Aspecte practice ale vietii crestinesti

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de alex190

Si vroiam sa imi cer iertare

Chiar si de saptezeci de ori cate sapte.

(si implicit a catolicilor, pentru ca banuiesc ca Occidentul e in cea mai mare catolic)

Occidentul este, in cea mai mare parte, ateu. O mica minoritate dintre occidentali se declara crestini practicanti. Dintre acestia, cam jumatate sunt in schisma.

Situatia nu difera fundamental de Romania. Unde, chiar daca o majoritate se declara credincioasa, oamenii isi duc zilele si vietile ca si cand Dumnezeu nu ar exista. Dupa cum se vede si pe acest forum, cam jumatate dintre cei care se declara ortodocsi practicanti sunt, in realitate, schismatici in raport cu BOR. Singura deosebire este ca, in Occident, lucrurile sunt mai limpezi. Cei care isi duc vietile ca si cand Dumnezeu nu ar exista declara in chestionare si sub semnatura ca nu exista. La fel, cei care sunt in schisma.

ca in cateva postari am tot mentionat de vina Occidentului pentru ratacirea noastra a tuturor.Si pana la urma pentru ratacirea noastra suntem direct responsabili,

Intr-adevar, urmand indemnul lui Cristos de a privi mai degraba la barna din ochii nostri decat la paiul din ochii altora, ar fi un lucru foarte de folos vindecarii noastre sa nu mai socotim ca vina pentru lucrurile care merg prost la noi o au mereu ceilalti. Turcii. Grecii. Jidanii. Bozgorii. Muscalii (desi aici este ceva adevarat...). Nemtii lui Hitler. Francezii lui Napoleon al III-lea. Sau americanii lui Obama Intaiul. Vina pentru lucrurile care merg prost la noi o avem noi si este data, in primul rand, de necredinta noastra, de indepartarea noastra de Dumnezeu. In toate cartile istorice ale Vechiului Testament citim, sub diferite forme si la diferite epoci, aceeasi idee principala: oricat de mult iubeste Dumnezeu Poporul Ales, si poate tocmai fiindca il iubeste mult, il pedepseste teribil ori de cate ori jertfeste la alti zei. Iar romanii jertfesc oricarui zeu, mai putin Dumnezeului lui Abraham, Isac si Iacob. Buzunarul nostru este Baalul nostru, frumusetea noastra fizica si parelnica este Astarteea careia ii jertfim timp si bani.
Daca cineva mai poate salva Romania, acela e numai bunul Dumnezeu. Si o va face cand va vedea credinta crescand, atunci va arata iarasi puterea Sa de a ne scoate din desert si a ne duce in Tara in care curge lapte si miere, intr-o Romanie in care ciorchinii de struguri abia vor putea fi dusi pe umerii a doi voinici.