Sarcina Violului- Dilema crestina sau rationala ...

În prealabil postat de anita

Ceea ce am spus eu se poate asemana cu ce a spus mai in urma AlinB si citez :
"Ca ateu, nu exista absolut nici un motiv pentru a fi bun, pentru ca asta nu-ti garanteaza ca altii vor fi neaparat buni cu tine si mai mult, ateu fiind inveti ca cei mai puternici supravietuiesc, asadar crezul central este sa te afli in pozitii de forta fata de ceilalti, nu de armonie/intelegere/corectitudine/etc."
Asta e ,un necredincios cu greu va accepta o nedreptate si il va iubi pe cel care l-a nedreptatit .Mai mult ,un ateu cu greu isi va gasi pacea in situatii limita ,de criza ,cand ii este pusa rabdarea la incercare.
Un ateu isi poate iubi aproapele in aceste situatii ?
Cu greu un crestin practicant o poate face.
Vechea lege a devenit greu de respectat pentru ca ea nu era bazata pe iubire ,era o lege asemanatoare cu codul rutier ,sa spunem ,dar fiind vorba de relatii interumane ,mult mai greu de pus in practica.
Legea noua se limiteaza la iubirea lui Dumnezeu si a aproapelui si Hristos spune ca in cele doua porunci se afla si celelalte porunci(sa nu furi ,sa nu minti ,etc)

Daca doriti sa aflati mai multe detalii despre moralitatea umana, neconditionata de credinta, va rog sa cititi informatiile pe care le-am pus deja la dispozitie. Sunt multe altele pe care le puteti gasi la o singura cautare pe net.

Sunt dispus sa fac efortul sa traduc o parte dintre ele, daca doriti.

http://www.umass.edu/preferen/gintis/SocJusticeRes.pdf
http://www.scientificamerican.com/ar...ife-of-babies/
http://edge.org/events/the-new-science-of-morality
http://www.nytimes.com/2010/07/23/op...vidbrooks&_r=0

Consider ca veti primi raspunsuri pertinente la intrebarile dumneavoatra pe aceasta tema, dar va previn ca ele nu au radacini teologice. Sigur, daca increderea dumneavoastra in oamenii de stiinta este selectiva si se rezuma doar la sutele de mii de lucruri de care beneficiati sau ati beneficiat ca urmare a cercetarilor/muncii acestora, nu are rost sa va complicati.

[CristianR]

Omul este creat după Chipul lui Dumnezeu, în vederea creșterii întru asemănare cu Făcătorul Său. Este, deci, pusă în el dintru început o sămânță a binelui (căci singur Dumnezeu este bun, omul nu poate fi bun prin sine însuși) și această sămânță trebuie să germineze și să crească, pentru a realiza proiectul pe care îl conține. Sufletul omului, deci, are imprimat, încă de la naștere, un dinamism care-l mișcă spre ceva.

Prin cădere, omul s-a depărtat de Dumnezeu, de Cel ce dădea lumină, căldură, apă, hrană – într-un cuvânt, har. Și, după cum îl prevenise pe Adam, acesta a murit; însă moartea i-a fost duhovnicească întâi, abia apoi trupească. El a murit nemaicunoscând într-un mod nemijlocit binele, a murit ca o plantă ofilită.

N-a murit cu totul, însă. Sămânța din sufletul lui nu s-a uscat. Fiecare om se naște cu dorul de a crește. Dar crește ca o plantă care se afă sub pământ și abia dacă întrezărește un firicel de lumină către care să se îndrepte. Nici gravitația n-o mai simte atât de bine, rădăcinile nu se mai orientează drept și sunt lipsite de vigoare. Apa îi lipsește și crește chircit. Legea morală îl uimea pe Kant, observând-o în tot omul, fie el ateu, religios sau creștin. Dorința binelui este în tot sufletul nepervertit și este imposibil de distrus cu totul, fiind dumnezeiască. Dar omul este ca ținut sub o crustă de pământ.

De aceea a venit Soarele Hristos, care se numește pe Sine în mai multe feluri. El este Semănătorul, care a venit să semene semințe noi în sufletele receptive, El este Lumina Lumii, Soarele către care orice suflet poate crește drept și puternic. El este Cel ce restaurează chipul lui Dumnezeu în Om. El, întrupându-se, este însuși Proiectul către care poate crește tot cel ce vrea.

