![]() |
![]() |
|
|
|
|||||||
| Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
|
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#11
|
|||
|
|||
|
Citat:
Mai întâi, nu știu dacă sunteți de acord că, în zorii Bisericii Apostolice, Sfântul Evanghelist Luca a pictat pe icoană chipul Domnului nostru Iisus Hristos, precum și chipul preasfintei Născătoare de Dumnezeu, apoi și chipurile Sfinților Apostoli și Prooroci. Sunteți de acord cu aceasta? Dacă sunteți de acord, nu mai văd nici un motiv care să ne rețină pe noi, creștinii, urmând Sfântului Luca să pictăm și să cinstim chipul Mântuitorului și al celorlalți Sfinți ai Lui și, desigur, al Preacuratei Sale Maici. Că doară Psalmistul chiar așa zice: "Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui" (Psalmul 67,36). Domnul Însuși spune "Cel ce vă primește pe voi, pe Mine Mă primește" (Mt 10, 40) precum și "Voi sunteți lumina lumii..." (Mt 5, 13-14). Apoi, eu nu înțeleg nicicum de ce dvs., creștinii adventiști, nu acordați atenția și însemnătatea cuvenite tezaurului teologic al Bizanțului. Să înțeleg că teologia bizantină a Sfinților Părinți, una care a sistematizat învățătura teologică a Bisericii despre icoană, este ...cum? Ce vă oprește să îi dați urmare? Considerați așadar că noi creștinii de azi, mădularele Bisericii, suntem în greșeală când urmăm pe Sfinții Părinți? Așadar învățătura de credință adventistă este autentică și, evident, mai apropiată de Adevăr decât a tuturor Sfinților pe care îi numim Părinți? Cum poate fi posibil? Teologia sistematizată de Părinții Bisericii în legătură cu sfintele icoane conține o mulțime de caracteristici esențiale ale icoanei, dintre care amintesc: 1) Icoana are o putere sfințitoare; ea este chip al materiei transfigurate prin harul Duhului Sfânt, nu este un obiect oarecare ci unul sfânt, capabil așadar să fie un făgaș, pentru noi, al energiei necreate care izvorăște din Dumnezeu; a fi conectat la icoană înseamnă așadar a fi conectat la Har, deci a fi în comuniune cu Dumnezeu. Oare nu tocmai această comuniune năzuim cu toții, noi creștinii, să o trăim? 2) Icoana are însemnătate învățătorească, evanghelică: limbajul ei imagistic, modul aparte prin care se exprimă Evanghelia în icoană, ne pun în legătură cu tainele învățăturii de credință dreptmăritoare și mântuitoare. 3) Icoana exprimă ascetismul creștinului și transfigurarea persoanei umane sub lucrarea Harului - chipul sfinților nu este, de aceea, niciodată fotografie a morfologiei trupului lor fizic, ci simbol al prefacerii lor duhovnicești. 4) Icoana exprimă comuniunea lumii create cu lumea necreată, comuniune care, în primul rând, a fost deplină în Persoana lui Iisus Hristos, Logosul Întrupat. Ar mai fi desigur și alte însușiri, dar acestea sunt atât de specifice credinței creștine, învățăturii și vieții practice de credință, încât cu greu ar putea cineva să exprime vreo împotrivire față de icoane și față de Sfinții Părinți. Și totuși, iată că se întâmplă... În fine, ce contraargumente ați mai putea aduce când tot leagănul cuvioșilor isihaști, din atâtea secole de credință vie, trăită concret, pe toate întinderile lumii, mărturisesc aceeași poziție față de icoane? Oare pacea trăitorilor sfintei liniștiri să fi fost lipsită de Lumina Dumnezeiască așa încât aceștia, cu toții și pretutindeni, să se fi înșelat în privința icoanelor? Realizați câți sfinți ai mânăstirilor, schiturilor, peșterilor și pustiei, câți vrednici trăitori în cunoașterea lumii care stă în spatele icoanei ne sunt azi pildă pentru cinstirea sfintelor icoane? Last edited by Ioan_Cezar; 23.02.2015 at 03:21:50. |
|
|