![]() |
![]() |
|
|
Înregistrare | Autentificare | Întrebări frecvente | Mesaje Private | Căutare | Mesajele zilei | Marchează forumurile citite |
![]() |
|
Thread Tools | Moduri de afișare |
|
#1
|
|||
|
|||
![]()
Am scris si eu aceleasi lucruri ca Bogdan. Discutia era de la inceput fara sens, oricine se uita in dex vede ca om e acelasi lucru cu persoana omeneasca.
La fel cum Fiul lui Dumnezeu este O persoana divina. Ei confunda termenii, prin om ineteleg omenirea, adica doar firea. Un om este o persoana care are firea omeneasca. Oricine are firea omeneasca e persoana. Chiar si ereticii stiau acest lucru care se invata la gradinita, de aceea nimeni pana acum n-a sustinut un asa lucru fara sens. Tocmai de aceea au aparut si controversele si ereziile legate de firile Mantuitorului. Pentru ca cei ce sustineau o singura fire spuneau asa pentru ca doua firi ar fi insemnat pentru ei doua persoane. Asa cum afirmau nestorienii. Dar ortodocsii sustineau o Persoana divino-umana, un Ipostas compus, asa cum spune Sf. Damaschin. Dar nimeni nu a fost sa nu inteleaga ca Om inseamna persoana umana, nici monofizitii, nici nestorienii, nimeni pana in sec. XXI. Trebuie sa vedem de unde a aparut confuzia la cei doi. este articolul parintelui Matei Vulcanescu: https://ortodoxiacatholica.wordpress...respingand-si/ Daca unii ii considera infailibili pe sfinti, altii ii considera infailibili chiar si pe teologi sau unii preoti. Parintele nu a inteles exact un termen, Persoana divino-umana, dar invers decat l-a inteles Capy. Parintele spune ca divino-umana ar putea sa se inteleaga ca e vorba de fire compusa. Dar puteau intelege chiar de aici ca asta insemna ca Persoana divino-umana inseamna Persoana divina si umana, ca altfel s-ar intelege fire compusa. Parintele spune acolo tot ceva gresit, intelegand cuvantul "a devenit" de la Parintele Staniloae ca "s-a transformat" in Persoana umana. Deci, a devenit Om inseamna a devenit Persoana umana, e acelasi lucru. Dumnezeu si Om separat inseamna Persoana divina si Persoana umana. Dar nu doua Persoane, ci una singura in acelasi timp si in acelasi Ipostas. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
Este adevarat ca firea umana NU a format un alt ipostas uman, in afara de Ipostasul Fiului.
In acest sens spun parintii ca Hristos nu a fost persoana omeneasca. In sensul ca Persoana Lui, Unica precum s-a spus, NU a fost doar omeneasca. Fiindca a fost divino-umana, sau Dumnezeu-omeneasca cum spune sf. Iustin Popovici. Insa, asa cum spune sf. Ioan Damaschin, persoana are insusirile celor doua firi. Deci aceeasi ipostasa este si necreata in virtutea dumnezeirii si creata in virtutea umanitatii. Observati ca sf. Damaschin spune despre Persoana Lui ca este si necreata si creata. Un paradox bineinteles. Asta nu inteleg interlocutorii, Capy si Carstig. In logica lor, Ioan Damaschin era nestorian fiindca spunea ca o persoana poate fi si creata si necreata. Dar ei nu observa ca e vorba de ACEEASI PERSOANA, nu de 2 diferite. Aici e paradoxul. |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Eroarea și confuzia în același timp, a fost lansată în Pastorala Sinodală prin fraza: "Hristos a devenit o persoană omenească, una singură și reală, și rămâne așa în vecii vecilor..."
Last edited by Capy; 16.03.2015 at 02:33:23. |
#4
|
|||
|
|||
![]()
Capy, trebuie sa inveti sa vezi putin si dincolo de o anumita exprimare, la ceea ce vrea sa spuna parintele Staniloae. Hai sa-ti dau un exemplu. Sf Chiril al Alexandriei are o exprimare care suna asa: "O singura fire intrupata a lui Dumnezeu Logosul".
Daca ne luam strict dupa litera, atunci Sf Chiril era monofizit. Dar cu siguranta Sf Chiril NU a vrut sa spuna ca Hristos avea o singura fire. La fel la parintele Staniloae: cand parintele spune ca Persoana Dumnezeiasca Fiului a devenit si persoana omeneasca, parintele NU vrea sa spuna ca a devenit un nou ipostas adaugat celui al Cuvantului, ci vrea sa spuna ca El a devenit persoana firii omenesti. De altfel, asta reiese si din alte citate din opera parintelui. Teologii se mai critica intre ei. Si Zizioulas a fost criticat de Larchet, si pe buna dreptate fiindca personalismul lui extrem iese din linia sfintilor parinti. De altfel, Larchet imi pare astazi un teolog mult mai riguros si decat Zizioulas, si decat Lossky sau altii. Asa ca nu are rost sa vanam erori dogmatice si erezii. Iar eu nu ti-am raspuns filozofic. Ti-am raspuns asa cum trebuia sa raspund fiindca tu nu intelegi ce spui, ci repeti automat niste vorbe de care habar nu ai. Si sfintii parinti au folosit filosofia si logica. Sf Ioan Damaschin era un filosof si logician redutabil in traditia aristotelica. Si este considerat primul scolastic. Dar se pare ca trebuie sa mai si intelegi ce spui, NU doar sa repeti mecanic vorbe. Nici pe Zizioulas nu l-ai priceput. |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Si trebuie sa mai inveti ceva Capy, ceva ce trebuia sa stii deja:
Ca NU conteaza ce crede Zizioulas despre Staniloae, ci ce crede Dumnezeu despre Staniloae. Asta asa ca de la un filosof. |
#6
|
|||
|
|||
![]()
Si pune mana pe Teologia icoanei, in legatura cu subiectul nostru.