În prealabil postat de CristianR

Omul este creat după Chipul lui Dumnezeu, în vederea cresterii întru asemănare cu Făcătorul Său. Este, deci, pusă în el dintru început o sământă a binelui (căci singur Dumnezeu este bun, omul nu poate fi bun prin sine însusi) si această sământă trebuie să germineze si să crească, pentru a realiza proiectul pe care îl contine. Sufletul omului, deci, are imprimat, încă de la nastere, un dinamism care-l miscă spre ceva.

Prin cădere, omul s-a depărtat de Dumnezeu, de Cel ce dădea lumină, căldură, apă, hrană - într-un cuvânt, har. si, după cum îl prevenise pe Adam, acesta a murit; însă moartea i-a fost duhovnicească întâi, abia apoi trupească. El a murit nemaicunoscând într-un mod nemijlocit binele, a murit ca o plantă ofilită.

N-a murit cu totul, însă. Sământa din sufletul lui nu s-a uscat. Fiecare om se naste cu dorul de a creste. Dar creste ca o plantă care se afă sub pământ si abia dacă întrezăreste un firicel de lumină către care să se îndrepte. Nici gravitatia n-o mai simte atât de bine, rădăcinile nu se mai orientează drept si sunt lipsite de vigoare. Apa îi lipseste si creste chircit. Legea morală îl uimea pe Kant, observând-o în tot omul, fie el ateu, religios sau crestin. Dorinta binelui este în tot sufletul nepervertit si este imposibil de distrus cu totul, fiind dumnezeiască. Dar omul este ca tinut sub o crustă de pământ.

De aceea a venit Soarele Hristos, care se numeste pe Sine în mai multe feluri. El este Semănătorul, care a venit să semene seminte noi în sufletele receptive, El este Lumina Lumii, Soarele către care orice suflet poate creste drept si puternic. El este Cel ce restaurează chipul lui Dumnezeu în Om. El, întrupându-se, este însusi Proiectul către care poate creste tot cel ce vrea.

Multumesc pentru raspuns! Chiar daca nu subscriu afirmatiilor pe care le-ati facut consider ca viziunea dumneavostra asupra moralitatii nu este catusi de putin nociva. ...Pacat ca nu este impartasita de catre toti colegii dumneavostra. Comentariile si obiectiile mele ii vizeaza tocmai pe acestia.

[catalin2]

În prealabil postat de Inorogul

Multumesc pentru raspuns! Chiar daca nu subscriu afirmatiilor pe care le-ati facut consider ca viziunea dumneavostra asupra moralitatii nu este catusi de putin nociva. ...Pacat ca nu este impartasita de catre toti colegii dumneavostra. Comentariile si obiectiile mele ii vizeaza tocmai pe acestia.

Aceea este si invatatura ortodoxa. De fapt sunt trei invataturi diferite pe tema asta. Ortodocsii spun ca firea omului doar s-a degradat, deci omul e capabil sa faca binele (care e si cea logica, altfel toti care nu sunt crestini ar trebui sa fie criminali). Protestantii spun ca firea omului a cazut de tot, omul nu mai poate face binele si doar harul il ajuta (pe cel ce devine crestin, bineinteles). Vedem cum protestantismul il vede pe om rau in firea lui. Mai e conceptia catolica, spune ca firea omului nu s-a degradat deloc dupa caderea lui Adam.

[AlinB]

În prealabil postat de Inorogul

Daca doriti sa aflati mai multe detalii despre moralitatea umana, neconditionata de credinta, va rog sa cititi informatiile pe care le-am pus deja la dispozitie. Sunt multe altele pe care le puteti gasi la o singura cautare pe net.

Sunt dispus sa fac efortul sa traduc o parte dintre ele, daca doriti.

http://www.umass.edu/preferen/gintis/SocJusticeRes.pdf
http://www.scientificamerican.com/ar...ife-of-babies/
http://edge.org/events/the-new-science-of-morality
http://www.nytimes.com/2010/07/23/op...vidbrooks&_r=0

Consider ca veti primi raspunsuri pertinente la intrebarile dumneavoatra pe aceasta tema, dar va previn ca ele nu au radacini teologice. Sigur, daca increderea dumneavoastra in oamenii de stiinta este selectiva si se rezuma doar la sutele de mii de lucruri de care beneficiati sau ati beneficiat ca urmare a cercetarilor/muncii acestora, nu are rost sa va complicati.

Si cum explici ca desi nascandu-se cu o anumita doza de discernamant si aplecare spre bine, in societate aceste lucruri nu ies in evidenta, ba chiar dimpotriva?