Imparatia din noi

În prealabil postat de vladalexandruuhisem

Hristos spunea catre farisei: "Imparatia Cerurilor este in voi". Eu am simtit multe la viata mea. Acum, intrebarea mea este: cum simtim Imparatia Cerurilor din noi?

Etimologic vorbind este o metafora. Dar este evident ca s-a referit la Adam. Nemuritor fiind inainte de cadere in el se afla "imparatia cerurilor". Pavel spune ca Iisus este noul Adam, iar chipul mortii si invierii arata ca urmand dupa el, in mod real, taina unui adevar nou.

Deci : nemurirea se poate afla in noi, dar ca manifestare ramane de vazut ce si cand ...

Cand crestinul a iertat pe toata lumea, iubeste pe toata lumea si simte o iubire nespusa fata de Dumnezeu, atunci Imparatia Cerurilor este in inima sa. Cand, dimpotriva, uraste pe toata lumea, Il uraste si pe Dumnezeu, atunci locul respectiv nu ramane vacant, ci este dominat de imparatia raului.

Crestinii simt, insa, cum cele doua imparatii isi disputa intaietatea pentru a pune stapanire pe suflet. Fara ajutor de la Dumnezeu si fara nevointa, nu reusim sa ne facem inimile salasuri ale Preasfintei Treimi.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de antoniap

Cand crestinul a iertat pe toata lumea, iubeste pe toata lumea si simte o iubire nespusa fata de Dumnezeu, atunci Imparatia Cerurilor este in inima sa. Cand, dimpotriva, uraste pe toata lumea, Il uraste si pe Dumnezeu, atunci locul respectiv nu ramane vacant, ci este dominat de imparatia raului.

Crestinii simt, insa, cum cele doua imparatii isi disputa intaietatea pentru a pune stapanire pe suflet. Fara ajutor de la Dumnezeu si fara nevointa, nu reusim sa ne facem inimile salasuri ale Preasfintei Treimi.

Asa este Antonia, in "iubirea nespusa" se afla toata Imparatia si toata mantuirea noastra.

Florin trebuie sa recunosc: o mare parte din postarile tale ma lasa adesea perplex. Cel mai probabil nu inteleg nimic din sincretismul crestino-oriental, sau cum se numeste combinatia asta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

trebuie sa recunosc: o mare parte din postarile tale ma lasa adesea perplex.

Prea le luati in serios.

Cel mai probabil aveti dreptate, problema este in ograda mea. Asta, bineinteles, nu inseamna ca problema mea este o problema si pentru altii, orice este posibil in aceste timpuri cand idei clar incompatibile, din culturi radical diferite, sunt amestecate intr-un fel sincretism cel putin bizar. Dar nu-i problema, iubirea sa pluteasca, noi sa ne iubim pe tunuri si toti sa fim fericiti intr-o armonie generala. Vorba unui autor necunoscut: ,,Inteligenta ma urmareste...dar eu sunt mai rapid" :)

[florin.oltean75]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Asta, bineinteles, nu inseamna ca problema mea este o problema si pentru altii, orice este posibil in aceste timpuri cand idei clar incompatibile, din culturi radical diferite, sunt amestecate intr-un fel sincretism cel putin bizar.

Formal par incompatibile pentru ca expresiile sunt, intradevar, diferite.

Forma de expresie este modelata de o simbolistica dependenta de contexte culturale diferite.

Insa, compatibilitatea de esenta este evidenta.

Ambele religii se sprijina pe pilonul iubirii intregii fapturi, pe Duhul Iubirii.

Fara acesta, crestinismul nu este crestinism, crestinul nu este crestin, budismul nu este budism, budistul nu este budist.

"Radicalitatea" si "incompatibilitatea clara" sta in ambalajul ideilor, in forma lor, in conceptual - nu in duhul din spatele expresiilor.

De exemplu, daca limbajul este diferit, nu putem afirma ca doua popoare sunt "radical" diferite.

Oamenii ambelor natii spera la bine, se feresc de rau, vor prosperitate, se tem de moarte.

Miscarile launtrice sunt aceleasi. Mecanismul cognitiv este acelasi. Aspiratiile si temerile fundamentale sunt aceleasi.

Crestinul incearca sa-L emuleze pe Hristos, in ceea ce priveste dragostea catre toti.

Budistul incearca sa-L emuleze pe Buddha, in ceea ce priveste dragostea catre toata faptura.

Daca unul sau altul esueaza, ce fel de crestin este? ce fel de budist este?

Dar cand ambii sunt strapunsi de iubire adanca, sunt raniti de dragoste, cand ajung sa-i iubeasca, sa-i pretuiasca pe toti ceilalti, mai presus de sine insusi, care este de fapt diferenta dintre cei doi?

Daca dorim sa segregam cele doua religii pe temeiul ca Hristos este Dumnezeu iar Buddha un simplu om, o putem face netinand seama de duhul iubirii.

Netinand seama ca de fapt duhul iubirii este cel care defineste si dumnezeirea si slava si puterea puterilor.

Un Dumnezeu care nu iubeste nu este Dumnezeu.

Ca Dumnezeu se gaseste in duhul dragostei si niciodata in afara lui.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Vorba unui autor necunoscut: ,,Inteligenta ma urmareste...dar eu sunt mai rapid" :)

.....................:)))

Pot să-ţi vând un pont? Fă-te că te-împiedici!