Ce e icoana? Eikon in greaca- imagine, portret. Al cui? Al unei firi? NU!!! Ci al unei persoane. De aici te las sa descoperi singur. Dar repet, esti in afara paradoxului crestin. Repet ce zice Sf. Damaschin : ACEEASI UNICA PERSOANA, CREATA SI NECREATA. La persoana se refera. Si iarasi : Persoana, desi unica, are insusirile firii. |
#7
|
|||
|
|||
![]()
Capy, mai am o intrebare: cumva faci parte din BOSV?
Macar sa stim cu cine vorbim. Nu de alta dar astia ataca mereu BOR. Ne fac ecumenisti, eretici, apostati. Se iau de parintele Cleopa, de alti mari duhovnici. Iar acum se pare ca a venit si randul par Staniloae sa fie catalogat ca eretic, ecumenist etc. |
#8
|
|||
|
|||
![]()
Cine este BOSV ?
![]() |
#9
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Sper să fie și cu folos. * Multe subiecte, multe topice s-au pulverizat din pricina atitudinii interlocutorilor: noi nu am cultivat o împreună-reflecție asupra unor teme sau texte, ci dimpotrivă, am întreținut o reciprocă respingere adeseori infantil-gregară. Un joc al ostilităților, o ceartă cu ifose țățești. În ton cu moda vremii sau cine știe, în duh tradițional certăreț... Ori de-a dreptul pădureț (nealtoit). Frumoasă însă îmi pare, și de mare folos, întâmplarea ca frații să se adune pentru a cerceta cu bună-voință nenumăratele nuanțe și implicații ale unui text, punînd laolaltă mai degrabă decât a susține exclusivist un mod sau altul de interpretare. Competitivitatea dusă până la absurd ne toacă nervii, ne sleiește puterile - dăruite, parcă, pentru ceva mai bun... În toate sunt și limite, totuși! Tehnic vorbind, cu trimitere la text în general, se pare că ne e greu să înțelegem că un text nu se epuizează prin el însuși ci, așa cum cunoaște orice lector care meditează la taina lecturii, textul se îmbogățește (și, cumva, renaște) în relația cu cititorul său. Un text în sine nu înseamnă nimic (sau înseamnă totuși ceva - simple scrijelituri) și începe să devină ceva doar în relația cu un om sau mai mulți. (și doar pomenesc acum, în treacăt, de relația cititorului cu Biserica, de relația cu Duhul Sfânt) Scriptura însăși e doar un obiect, o carte, care în sine e nimic. Nimic altceva decât un oarecare obiect, unul care șade în așteptare, pe care poți să îl folosești până una alta în loc de un scăunel, de pildă. Dar Biblia începe să devină ceva (sau altceva) atunci când un cititor în limba ei o deschide și începe să citească... Iar această relație vie text-cititor, cunoaște infinite nuanțe așa încât cred că este întotdeauna unică și originală, prin bogăția ei în toate sensurile și cu toate implicațiile posibile. Încât e de mirare că noi oamenii rămânem fixați, anchilozați, pironiți de-a dreptul pe o interpretare/înțelegere/re-prezentare a textului, când mai degrabă s-ar cuveni să ne desfătăm (până la o limită) cu nesfârșitele oglindiri ale lecturii și să urmărim cu interes impactul acestor roade în viața noastră, a fiecăruia și a tuturor. Cred că Duhul Sfânt nu a coborât în Sinoade ca să pironească taine în texte (iar faptul că Moise a coborât cu texte scrise pe piatră nu înseamnă că textul era de piatră...:)), ci dimpotrivă, să ajute la formularea lor pre limba duhului nostru așa încât noi să ne deschidem unui drum dincolo de text, iar nu să ne închidem în certitudini interpretative sterile, intelectualiste și individualiste. Nu cădere în literă voiește Duhul, ci deschidere a duhului în Duh (prin mijlocirea și a literei, de pildă). Mulțumesc frumos, Bogdan, pentru consistentele tale intervenții. Iertare dacă am neînțeles ceva, cumva... Doamne ajută! Last edited by Ioan_Cezar; 16.03.2015 at 16:39:10. |
#10
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Citat:
Citat:
Așadar, lasă bolboroseala și filozofeala aristotelică și nu o mai confunda cu teologia propovăduită de către Sfinții Părinții! Pune mâna pe o carte de dogmatică autentică, cum sunt cele ale teologului Nikolaos Matsoukas și învață să faci deosebirea între teologie și filozofeală. Nikolaos Matsoukas îți va explica limpede cum să faci deosebirea dintre teologie și filozofie, fiindcă era specializat atât pe teologie cât și pe filozofie! Last edited by Capy; 16.03.2015 at 20:13:28. |
|