfel, e şi poarta de legătură cu anumite fenomene duhovniceşti. În acest sens, precizările lui gpalama, deşi parcă un pic cam brutale, nu sunt lipsite de orice noimă. Opinia mea e că, da, în lumea visului se manifestă şi forţe demonice, nu doar protectoare. Dar despre asta e de studiat serios, sub îndrumare competentă şi de ascultat pe cei pricepuţi - adică pe duhovnic mai întâi, în măsura în care consideră şi poate să susţină un astfel de travaliu.
Visul nu e un fenomen de aruncat la coş, prin desconsiderare ori negare, dar nici de luat direct în piept. Ar trebui mai degrabă să învăţăm, prin apelul la cei mai pricepuţi decât noi (duhovnicii, precum şi psihanaliştii specializaţi în acest sens) cum să ne apropiem de tainiţele acestei lumi din noi înşine. Cu multă prudenţă şi delicateţe, mereu.

[fallen]

Sigmund Freud, paremi-se a facut aceasta schematizare a mintii in constient, subconstient si inconstient, asemuindu-le cu un iceberg...ulterior daca nu ma insel s-a incercat si o locaizare anatomica a acestor etaje ale constiintei, dar mi se pare ca nu s-a putut stabili cu exactitate...
Acum, ma gandesc ca dpdv duhovnicesc, atat Dumnezeu cat si diavolul pot actiona la oricare din aceste nivele... ( sper sa nu sune a blasfemie)

[Yasmina]

@Cezar

Dar ce se intampla atunci cand visam si realizam in vis ca visam?
Si de exemplu daca avem un vis urat ne comandam cand sa ne trezim/sa iesim din vis?
Iar de este un vis frumos ne"jucam"cu el,ca de la un panou de comanda?

[fallen]

Nu sunt Cezar dar am observar sieu fenomenul, de la o vreme :); da pt care m-as risca sa afirm ca ar putea fi pe de o parte o dovada a experientei spirituale mai avansate ( desi risc sa ma auto-mandresc) sau o dovada a faptului insusi ca creierul se trezeste, e pe finalul somnului, si " manipuleaza" visul, oarecum...

Am observat ca reusesc de la o vreme performanta sa ma opresc din cadere atunci cand visez ca cad in gol, sau chiar sa nu cad, sa ma redresez, si inca o performanta ar fi aceea ca pot continua visul, daca mi-a placut, si dupa ce ma trezesc si adorm la loc...

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Yasmina

@Cezar

Dar ce se intampla atunci cand visam si realizam in vis ca visam?
Si de exemplu daca avem un vis urat ne comandam cand sa ne trezim/sa iesim din vis?
Iar de este un vis frumos ne"jucam"cu el,ca de la un panou de comanda?

