Împotriva EREZIILOR NEO-PROTESTANTE - Cuvântul al II-lea - ICOANELE

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de centesimusvicesimusoctavus

Așa cum pertinent a subliniat și colegul Pelerin, ne-am fi așteptat ca atât ”moaștele” lui Elisei, cât și ”picturile” medicului-evangheist Luca să fie nelipsite în cadrul închinării la Templu ori în adunările primilor creștini; ori nici vorbă de așa ceva! Nici măcar o sugestie cât de mică...

Fraţilor, să fim drepţi la cuget! Iar nu copii la minte. Oare Scriptura face inflaţie de cuvinte? Oare vouă, care sunteţi biblişti, şi care bibiliţi cu programe sofisticate fiecare cuvinţel scripturistic, găsindu-l important foarte şi plin de miez, vi se pare că vreun cuvânt din Evanghelie ori vreuna dintre Epistole sunt scrise de florile-mărului? Nu mai degrabă s-a scris atunci când a fost necesar? Aşadar în vederea depăşirii unor probleme cruciale pentru viaţa Bisericii, care apăruseră deja, precum şi a celor care aveau să vină?
Vă miraţi că nu sunt texte care să pomenească unul sau altul dintre aspectele vieţii de credinţă? Nimic mai firesc! La ce bun să punem dreptar acolo unde lucrurile decurg deja drept?
Aşadar nu găsim scrise acele lucruri care deja funcţionau din plin. Nici Biblia nu ar fi trebuit să fie scrisă! Dar, întrucât oamenii au fost mereu îndărătnici şi tari de cerbice, uituci şi uşor de momit, întrucât inima noastră a fost mereu învârtoşată, greoaie şi nerecunoscătoare, întrucât nu am voit să primim pe Dumnezeu din tot sufletul nostru, atunci, da, prin pogorământ ne-a lăsat Dumnezeu busola asta numită Scriptură. Dar nici de ea nu am ascultat, precum ştim, ci am ales mereu să orbecăim prin istorii...
Apoi, să nu uităm: suntem rupţi de universul liturgic şi de înţelesul originar al teologiei icoanei. Parcă suntem nişte ţaţe şi o adunătură de gură-cască în faţa icoanei... Guralivi şi grăbiţi, gălăgioşi şi snobi, ne perindăm opiniile deşucheate pe coridorul vizitatorilor Sacrului şi debităm enormităţi fără măsură. Suntem rupţi, astăzi, de universul unitar al Liturghiei care, amintiţi-vă cei ce scormoniţi prin texte vechi, nu putea fi lipsit nici de icoană, nici de cântare, nici de tămâie, nici de lacrimile suferinţei şi dorului... Ce legătură mai avem noi, modernii, cu toate acestea?
Vorbim despre icoane! Avem noi habar de universul primilor iconari? Trăit-am noi întâlnirile lor cu Dumnezeu? Şi invers, în timp ce flecărim pe net din dorinţa de a ne confirma obsesiile şi micuţele prejudecăţi, avem noi habar ce străduinţe depun iconarii de azi?

Mă încumet să întreb altceva: de ce credeţi că sfinţii tăcuţi şi neştiuţi nu au simţit nevoia să scrie tratate lungi de teologie? De ce tăcerea lor? De ce discreţia? De ce nu mai degrabă tomuri şi tomuri, mereu... Ce, unul care vorbea cu Dumnezeu prin creierul munţilor sau în arşiţa câmpiei nu ar fi avut nici un cuvânt de spus despre credinţă?
Oare nu a fost de ajuns că sfinţii s-au hotărât, în faţa barbarilor păgâni şi a ereziilor, să vorbească? Nu au vorbit oare odată pentru totdeauna? Oare flecăreau conjunctural? Oare dădeau cu presupusul? Asta să însemne, oare, "părutu-ni-s-a nouă şi Duhului Sfânt"?...

Scriptura nu conţine textele pe care am voi noi să le conţină ci doar pe acelea pe care Dumnezeu, Proniatorul nostru, a găsit de folos să le insufle pentru noi. Ce nu e scris acolo înseamnă că a fost trăit deplin pe altă cale. Anume, prin trăirea sfinţilor, mucenicilor, mărturisitorilor. Ei au trăit făcînd. S-au găsit destui să le noteze sfânta viaţă.

Când Moise cobora cu Tablele Legii, deşi Poruncile erau scrise acolo, în piatră, cei mai mulţi nu îi dădeau crezare. Deşi le vorbea, ei nu îl ascultau. Dar ce zic de Moise? Priviţi pe Hristos! A fost vândut şi răstignit de cei care au stat la masă cu El, de cei care Îl ascultau când pe munte când pe malul mării, de cei cărora Domnul le-a vindecat orbii şi paraliticii, nătângii şi leproşii, de cei cărora Hristos le-a înviat morţii... Ce tot îi daţi cu Scriptura, ca argument suprem, când strămoşii noştri L-au răstignit pe Însuşi Argumentul Suprem, pe Cel Care a trăit printre ei, a suferit împreună cu ei, S-a bucurat împreună cu ei şi S-a răstignit pentru ei, prin alegerea lor?

Dacă nici de Moise şi nici de Hristos nu au voit să asculte oamenii, voiţi ca ei să asculte musai de Scriptură şi doar de Scriptură? Când? Azi, în noianul de scripturi care încep cu abecedarul chirchiz telenovelizat, continuă cu scriptura efectelor adeverse ale paracetamolului, trec prin recomandările uneia din cele zece mii de firme producătoare de prezervative şi termină cu analogia-supergolurilor-din-liga-statului-burundi? Iertaţi, vă rog, dar multe noime le mai răsturnăm sub soare...