Visul este o activitate (aşa i se şi spune "activitate onirică") la care participă întreaga persoană, corp şi suflet. Tocmai de aceea în vis ne şi mişcăm, uneori vorbim, râdem, plângem etc. Numai că, această activitate nu se desfăşoară în parametrii obişnuiţi, ai stării de veghe şi conştienţă. Deoarece raportul dintre principalele modalităţi de funcţionare ale psihismului (în primul rând conştientul şi inconştientul) este diferit în somn faţă de starea de veghe, acum (în timpul visului) conştiinţa este modificată.
Modificarea conştiinţei se exprimă în multe feluri. În ce constă, pe scurt? În primul rând în modificarea funcţiior sale.
Funcţiile conştiinţei sunt în primul rând de cunoaştere (de reflectare şi creare, între anumite limite subiective, a realităţii) şi de reglaj voluntar.
Funcţia de cunoaştere este modificată în vis în sensul că noi ne putem da totuşi seama de unele aspecte ale realităţii subiective (ne dăm seama că visăm şi înregistrăm conţinutul visului, luăm act de el ca la teatru, suntem deci mai mult spectatori fără a interveni efectiv ci doar bucurîndu-ne sau întristîndu-ne) şi, după unii, chiar de anumite fenomene din afara noastră (dar nu din exteriorul fizic ci dinlăuntru, din lumea care se deschide prin interior, spre un fel de univers paralel cu cel fizic, exterior). Însă această cunoaştere e caracterizată de unele exagerări, deformări asemănătoare cu lumea imaginaţiei. De aceea, când revenim la starea de conştiinţă, sesizăm că întâmplările din vis par mai degrabă de domeniul miraculosului şi al incredibilului decât din domeniul numit de noi realitate. Nu doar imperfecta stare de funcţionare a conştiinţei e responsabilă de aceste denaturări uneori spectaculoase, ci şi faptul că funcţia de reglaj a conştiinţei slăbeşte şi astfel capătă pregnanţă viaţa noastră afectivă, dorinţele, precum şi lumea pusiunilor instinctuale şi alte formaţiuni motivaţionale.
Ar fi multe de spus, iar eu aici doar am schiţat, pe alocuri un pic cam simplist, cred, forţat de împrejurări. Îmi cer iertare dar subiectul e vast şi nu ştiu cum să punctez fără riscul de a ciopârţi, de fapt...
*
Avem o anumită capacitate de a opri sau susţine derularea visului, cam cum am avea o telecomandă care ne permite, după unele insistenţe, să schimbăm în sfârşit canalul. Dar cel care comandă visul este inconştientul, nu conştientul. Puterea de a conduce visul creşte pe măsură ce inconştientul îşi termină manifestarea. Când se retrage el, reintră în scenă conştientul. Comanda nu poate aparţine simultan ambelor modalităţi de funcţionare, una fiind mereu conducătoare iar cealaltă colorînd doar, influenţînd mai mult sau mai puţin dar niciodată hotărînd. De fapt, rolul de conducător al inconştientului este atât de clar în vis încât Freud nu se sfia să numească visul "o manifestare autonomă a inconştientului".
*
Legat de inconştient aş dori să punctez o diferenţă importantă între marii psihanalişti din perioada clasică.
Freud vedea inconştientul doar ca depozit de frustrări şi conflicte. Un fel de ladă de gunoi dar cu încărcătură atomică. Îi găsea însă valenţe imense pentru autocunoaştere şi autoreglare şi folosea visul pe care îl interpreta, găsind că visul e "calea regală spre inconştient". Analizînd visele, Freud (care era un raţionalist convins) a vindecat mulţi nevrotici şi a adus o claritate specifică raţionalismului în perimetrul căreia viaţa putea să continue mai puţin tulbure şi întortocheat. Însă aceste clarificări aveau să fie considerate de unii, printre care Jung, o ciopârţire a omului, o sărăcire.
Jung îl completează pe Freud, găsind că inconştientul nu are doar un conţinut negativ şi morbid ci că e izvorul unei imense energii spirituale şi creative. Analiza viselor, prin metoda asocierilor libere mai ales, tindea la Jung să pună pe om în contact cu această inepuizabilă energie nobilă, creatoare şi eliberatoare. Jung nu vedea complet pe om decât dacă se întregea (o adevărata re-ligere) prin conectarea la inconştientul personal şi colectiv.
Adler găseşte că în inconştient se află resurse imense pentru dezvoltare. El aduce în discuţie fenomenul de compensare (azi important mai ales în defectologie) arătînd că stă în sarcina educatorului să conducă procesul de compensare a unui complex de inferioritate pe căi pozitive (un exemplu ar fi bâlbâitul Democrit, devenit marele orator al Antichităţii sau nevăzătorul Homer).

[Corinusha]

M-am gandit ca de inconstient e vorba in vis, dar nu eram sigura, asa ca am preferat sa gresesc msiv in celalalt mod, numind subconstientul cel care controleaza visul.

Ca tot se vorbea de vise in care iti dai seama ca visezi... ce ziceti despre lucid deams, unde teoretic, cel putin - nu am experimntat asa ceva, iti controlezi visul (oamenii din vis, cadrul - mai mult sau mai putin, actiunile etc.)?

[Ioan_Cezar]

Îmi pare rău, nu am cunoştinţe în acest sens.

[fallen]

În prealabil postat de Corinusha

M-am gandit ca de inconstient e vorba in vis, dar nu eram sigura, asa ca am preferat sa gresesc msiv in celalalt mod, numind subconstientul cel care controleaza visul.

Ca tot se vorbea de vise in care iti dai seama ca visezi... ce ziceti despre lucid deams, unde teoretic, cel putin - nu am experimntat asa ceva, iti controlezi visul (oamenii din vis, cadrul - mai mult sau mai putin, actiunile etc.)?

La ce te referi mai exact, la fanteziile pe care le avem in mod constient, cand suntem treji, sau pe care le au scriitorii si autorii de fictiune, filme, romane, nuvele ?
Sau la acele persoane ( patologice) care viseaza cu ochii deschisi, in stare de veghe, si iti povestesc ca si cum ar fi real, poate nedandu-si nici ele seama de acest lucru, ele crezand ca e real ( aveam eu pe una care cica vorbeau pisicile cu ea :), de ex) ?

[Yasmina]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Visul este o activitate (aşa i se şi spune "activitate onirică") la care participă întreaga persoană, corp şi suflet. Tocmai de aceea în vis ne şi mişcăm, uneori vorbim, râdem, plângem etc. Numai că, această activitate nu se desfăşoară în parametrii obişnuiţi, ai stării de veghe şi conştienţă. Deoarece raportul dintre principalele modalităţi de funcţionare ale psihismului (în primul rând conştientul şi inconştientul) este diferit în somn faţă de starea de veghe, acum (în timpul visului) conştiinţa este modificată.
Modificarea conştiinţei se exprimă în multe feluri. În ce constă, pe scurt? În primul rând în modificarea funcţiior sale.
Funcţiile conştiinţei sunt în primul rând de cunoaştere (de reflectare şi creare, între anumite limite subiective, a realităţii) şi de reglaj voluntar.
Funcţia de cunoaştere este modificată în vis în sensul că noi ne putem da totuşi seama de unele aspecte ale realităţii subiective (ne dăm seama că visăm şi înregistrăm conţinutul visului, luăm act de el ca la teatru, suntem deci mai mult spectatori fără a interveni efectiv ci doar bucurîndu-ne sau întristîndu-ne) şi, după unii, chiar de anumite fenomene din afara noastră (dar nu din exteriorul fizic ci dinlăuntru, din lumea care se deschide prin interior, spre un fel de univers paralel cu cel fizic, exterior). Însă această cunoaştere e caracterizată de unele exagerări, deformări asemănătoare cu lumea imaginaţiei. De aceea, când revenim la starea de conştiinţă, sesizăm că întâmplările din vis par mai degrabă de domeniul miraculosului şi al incredibilului decât din domeniul numit de noi realitate. Nu doar imperfecta stare de funcţionare a conştiinţei e responsabilă de aceste denaturări uneori spectaculoase, ci şi faptul că funcţia de reglaj a conştiinţei slăbeşte şi astfel capătă pregnanţă viaţa noastră afectivă, dorinţele, precum şi lumea pusiunilor instinctuale şi alte formaţiuni motivaţionale.
Ar fi multe de spus, iar eu aici doar am schiţat, pe alocuri un pic cam simplist, cred, forţat de împrejurări. Îmi cer iertare dar subiectul e vast şi nu ştiu cum să punctez fără riscul de a ciopârţi, de fapt...
*
Avem o anumită capacitate de a opri sau susţine derularea visului, cam cum am avea o telecomandă care ne permite, după unele insistenţe, să schimbăm în sfârşit canalul. Dar cel care comandă visul este inconştientul, nu conştientul. Puterea de a conduce visul creşte pe măsură ce inconştientul îşi termină manifestarea. Când se retrage el, reintră în scenă conştientul. Comanda nu poate aparţine simultan ambelor modalităţi de funcţionare, una fiind mereu conducătoare iar cealaltă colorînd doar, influenţînd mai mult sau mai puţin dar niciodată hotărînd. De fapt, rolul de conducător al inconştientului este atât de clar în vis încât Freud nu se sfia să numească visul "o manifestare autonomă a inconştientului".
*
Legat de inconştient aş dori să punctez o diferenţă importantă între marii psihanalişti din perioada clasică.
Freud vedea inconştientul doar ca depozit de frustrări şi conflicte. Un fel de ladă de gunoi dar cu încărcătură atomică. Îi găsea însă valenţe imense pentru autocunoaştere şi autoreglare şi folosea visul pe care îl interpreta, găsind că visul e "calea regală spre inconştient". Analizînd visele, Freud (care era un raţionalist convins) a vindecat mulţi nevrotici şi a adus o claritate specifică raţionalismului în perimetrul căreia viaţa putea să continue mai puţin tulbure şi întortocheat. Însă aceste clarificări aveau să fie considerate de unii, printre care Jung, o ciopârţire a omului, o sărăcire.
Jung îl completează pe Freud, găsind că inconştientul nu are doar un conţinut negativ şi morbid ci că e izvorul unei imense energii spirituale şi creative. Analiza viselor, prin metoda asocierilor libere mai ales, tindea la Jung să pună pe om în contact cu această inepuizabilă energie nobilă, creatoare şi eliberatoare. Jung nu vedea complet pe om decât dacă se întregea (o adevărata re-ligere) prin conectarea la inconştientul personal şi colectiv.
Adler găseşte că în inconştient se află resurse imense pentru dezvoltare. El aduce în discuţie fenomenul de compensare (azi important mai ales în defectologie) arătînd că stă în sarcina educatorului să conducă procesul de compensare a unui complex de inferioritate pe căi pozitive (un exemplu ar fi bâlbâitul Democrit, devenit marele orator al Antichităţii sau nevăzătorul Homer).

Multumesc pt raspuns,mai doream sa dau niste exemple dar mai bine ne oprim aici.

[fallen]

Aha, deci un therapist, analizandu-ti visele, poate sa isi dea seama cam ce gunoi ai ingropat sub pres, si nu mai stii de el, dar din cand in cand iti mai vine cate un damf...scuzati exprimarea plastica, ma gandesc la amintiri urate, reprimate, sau chiar pacate pe care ne straaduim sa le dam uitarii, dar ele nu vor...???
Asta pede o parte, pe de alta insa, nu pot sa nu il cred si pe Jung, chiar voiam sa intreb, inainte de a ajunge sa citesc, daca nu pot fi acolo si lucruri bune, valori nedescoperite, comori neexploatate, pe care, eventual, cu ajutorul unui specialist, sa le scoti la lumina ?